Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 11474/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 08.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D.-A. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. A., și pe pârât ., având ca obiect actiune in raspundere contractuala pretentii.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 10.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 24.09.2014 și la data de astăzi când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26 aprilie 2013, sub nr._, reclamantul B. A. a chemat în judecată pe pârâta G. ASIGURĂRI S.A., solicitând instanței obligarea pârâtei: la plata sumei de_,28 lei (echivalentul sumei de 5976,9 euro calculat la cursul BNR de la data incidentului rutier / 30.04.2011), reprezentând contravaloarea daunei totale aferente autoturismului cu nr. de înmatriculare_, ce făcea obiectul contractului de asigurare facultativă CASCO; la plata dobânzii legale aferente debitului; actualizarea sumei cu indicele de inflație calculat la data plății efective a debitului; la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 30.04.2011, în timp ce se deplasa pe . (în zona reprezentanței Renault-Dacia de pe drumul național C.-Valu lui T.) cu autoturismul proprietate personală marca Opel cu nr. de înmatriculare_ a fost implicat într-un accident rutier, acroșând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de M. E..
A învederat că autoturismul său a fost avariat, avariile fiind consemnate atât în procesul-verbal/autorizație de reparații . nr._/02.05.2011, cât și ulterior, în cadrul procesului-verbal de constatare a daunelor întocmit de G. Asigurări SA, fiind constituit dosarul de daună K1040463 (la solicitarea asiguratului) în temeiul poliție de asigurare Casco_ încheiată cu pârâta.
Reclamantul a susținut că pârâta a adoptat o poziție contrară dispozițiilor contractuale, nerespectându-și obligația de dezdăunare, invocând ca motiv de respingere a cererii de despăgubire împrejurarea că anvelopele autoturismului ar fi fost uzate (aspect neveridic), deși nu s-a efectuat în mod nemijlocit de către un reprezentant al pârâtei o verificare a stării de uzură a acestora. Pârâta a invocat disp. art. 32 lit. e) din condițiile generale de asigurare. În opinia reclamantului, aceste dispoziții nu își găsesc aplicabilitate în cauză deoarece ele stipulează două condiții care l-ar îndritui pe asigurător să respingă cererea de despăgubire: 1) autoturismul avariat să fi circulat cu anvelopele uzate peste limita normală de uzură impusă de legislația în vigoare; 2) accidentul de circulație să fie consecința directă a uzurii anvelopelor. Or, așa cum rezultă din actele întocmite de IPJ C. relativ la dinamica producerii accidentului din data de 30.04.2011, acest eveniment rutier s-a datorat în exclusivitate acroșării unui alt autoturism ce se afla oprit pe sensul de mers, fără a exista urme de frânare. Astfel, pretinsul grad de uzură nu ar fi avut nicio contribuție în dinamica producerii accidentului.
Totodată, reclamantul a afirmat că starea tehnică a anvelopelor se încadrează în limita impusă de lege, astfel cum rezultă fără dubiu din Raportul de expertiză tehnică efectuat de expert O. D. P.. În același raport se arată că starea tehnică a anvelopelor nu a condus la producerea evenimentului rutier.
În continuare, reclamantul a susținut că, având în vedere că suma stipulată în cuprinsul contractului de asigurare este de 6641 euro, iar devizul pentru reparațiile necesare remedierii avariilor indică un cost total de_,84 lei (superior sumei asigurate), se impune a se constata existența unei daune totale.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 969, 1073, 1082 din codul civil de la 1864, art. 16 din Legea nr. 136/1995.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1573 lei și timbru judiciar 5 lei.
În susținerea cererii, reclamantul a anexat înscrisuri.
