Pretenţii. Sentința nr. 9178/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9178/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 34640/212/2013
Dosar nr. 34.640 /212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
CAMERA DE CONSILIU
SENTINȚA CIVILĂ NR.9178
Ședința publică din data de 15.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE : I. M. I.
GREFIER: D. M.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamant . SRL, CUI RO_, cu sediul ales la avocat U. & Asociații în București, Preciziei Business Center, ., ., și pe pârât I. I. R. V. E., cu sediul în Tîrgu Ocna, ., jud. Bacău.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.09.2014 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2013 sub nr._ reclamanta . SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta R. V. E. Întreprindere Individuală, obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 2296,60 lei reprezentând debit principal, dobânda legală de la scadența facturilor până la plata efectivă și cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii a arătat că între cele două părți au existat relații comerciale în care reclamanta a avut calitatea de vânzător iar pârâta a avut calitatea de cumpărător, iar aceste relații comerciale au constat în livrarea de produse.
A mai arătat reclamanta că s-au emis facturile fiscale cu nr.6079/27.12.2012, 6262/22.01.2013 și 6290/23.01.2013, facturi acceptate la plată prin semnare și ștampilare, dar care nu au fost achitate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1025-1032/Cod proc.civ, art.1270, 1345,1349,1386,1516,1527 din Codul Civil.
În dovedire a depus în copie: facturile fiscale menționate și fișa client.
Deși legal citată pârâta nu a depus întâmpinare.
Ulterior reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul micșorării cuantumului debitului principal, noua sumă pretinsă fiind de 1986,60 lei având în vedere că pârâta i-a achitat suma de 310 lei din datorie.
Pentru dovedirea cererii precizatoare a depus în copie: fișa de client actualizată, chitanța și exras de cont.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, proba cu interogatoriul pârâtei și a respins cererea de efectuare a unei expertise.
Pârâta a fost citată cu mențiunea personal la interogatoriu dar nu s-a prezentat, de asemenea i-a fost comunicat interogatoriul.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 200 de lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamanta . SRL și pârâta R. V. E. Întreprindere Individuală s-au desfășurat relații comerciale în formă simplificată, în cadrul cărora reclamanta a vândut produse către pârâtă. În baza acestor relații comerciale reclamanta a emis: factura . nr.6079 în cuantum de 2831 lei, factura . nr.6262 în cuantum de 37,10 lei și factura . nr.6290 în cuantum de 319,23 lei.
Potrivit art. 1025/Cod proc.civ ”prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de_ lei la data sesizării instanței”.
Conform art.1516/Cod civil „creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației”.
Deși nu există un contract scris între cele două părți instanța apreciază că a existat o convenție între cele două părți, dovadă în acest sens stau facturile semnate și ștampilate de către pârâtă precum și plata parțială a debitului efectuată de către aceasta din urmă.
În procesul civil cel ce face o cerere trebuie să o probeze, iar reclamantul prin înscrisurile atașate la dosar a dovedit existența creanței în cuantum de 1986,60 lei, sumă la care s-a ajuns în urma unor plăți efectuate de către pârâtă.
Cu privire la facturile atașate la dosarul cauzei, se observă că facturile cu . si nr.6262, nr.6290 au fost semnate și ștampilate de către pârâtă fiind astfel recunoscută obligația de plată.
Referitor la factura . nr.6079, aceasta poartă doar ștampila pârâtei, iar instanța va aplica dispozițiile art.277/Cod proc.civ „înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său(..)”.
Din actele de la dosar reiese că pârâta a achitat o parte din contravaloarea acestor facturi.
Față de cele expuse mai sus, instanța apreciază că pârâta a recunoscut debitul în întregime.
Revine astfel pârâtei obligația de a dovedi efectuarea plății către reclamant, dovadă ce nu a fost făcută
De asemenea, deși a fost legal citată cu mențiunea personal la interogatoriu și i-a fost trimisă o copie de pe interogatoriu, pârâta nu a răspuns în nici un fel. În consecință instanța va face aplicarea art.358/Cod proc.civ care prevede că „dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul”.
Față de cele expuse mai sus, instanța va admite primul capăt de cerere și va obliga pârâta la plata sumei de 1986,60 de lei reprezentând debitul principal.
Cu privire la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, art.1 alin.(3) din OG nr.13/2011 arată că „dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare” iar conform art.1531/Cod civil „ creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării” și în temeiul art.1535/Cod civil „ în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență și până în momentul plății, în cuantum convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.
Având în vedere cele expuse mai sus pentru acoperire integrală și efectivă a prejudiciului suferit, instanța va admite și al doilea capăt de cerere și va obliga pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale de la scadența fiecărei facturi și până la achitarea integrală a debitului principal.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată instanța reține că în temeiul art. 453 alin.(1)/Cod proc.civilă “partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată“ și în consecință va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 de lei constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . SRL, cu sediul ales la avocat U. & Asociații în București, Preciziei Business Center, ., ., în contradictoriu cu pârâta R. V. E. Întreprindere Individuală, cu sediul în Tîrgu Ocna, ., jud. Bacău.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1986,60 lei cu titlu de debit principal.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale de la data scadenței fiecărei facturi și până la data achitării integrale a debitului principal.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 15.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. I. D. M.
red.jud.I.M.I./03.10.2014
tehnored. D.M./4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 07-04-2014,... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 20-11-2014,... → |
|---|
