Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 7402/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._/14.11.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. M. I.
GREFIER: Ș. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta B. Comercială Română S.A., cu sediul în București, ..5, sector 3 în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor CRPC Regiunea SE G., CJPC C., cu sediul în C., ., jud.C., având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 03.11.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 14.11.2014 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.03.2014 sub nr._ petenta B. Comercială Română SA a solicitat în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor CRPC Regiunea SE G., CJPC C. anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 20.02.2014 ca nelegal și netemeinic.
În motivare petenta a arătat că a fost sancționată cu suma de_ de lei pentru nerespectarea prevederilor art.36 alin.(1) din OUG nr.50/2010 și restituirea sumelor de bani cu titlu de comision de administrare cont curent, încasate fără temei legal, într-un termen de maximum 10 zile.
Petenta a precizat că numitul V. O. a contractat un credit de consum în sumă de_ Euro în baza contractului de credit nr.1267/01.10.2007.
A mai arătat petenta că creditul se derulează prin cont separat de credit pentru administrarea căruia se percepe un comision lunar de administrare a creditului, în sumă fixă de 27 euro, conform actului adițional nr._/28.03.2011 la contractul de credit.
Petenta a învederat instanței că aceeași persoană are încheiată cu banca o convenție de cont curent pentru persoane fizice, în acest cont fiind evidențiate operațiuni de încasări și plăți, iar comisionul în discuție este comisionul de administrare a acestui cont curent.
A mai precizat că nu poate fi prevăzut în contractul de credit comisionul de administrare a contului curent, întrucât funcționarea contului curent nu este condiționată de existența unui credit, contul deschis putând fi utilizat de client, în afara achitării ratelor de credit și pentru efectuarea altor operațiuni specifice acestuia, respectiv alimentări cont cu drepturi salariale sau cu orice alte sume, transferuri intra/interbancare în lei/valută, plata facturilor, constituire/lichidare depozite și conturi de economii, etc.
Petenta a arătat că în textul de lege se prevede interzicerea introducerii de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menționate în contract, iar banca nu se face vinovată de încălcarea acestor dispoziții legale întrucât comisionul de administrare a creditului a fost stipulat de la început în contractul de credit nr.1267/01.10.2007 și doar micșorat prin actul adițional.
În drept a invocat prevederile OG nr.2/2001, art.35 din OUG nr.50/2010.
În susținerea cererii a depus următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ și anexă, invitație din partea ANPC pentru soluționarea petiției numitului V. O., răspuns formulat de către BCR către Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor C., contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.1267/01.10.2007, condiții generale de creditare la contractul de credit nr.1267, act adițional nr._/28.03.2011 la contractul de credit, anexă la actul adițional și contractul de cont curent.
Intimata nu a depus întâmpinare ci doar documentația care a stat la baza încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ petenta a fost sancționată cu suma de_ de lei deoarece a încălcat prevederile art.36 alin.(1) din OUG nr.50/2010 deoarece a perceput atât comision de administrare credit cât și comision de cont curent. De asemenea s-a dispus măsura complementară a restituirii sumelor percepute fără temei legal în termen de maxim 15 zile.
Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petenta a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Cu privire la susținerea petentei că agentul constatator a încadrat greșit fapta prin indicarea art.36 alin.(1), instanța apreciază că petenta se află în eroare cu privire la fapta imputată pentru următoarele motive:
Agentul constatator a indicat art.36 alin.(1) din OUG nr.50/2010 motivat de faptul că s-ar fi perceput două comisioane pentru creditul acordat: comision administrare credit și comision administrare cont curent, aspect ce încalcă prevederile legale menționate.
De asemenea petenta susține că ar fi fost sancționată pentru introducerea unui nou comision, în cuantum de 27 euro, pentru administrarea creditului, prin actul adițional nr._/28.03.2011, faptă ce s-ar fi încadrat la art.35 alin.(1) lit.b din OUG nr.50/2010.
Or, din lecturarea procesului-verbal de sancționare și constatare a contravenției reiese cu certitudine că acest fapt nu i-a fost imputat petentei.
Prin urmare va înlătura acest motiv de nelegalitate invocat de petentă.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal contestat se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit.
Conform art.36 alin.(1) din OUG nr.50/2010 „pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalități, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.”
Din înscrisurile depuse la dosar și precizările petentei reiese:
Comisionul de administrare se percepe în următoarele situații: administrarea contului de credit (cont curent) și administrarea creditelor acordate.
Între petentă și V. O. a fost încheiată convenția de cont curent cu sau fără card de debit atașat (pentru persoane fizice), cont deschis la data de 25.05.2005 (filele78-86). La punctul 4.2 din convenție este prevăzut comisionul pentru administrarea contului curent în cuantum de 4,5 lei echivalent pe lună, ce se încasează de către bancă lunar, prin reținerea sumei din soldul creditor al contului curent.
De asemenea între aceleași părți a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.1267/01.10.2007 (filele 15-26). La punctul 8 lit.c se stabilește un comision de administrare credit de 32,5 euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat.
Prin actul adițional nr._/28.03.2011 la contractul de credit (filele 29-36) la pct.4 lit.a se stabilește că valoarea comisionul de administrare credit devine 27 euro.
Tot petenta menționează că pentru clienții băncii care nu au un cont curent deschis este posibilă deschiderea unui „cont curent de derulare a creditului”, cont necomisionabil, destinat exclusiv operațiunilor de tragere și rambursare a creditelor, instanța apreciind că prin această mențiune petenta a demonstrat că știe de interzicerea perceperii a două comisioane de administrare în același timp, unul pentru credit și unul pentru cont curent.
Prin urmare, din actele depuse la dosar reiese că petenta a perceput în paralel atât comisionul de administrare a contului curent în cuantum de 4,5 lei/lună cât și comisionul de administrare a creditului în cuantum de 32,5 euro/lună, modificat ulterior la 27 euro/lună, aspect ce intră în contradicție cu prevederile art.36 alin.(1) din OUG nr.50/2010.
Față de cele expuse mai sus, instanța apreciază că petenta a săvârșit contravenția astfel cum a fost reținută de către agentul constatator.
Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvâșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază că sancțiunea este proporțională cu fapta săvârșită, fiind stabilită la nivelul minim prevăzut de lege și prin raportare la faptul că petenta este unitate bancară, aspect ce implică responsabilități crescute în sarcina sa în derularea relațiilor contractuale cu clienții.
Cu privire la măsura complementară dispusă, instanța consideră că au fost respectate prevederile art.88 alin.(1) lit.b din OUG nr.50/2010, ce arată că „odată cu aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, agentul constatator poate dispune următoarele sancțiuni contravenționale complementare: (..) restituirea sumelor încasate fără temei legal, într-un termen de maxim 15 zile” menționând care este comisionul perceput fără temei legal, comisionul pentru administrarea contului curent, și perioada pentru care s-a perceput fără temei legal, 01.03.2011- prezent (data încheiereii procesului-verbal, 20.02.2014) și în consecință o va menține.
Față de cele expuse mai sus instanța va respinge plângerea contravențională și va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.02.2014 ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta B. Comercială Română S.A., cu sediul în București, ..5, sector 3 în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor CRPC Regiunea SE G., CJPC C., cu sediul în C., ., jud.C., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.02.2014 ca legal și temeinic
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 14.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. M. I. Ș. D.
Red.jud.I.M.I./26.11.2014
Tehnoredact.D.Ș./4 ex./26.11.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7890/2014. Judecătoria... → |
|---|