Pârâta a depus la data de 26.06.2013 întâmpinare, prin care a arătat că dosarul de daună a fost respins în baza art. 32 din condițiile de asigurare. A solicitat obligarea reclamantuli la depunerea dovezii . nr._/29.04.2011 emisă de IPJ C., din care rezultă faptul că poliția areținut că talonul autoturismului Opel cu nr. de înmatriculare_ afost reținut pe motiv că prezintă anvelope uzate la toate cele 4 roți. De asemenea, pârâta a solicitat înlăturarea raportului de expertiză extrajudiciară întrucât a fost făcut fără convocarea sa și acesta nu poate combate dovada emisă de poliție anterior întocmirii acestuia. Pârâta a afirmat că există legătură de cauzalitate între uzura anvelopelor și producerea accidentului, având în vedere faptul că autoturimul reclamantului era dotat cu sistem de frânare ABS, ce ar fi împiedicat blocarea roții la momentul frânării, la fața locului nefiind constatate urme de frânare.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică auto. iar pentru reclamant și proba cu interogatoriul pârâtei.
La data de 13.05.2014 pârâta a înaintat dosarul de daună întocmit în cauză (f.136-150) .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamant și pârâtă s-a încheiat contractul de asigurare facultativă CASCO nr._/05.10.2010 (f.12-14), ce a avut ca obiect asigurarea autoturismului marca Opel Zafira cu nr. de înmatriculare_, suma asigurată fiind de 6641,00 lei. Contractul s-a încheiat pe o perioadă de 12 luni, cu valabilitate până la data de 06.10.2011.
La data de 11.05.2011 autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a fost implicat într-un eveniment rutier. Potrivit procesului-verbal de contravenție . nr._/11.05.2011 (f.16) reclamantul din prezenta cauză, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., din cauza neatenției în conducere, a acroșat la partea din spate autoturismul cu nr. de înmatriculare_ care era oprit.
Avariile cauzate autoturismului_ au fost constatate în autorizația de reparații . nr._/02.05.2011 (f.18).
La cererea reclamantului, în temeiul contractului de asigurare CASCO, a fost întocmit de către pârâtă dosarul de daună nr. K1040463, întocmindu-se proces-verbal de constatare a daunelor, calcul reparație la suma de_,84 lei, precum și fotografii la autoturismul asigurat.
Prin adresa nr. 3450/24.05.2011 (.26), pârâta a comunicat reclamantului că nu se pot acorda despăgubiri în dosarul de daună nr. K1040463, invocând art. 32 lit. o) din condițiile generale de asigurare aferente poliței CASCO, menționând că, conform dovezii eliberate de Poliția Rutieră constanța, autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ avea anvelopele uzate la toate cele 4 roți, existând legătură de cauzalitate între uzura avansată a anvelopelor și pagubele produse vehiculului asigurat.
La data de 10.05.2011, la solicitarea reclamantului, s-a efectuat un raport de expertiză auto extrajudiciară de către expert O. D. P. (f. 29-36). În concluziile acestui raport s-a reținut că anvelopele de la autoturismul cu nr. de înmatriculare_ corespundeau din punct de vedere tehnic pentru deplasarea pe drumurile publice, că în zona accidentului nu s-au reținut urme de frânare, precum și că starea tehnică a anvelopelor nu a condus la producerea accidentului respectiv.
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 969 din codul civil de la 1864 – aplicabil în cauză, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Aceasta înseamnă că ambele părți sunt ținute să-și respecte obligațiile asumate prin contract, întocmai ca și legea. În speță, prin contractul de asigurare Casco nr._ reclamantul s-a obligat să plătească contravaloarea ratelor de asigurare, pârâta obligându-se corelativ ca, la producerea unui risc, să îl despăgubească pe reclamant în limita asigurată.
În conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările, prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuarea indemnizație, în limitele și în termenele convenite. Potrivit art. 24 din același act normativ, în asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat sau celor în drept o despăgubire, iar potrivit art. 28: în cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract.
În conformitat cu prevderile contractuale, pârâta s-a obligat, în caz de producere a riscului asigurat, să plătească reclamantului suma asigurată, respectiv 6641,00 lei – 10% ce reprezintă fransiza.
Potrivit disp. Art. 3.2.7 din condițiile generale ale contractului de asigurare – invocate de pârâtă în refuzul de acordare a despăgubirii, despăgubirea nu se acordă pentru pagubele produse autovehiculului care circula cu anvelopele (cauciucurile) uzate peste limita normală de uzură impusă de legislația în vigoare.
