Plângere contravenţională. Hotărâre din 20-11-2014, Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 22054/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂDIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 20.11.2014
PREȘEDINTE: M. S.-S.B. C.S. B.M. R.A. C. M.C. M. G.A.-G. J.
GREFIER: E. F.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala, acțiune formulată de petenta S. M. cu domiciliul în Constanta, ., ., . cu IPJ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată.
Instanța, raportat la dispozițiile OG 2/2001, stabilește competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C.. În temeiul art. 258 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri, constatând că este admisibilă potrivit legii și că poate duce la soluționarea procesului și, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de fata, constata următoarele:
Prin plângerea înregistrata sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., petenta S. M. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.07.2014.
În motivarea cererii s-a arătat că petenta nu se face vinovată de faptele reținute în sarcina sa. Astfel, cu privire la lipsa centurii, se recunoaște că aceasta nu era cuplată, tocmai pentru că petenta urma să coboare din autoturism, aflându-se în apropiere de locuință. Totodată a fost invocată nulitatea actului sancționator pentru lipsa descrierii faptei, pentru neindicarea exactă a locului săvârșirii, precum și pentru lipsa ștampilei agentului constatator. În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OG 2/2001, OUG 195/2002 și art.6 CEDO.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, fiind depus alăturat și raportul agentului constatator.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând în mod coroborat ansamblul probator administrat in cauza, instanța retine următoarele:
La data de 01.07.2014, petentei S. M. i s-a întocmit proces-verbal de contravenție de către intimatul IPJ C., . nr._, reținându-se în sarcina sa fapta de a circula pe drumurile publice fără a avea cuplată centura de siguranță și vorbind la telefon, contravenții prevăzute și sancționate de dispozițiile art.36 alin.1 și 3 raportat la art.99 alin.2 din OUG 195/2002.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în prezența petentului.
În urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța investita cu soluționarea plângerii urmează să analizeze legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și să hotărască asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța reține ca acesta a fost întocmit cu respectarea art.16-17 din O.G 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În acest sens instanța are în vedere că faptele constatate au fost descrise suficient astfel încât să poate fi încadrate legal, locula săvârșirii fiind indicat, respectiv intersecția dintre .. 1 Decembrie 1918. Referitor la lipsa ștampilei, instanța reține că aplicarea ștampilei instituției din care face parte agentul constatator nu este obligatorie, textul de lege care sancționează cu nulitatea procesul verbal de contravenție făcând referire doar la semnătura, iar aceasta există în cazul de față.
Prin urmare, instanța constată că procesul verbal respectă dispozițiile art.17 din OG 2/2001, iar în ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie, instanța va face aplicarea dispozițiilor privitoare la sarcina probei.
În acest sens, instanța reține că sarcina probei revine celui care face o afirmație, în cazul de față celui care contestă procesul verbal, act care conform legii se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie conform art.34 din OG 2/2001 („actori incumbit probatio”).
În raport de cele arătate mai sus, instanța constată că petentul nu a formulat nicio probă în apărare.
Reținând că în cauză contravenția a fost constatată în mod direct de către organul constatator (ex propriis sensibus) și că nu s-a formulat nicio probă în apărare care să răstoarne prezumția relativă instituită de lege în favoarea procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că plângerea dedusă judecății este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge în consecință.
În ceea ce privește incidența în cauză a prezumției de nevinovăție-garanție a aplicării art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reține următoarele:
Jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg subliniază importanța respectării garanțiilor prevăzute de Convenție și în materie contravențională, prin necesitatea de completare a dispozițiilor legale interne cu principiile statuate de instanța de contencios european.
În raport de cele trei criterii și înțelesul dat lor în jurisprudența Curții (calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii), procedura contravențională – situată în dreptul intern în afara penalului, poate fi asimilată – din perspectiva articolului 6 din Convenție, procedurii penale, cu toate consecințele ce derivă din aceasta, sub aspectul asigurării garanțiilor fundamentale, printre care figurează și prezumția de nevinovăție și aplicarea principiului „in dubio pro reo”.
În egală măsură, Curtea acceptă că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, ci obligă statele ca aceasta să nu depășească o limită rezonabilă și să asigure respectarea drepturilor apărării, sub toate aspectele.
Prezumția de legalitate asimilată procesului verbal de contravenție, ca act administrativ, neconsacrată legislativ, dar recunoscută de doctrina de specialitate și practica jurisprudențială și analizată de instanța europeană în cauzele contra României ca „o prezumție prevăzută de lege”, în accepțiunea pe care Curtea îl dă acestui concept, nu este de natură să înfrângă garanțiile consacrate prin art.6 din Convenție.
În hotărârea „A. c. României”, Curtea a calificat fapta contravențională ca fiind acuzație în materie penală, unul din criteriile de bază avute în vedere fiind gravitatea sancțiunii, amenda fiind prevăzută alternativ cu închisoarea contravențională.
În cauza C. N. contra României, Plângerea nr._/03, Decizia CEDO, Camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penală a art.6, reținând lipsa prevederii în legea națională a închisorii contravenționale. S-a arătat expres în considerentele hotărârii că, atâta timp cât organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului și analizează mijloacele de probă pertinente și utile cauzei, în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, petentul se bucură de toate garanțiile necesare, astfel cum acestea sunt interpretate de Curte, prin prisma art.6 din CEDO.
Din jurisprudența constantă a Curții, trebuie reținut că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și, implicit, incidența principiului „in dubio pro reo”.
Concursul dintre cele două prezumții (legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a celui „acuzat”), care nu au un caracter absolut, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
Prin urmare, în condițiile în care petentul nu a infirmat veridicitatea situației de fapt reținute prin actul sancționator, se va da curs constatărilor ex propriis sensibus ale agentului de poliție rutieră.
Nu se pune problema cheltuielilor de judecată, potrivit art.453 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta S. M. cu domiciliul în Constanta, ., ., . cu IPJ C. ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.11.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A.-G. J. E. F.
red. jud. AGJ /9.12.2014
emis 2 comunicări la .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9178/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 02/2014. Judecătoria... → |
|---|
