Plângere contravenţională. Sentința nr. 1829/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1829/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 1324/224/2013
Dosar nr. 1._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința Civilă nr. 1829
Ședința publică din data de 21.02.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: S. M. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta S.C. L. G. INVESTMENTS S.R.L. BOCICOEL, cu sediul în ., nr. 132, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/11.11.2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 21.02.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 03.12.2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Dragomirești sub nr. 1._, petenta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C., anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/07.11.2013, pe care l-a contestat sub aspectul legalității și temeiniciei.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimatul a invocat, pe cale de excepție, necompetența materială a instanței învestite, solicitând declinarea competenței în favoarea instanței competente, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii petentei, ca neîntemeiată, și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal.
Atât petenta, cât și intimatul au solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului lor.
Prin Sentința Civilă nr. 1.442/18.12.2013, Judecătoria Dragomirești, urmare a admiterii excepției necompetenței materiale invocate de intimat, recalificată drept excepție a necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C., apreciată ca fiind competentă din punct de vedere teritorial, unde cauza a fost înregistrată sub același număr.
În ședința publică din data de 19.02.2014, verificându-și, din oficiu, competența, această instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. în soluționarea cererii și a rămas în pronunțare asupra excepției astfel invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepției necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat în prezenta cauză ., nr._, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 50.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. a și sancționate de art. 9 alin. 2 lit. a din H.G. nr. 500/2011, reținându-se în sarcina sa că în data de 11.11.2013, ora 11:15, nu a transmis în registrul general electronic de evidență a salariaților datele prevăzute de art. 3 alin. 2 lit. a-g din același act normativ, pentru 7 angajați, cu cel puțin o zi înainte de începerea activității de către aceștia.
Din informațiile furnizate de grefierul șef în urma interogării bazei de date administrate de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că petenta are sediul social în . V., nr. 132, jud. Maramureș. De asemenea, din cuprinsul aceluiași înscris, precum și din cuprinsul adresei nr. 1667/13.02.2014 emise de intimat rezultă că petenta nu are deschise filiale, sucursale sau alte subunități fără personalitate juridică.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din H.G. nr. 500/2011, privind registrul general de evidență a salariaților, fiecare angajator are obligația de a înființa și transmite la inspectoratul teritorial de muncă un registru general de evidență a salariaților și de a-l prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora. Conform alin. 3 al aceluiași articol, angajatorii care au înființat sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică, cărora le-au delegat competența încadrării personalului prin încheierea de contracte individuale de muncă, pot delega acestora și competența înființării registrului. De asemenea, potrivit alin. 6, angajatorii pot contracta serviciul de completare și transmitere a registrului prin încheierea, cu respectarea dispozițiilor art. 20 alin. 5 din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare, de contracte de prestări servicii cu prestatori înregistrați la inspectoratele teritoriale de muncă, care își desfășoară activitatea în condițiile prevederilor legale în vigoare.
În consonanță cu dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a, completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. 2 se face la angajarea fiecărui salariat, aceste elemente înregistrându-se în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză. Potrivit art. 9 alin. 1 lit. 1 și alin. 2 lit. a din același act normativ, nerespectarea acestei obligații se sancționează cu amendă în cuantum de 10.000 de lei pentru fiecare persoană ale cărei date nu au fost transmise în termenul prevăzut de lege, fără ca amenda totală să depășească 50.000 de lei.
În concordanță cu prevederile art. 6 alin. 1, angajatorii sau, după caz, prestatorii de servicii au obligația de a completa și transmite registrul la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au angajatorii sediul sau domiciliul, după caz, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către primul salariat, cu obligația completării acestuia conform art. 3. De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, unitățile fără personalitate juridică care au competența înființării registrului au obligația de a completa elementele contractului individual de muncă conform art. 3 și de a transmite registrul, în termenele prevăzute la art. 4, la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își desfășoară activitatea, cu îndeplinirea obligațiilor prevăzute de prezenta hotărâre.
