Plângere contravenţională. Sentința nr. 2392/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2392/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 12646/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.2392
Ședința din publică din data de 06.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. TICEA
GREFIER: C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta ., cu sediul procesual ales în C., ., jud. C. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.- pentru ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ..18, jud. C..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 27.02.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art.396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 06.03.2014, hotărând următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 14.05.2013, petenta . a solicitat instanței în contradictoriu cu COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE- GARDA FINANCIARĂ C., ca prin hotărârea ce o va pronunța în principal să anuleze procesul verbal de contravenție . nr._ din_ și în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment și anularea măsurii complementare a suspendării activității pe 3 luni.
Petenta a învederat instanței că deși a prezentat registrul unic de control, organele de control nu au consemnat în acest registru toate elementele și datele la rubricile pe care le conține acest registru.
A mai arătat petenta că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în analiza art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, interesele economice legate de gestiunea unei afaceri constituie „bun” în sensul Convenției, iar suspendarea activității are consecințe negative asupra fondului de comerț și a valorii întreprinderii, astfel că, deși măsurile luate de autoritățile statului care aduc atingere acestui drept pot fi necesare într-o societate democratică, pentru prevenirea faptelor penale, bunăstarea economică a țării sau pentru protejarea drepturilor și libertăților altora, nu este și suficient ca acestea să fie justificate, ci trebuie să fie și proporționale, iar accesul la instanță nu poate fi lipsit de un remediu adecvat, instanța putând aprecia cu privire la oportunitatea acestei măsuri.
Petenta a precizat că a fost nedreptățită, întrucât nu a săvârșit fapta, așa cum reiese din procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 27.04.2013.
În drept, petenta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile din OUG nr. 28/1999 și OG nr. 2/2001.
În dovedire, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, forma în vigoare la data sesizării instanței, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru.
La data de_, intimatul COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE- GARDA FINANCIARĂ C. a depus întâmpinare (f.155), solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii, deoarece petenta nu aduce elemente de natură a înlătura răspunderea contravenționala stabilită în sarcina sa.
A considerat intimatul că în cazul, aplicării sancțiunii avertismentului, scopul de a responsabiliza și conștientiza operatorul economic, este lipsit de eficientă, clementa de care ar da dovadă instanță, fiind dimpotrivă un argument și o încurajare în a continua săvârșirea unor astfel de fapte contravenționale, în mod deosebit în cazul persoanelor juridice, datorită disipării responsabilității și a particularităților de organizare ale unei persoane juridice, ca în cazul de față.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile din art.34 din OUG.2/2001, art. 1, art. 11, alin. 1 lit. b, art. 14 din OUG 28/1999 rep. și HG 479/2003.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de_, petenta a depus răspuns la întâmpinare (f. 167) reiterând motivele de fapt și de drept din plângerea inițială. A mai arătat petenta că diferența constatată de comisarii Gărzii financiare nu reprezintă încasări din vânzări pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, ci soldul existent din ziua precedentă, greșeala fiind a agenților constatatori care au întrebat reprezentantul petentei daca suma este înregistrată în casa de marcat, suma nefiind înregistrată în casa de marcat, ci în registrul de casă al societății, fiind soldul de casă, fapt neștiut nici de reprezentantul societății.
Răspunsul la întâmpinare a fost motivat în drept pe dispozițiile din OUG nr. 28/1999 și OG nr. 2/2001.
În temeiul art. 258 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 255 cod de procedură civilă, la termenul din_, instanța a încuviințat pentru fiecare dintre părțile care au solicitat proba cu înscrisuri. Din oficiu, instanța a dispus audierea ca martor a numitei: C. V., declarația acesteia fiind atașată la dosar (f.36 vol. 2).