De asemenea, pârâta și-a întemeiat refuzul de acordare a despăgubirii și pe procesul-verbal de contravenție . nr._/29.04.2014 (f.195), prin care reclamantul a fost sancționat contravențional deoarece avea anvelopele uzate la toate cele patru roți.
Instanța, apreciază că refuzul pârâtei de acordare a despăgubirii nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Procesul-verbal . nr._/29.04.2011 a fost încheiat cu o zi înainte de producerea evenimentului rutier în urma căruia a fost deschis dosarul de daună, fără nicio legătură cu producerea evenimentului rutier din data de 20.04.2014, putând constitui dosar un indiciu în sensul că anvelopele erau uzate peste limita normală, nefăcând proba absolută în acest sens, astfel că acest fapt trebuie să rezulte și din alte mijloace de probă.
Or, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.05.2011 încheiat în urma evenimentului rutier din 30.04.2011 nu se menționează că anvelopele erau uzate. De asemenea, atât potrivit raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expert O. D. P., cât și potrivit raportului de expertiză judiciară realizat în cauză de expert M. S. (ambele rapoarte fiind efectuate în baza fotografiilor efectuate efectuate cu ocazia deschiderii dosarului de daună), anvelopele erau în limitele admise de lege și corespundeau circulației pe drumurile publice. Mai mult decât atât, experții au reținut că dinamica producerii accidentului a fost exclusiv din natenția reclamantului și nu din cauza anvelopelor, aspect reținut și în cuprinsul procesului-verbal de contravenție din data de 11.05.2011.
Cu privire la lipsa urmelor de frânare – invocată de pârâtă – expertul M. S. a evidențiat că în cazul unui sistem de frânare prevăzut cu A.B.S., urmele de frânare pot sau nu pot să se imprime în mod vizibil pe carosabil, imprimarea urmelor ținând de o . factori. Prin urmare, lipsa urmelor de frânare nu poate duce la concluzia că anvelopele erau uzate peste limita admisă de lege.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că reclamanta nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta G. Asigurări SA să plătească reclamantului B. A. suma de_,28 lei reprezentând contravaloarea daunei pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului prevăzut de art. 1084 din Codul civil de la 1864, instanța va obliga pârâta la plata debitului actualizat cu indicele de inflație la data plății.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii și până la data plății, instanța reține, de asemenea, că potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului, autorul pagubei este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat (lucrum cessans) ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
În conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie. Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare. Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanță privește atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare. În art. 2, s-a prevăzut că, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin întrunite condițiile cerute de lege pentru acordarea dobânzilor și anume: obligația debitorului constă în plata unei sume de bani, este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantului un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale. Prin urmare, instanța va obliga pârâta și la plata dobânzii legale de la data introducerii cererii de chemare în judecată –28.04.2013 și până la data plății efective a debitului.
Reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, prin nerespectarea obligației legale de acordare a despăgubirii cuvenite persoanei păgubite, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant și a sumei de 3878,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând: 1573,00 lei taxă judiciară de timbru (f.5), 5 lei timbru judiciar (f.5), 300 lei onorariu expert (f.56) și 2000 lei onorariu avocat (f.125).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul B. A., cu domiciliul în . București nr. 129, jud. C. și cu domiciliu procesual ales în C., ., jud. C., având CNP_, în contradictoriu cu pârâta G. ASIGURĂRI S.A., cu sediul în București, .. 45, sector 1, având J_, CUI_
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de_,28 lei reprezentând contravaloarea daunei pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de_,28 lei, de la data introducerii acțiunii – 28.04.2013 – și până la data plății efective a debitului.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3878,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând: 1573,00 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbu judiciar, 300 lei onorariu expert și 2000 lei onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.10.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
D.-A. S. M. D.
Red.jud. DAS/16.02.2015/4ex
Tehnored. M.D./
Emis 2 comunicări la data de .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6455/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