În conformitate cu prevederile art. 248 Cod procedură civilă, instanța urmează a analiza, cu prioritate, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., întrucât, în caz de admitere a acesteia, cercetarea pe fond a procesului nu mai poate fi realizată de această instanță.
Potrivit art. 129 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, în cazul cererilor având ca obiect plângere contravențională, competența teritorială este exclusivă și, în consecință, de ordine publică. În aceste condiții, excepția de necompetență teritorială poate fi invocată, în condițiile art. 130 alin. 2 din același act normativ, de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Instanța reține că, în cauză, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. a fost invocată de instanța, din oficiu, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, deci în termenul imperativ prevăzut în art. 130 alin. 2.
În cauză, petentei i-a fost imputată săvârșirea unei contravenții omisive, constând în netransmiterea datelor prevăzute de art. 3 alin. 2 lit. a-g din H.G. nr. 500/2011, în termenul prevăzut de art. 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își are sediul, potrivit art. 6 alin. 1, precitat.
Conform art. 10 din H.G. nr. 500/2011, contravențiilor prevăzute de art. 9 din acest act normativ li se aplică, în completare, dispozițiile O.G. nr. 2/2001. Potrivit art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, norma generală în materie, competența teritorială de soluționare a cauzelor având ca obiect plângere contravențională aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția constatată prin procesul verbal de contravenție contestat.
Aplicând dispozițiile normative precitate situației de fapt reținute în cauză, instanța reține că locul săvârșirii contravenției omisive reținute în sarcina petentei este sediul social al acesteia. În fundamentarea acestei concluzii, instanța are în vedere că petentei îi revenea obligația înființării registrului general de evidență a salariaților și transmiterii informațiilor prevăzute de art. 3 alin. 2 lit. a-g, precitate, către inspectoratul teritorial de muncă în a cărui raza teritorială își avea sediul social, aceasta în condițiile în care petenta nu a înființat și nu i-a delegat unei sucursale, agenții, filiale ori unei alte unități fără personalitate juridică competența încadrării personalului și a înființării registrului general de evidență a salariaților, în condițiile art. 2 alin. 3, precitate. În același sens, mutatis mutandis, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia Civilă nr. 5658/07.06.2013, pronunțată în dosarul nr._, cu ocazia soluționării unui conflict negativ de competență.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. este întemeiată și urmează să fie admisă, iar cauza va fi declinată spre soluționare Judecătoriei Dragomirești, competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cerere, cu motivarea că în circumscripția acesteia, stabilită prin raportare la prevederile H.G. nr. 337/1993, se află sediul social al petentei, care constituie și loc al săvârșirii contravenției, în accepțiunea acordată acestei noțiuni de prevederile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, precitate.
Având în vedere că prin Sentința Civilă nr. 1442/18.12.2013, Judecătoria Dragomirești, urmare a admiterii excepției necompetenței materiale invocate de intimat, recalificată drept excepție a necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a acestei cauze în favoarea Judecătoriei C., instanța constată ivit conflictul negativ de competență între cele 2 judecătorii, conform prevederilor art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, și, în temeiul art. 135 alin. 1 din același act normativ, dispune trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, în vederea soluționării conflictului negativ de competență astfel ivit, urmând ca, în temeiul art. 134, până la soluționarea conflictului negativ de competență, judecarea prezentei cauze să fie suspendată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/11.11.2013, formulată de petenta . SRL, având CUI –_, cu sediul în ., nr. 132, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., în favoarea Judecătoriei Dragomirești.
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria C. și Judecătoria Dragomirești.
Suspendă judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență ivit.
Trimite dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 21.02.2014.
Președinte, Grefier,
Minaev I. S. M. E.
Red jud. M.I.26.03 .2014 2 exemplare
Tehnored gref S.M.E. 27.03.2014
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3388/2014.... → |
|---|