Au fost depuse în fotocopii conforme cu originalul următoarele înscrisuri- volumul 1: registru de casă din_ f. 10; chitanță nr._ din_ f. 11; chitanță . nr._ din_ f. 11; OP nr. 873 din_ f. 12; OP nr. 874 din_, OP 872 din_ f. 13; raport sumar fiscal_ –_ , factură nr._ din_, chitanță nr._ din_, chitanță_ din_ f. 14; chitanță nr._ din_, chitanță_ din_, chitanță_ din_, chitanță nr._ din_ f. 15; raport zilnic din_, , raport zilnic din_ f. 16; raport zilnic din_, raport zilnic din_ f. 17; registru de casă din_ f. 18; stat de plată martie 2013 f. 19; chitanță_ din_ f. 20; chitanță nr._,_,_ din_ f. 21; chitanță nr._,_,_ din_ f. 22; chitanță nr._,_,_,_ din_ f. 23; factură . nr._ din_ f. 24; factură nr._ din_ f. 25; raport zilnic din_ și_ f. 26; raport zilnic din 27/04/_ f. 27; chitanță nr._,_,_, 338 din_, bon fiscal nr. 82 din_, factură din_ f. 29; chitanța nr._ din_ f. 30; raport zilnic din_ ,_ f. 31; raport zilnic din_ f. 32-53; raport zilnic din_ f. 54 – 103; raport zilnic din_ f. 104-145; încheiere nr._ din_ f. 150-151; proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din_ f. 159; monetar din_ f. 160; raport zilnic din_ f. 160; notă explicativă din_ f. 161; detalii contribuabil f. 162-164.
Analizând plângerea contravențională prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de_, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ (f. 159), prin care petenta . a fost sancționată cu amenda în cuantum de 8000 lei în temeiul art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal. De asemenea, în temeiul art. 11 alin. 3 din aceeași ordonanță de urgență, a fost confiscată suma de 635 lei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, iar în temeiul art. 14 alin. 2 suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni.
S-a reținut în procesul verbal de constatare al contravenției . nr._ faptul că . nu a eliberat bonuri de marcat fiscale pentru încasări în sumă de 635 lei, rezultată ca diferență între numerarul existent la începutul controlului și raportul de citire X al casei de marcat.
Anexă la procesul verbal menționat mai sus s-au făcut: monetarul din_ f. 160; raportul zilnic din_ f. 160; nota explicativă din_ f. 161; detalii contribuabil f. 162-164.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator. De altfel, petenta nu a pus în discuție legalitatea întocmirii procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal . nr._ din_ , instanța arată următoarele.
Instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său până la proba contrară. În aceste condiții, pentru a dovedi o altă situație decât cea reținută de agentul constatator, sarcina probei îi revine petentei, procesul-verbal de contravenție având caracterul unui mijloc de probă în condițiile în care agentul a făcut personal constatările.
S-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale. Instanța arată că procesul verbal . nr._ din_ constituie o probă a vinovăției petentei.
Va fi înlăturată apărarea petentei în ceea ce privește faptul că suma de bani găsită în casa de marcat reprezenta soldul numerarului existent din ziua precedentă. Se poate observa că fila registrului de casă din ziua de_ (f. 18) cuprinde în dreptul rubricii „plăți” un număr de 5 facturi emise de către .: chitanță_ f. 20; chitanță nr._,_,_ f. 21 și chitanță nr._ f. 22 toate datate_ pentru plata unor facturi emise anterior. Pentru a-și forma convingerea că înscrisurile exhibate de petentă exprimă o situație reală, instanța a dispus la termenul din_ prezentarea înscrisurilor originale. Totodată, în baza art. 300 cod de procedură civilă, a fost emisă o adresă către . SRL pentru a depune chitanțierele din care fac parte înscrisurile respective. Au fost depuse copii de pe chitanțele (f. 7-10 vol 2) și borderourile de încasare (f. 11-15). Din analiza comparativă și coroborată a respectivelor înscrisuri, reiese fără dubiu că data plății a fost completată pe chitanțele_ (f. 20), nr._,_,_ (f. 21) și nr._ (f. 22) ulterior datei la care au fost efectiv plătite furnizorului (chitanța nr._ –_ f. 11 vol. 2; chitanța nr._ –_ f. 12 vol. 2; chitanța nr._ –_ f. 13 vol. 2; chitanța nr._ –_ f. 14 vol. 2; chitanța nr._ –_ f. 15 vol. 2). Așadar, situația expusă în înscrisurile depuse în formă modificată la dosar este în contradicție cu celelalte probe administrate în cauză și nu se coroborează cu alte informații existente în dosar.
De asemenea, situația expusă în plângerea contravențională și susținută de înscrisurile indicate mai sus este în contradicție cu celelalte probe administrate în cauză și nu se coroborează cu alte informații existente în dosar. Sunt relevante răspunsurile la întrebările din nota explicativă, unde vânzătoarea C. V., a indicat că nu a putut înregistra suma de 635 lei în aparatul de marcat, pentru că „a avut aglomerat” și că nu poate prezenta documente justificative pentru respectiva suma de bani. Or, dacă registrul de casă întocmit în modalitatea în care a fost prezentat instanței, ar fi existat în realitate la momentul efectuării controlului, s-ar fi făcut referire la acesta.
Declarația extrajudiciară a martorului C. V. (notă explicativă din_ f. 161) care, în fața agentului constatator, a semnat declarația, asumându-și conținutul acesteia, constituie o probă privind vinovăția petentei. Orice persoană majoră, responsabilă fiind, atunci când i se oferă spre semnare un înscris – orice fel de înscris, cu atât mai mult cel întocmit de agentul constatator aflat în exercitarea unui control privind respectarea legislației în domeniul financiar/fiscal – citește ceea ce i se oferă spre semnare și semnează doar în cazul în care își însușește cele menționate în actul semnat.
Plecând de la aceste date ce trebuie să caracterizeze raporturile juridice care trebuie să se bucure de siguranță, instanța constată că sunt neîntemeiate susținerile martorului care a afirmat că declarația ar fi fost scrisă după cum au dorit agenții. Dacă așa ar fi stat lucrurile în realitate, martorul ar fi refuzat să semneze cele înscrise în nota explicativă.
Este evident că semnarea declarației date în fața inspectorilor nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana semnatară are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară, în fața instanței, a împrejurărilor reținute în declarația dată cu ocazia controlului. Simpla susținere a martorului că a fost intimidat nu este de natură să înlăture declarația dată de acesta în fața inspectorilor.
În aceste condiții, în lipsa invocării și probării unor motive temeinice, instanța constată că declarația dată de vânzătoare în fața organului constatator, formulată mult mai aproape în timp față de momentul formulării acuzației contravenționale, nu poate fi înlăturată, reprezentând un act unilateral, irevocabil, care se caracterizează prin sinceritate și corespunde realității.
Instanța nu poate decât să concluzioneze că fila registrului de casă din_ dar și chitanțele arătate mai sus, depuse la dosarul cauzei în copie, constituie înscrisuri întocmite pro causa, astfel că nu va ține cont de acestea.
Rezultă că petenta nu a făcut dovada că, la data efectuării controlului, administratorul societății era în măsură să prezinte documente justificative pentru suma de bani găsită în casa de marcat.
Ca atare, nu există niciun dubiu cu privire la faptul că petenta a încălcat prevederile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 prin neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate, probele administrate indicând culpabilitatea petentei.
Cu privire la modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicată de către organul constatator, instanța arată că sunt neîntemeiate criticile petentei. Instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
P. procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 8.000 lei. Instanța constată că aceasta este stabilită în limitele legii (art. 11 alin. 1 lit. b din OG nr. 28/1999 republicată), chiar la limita minimă. De asemenea, în temeiul art. 11 alin. 3 din aceeași ordonanță de urgență, a fost confiscată suma de 635 lei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, iar în temeiul art. 14 alin. 2 suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni.
Analizând și posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment ori pentru înlăturarea sancțiunii complementare, instanța constată că petenta nu a probat niciun motiv ce ar justifica această atenuare a sancțiunii.
Proporționalitatea sancțiunilor se verifică după criteriile dezvoltate de Curte Europeană: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Stabilirea unui minim special al amenzii într-un cuantum ridicat duce la concluzia că fapta este considerată de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită, urmarea imediată a faptei petentei constă în crearea unei stări de pericol social cu privire la încasarea sumelor de bani reprezentând obligații fiscale. Obiectivele de politică socială ale statului nu trebuiesc îndeplinite doar pe seama unor persoane private, nu este acceptabil, întrucât costurile de politică socială trebuie suportate de întreaga colectivitate. Ca atare, și societatea petentă este datoare să păstreze contabilitatea în mod regulat. În caz contrar, statul are obligația să disciplineze persoanele juridice care, prin atitudinea adoptată, aduc atingere, printre altele, și concurenței loiale față de persoanele juridice care realizează în mod regulat obligațiile impuse în domeniul contabil și fiscal.
Pentru realizarea prevenției generale, dar mai ales a celei speciale, pentru a nu încuraja petenta în înfrângerea normelor de drept, reținând calitatea petentei de profesionist ce desfășoară activități economice în scopul obținerii de venituri, în vederea realizării scopului și obiectului societății, calitate în care petenta trebuie să îndeplinească obligații specifice prevăzute de OG nr. 28/1999, având obligația de a se comporta ca un profesionist, luând act de faptul că petenta nu a recunoscut niciun moment încălcarea obligației legale și săvârșirea contravenției (ba chiar a plăsmuit probe pentru prezentarea unei situații nereale), instanța constată că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment, rolul educativ, preventiv și punitiv al sancțiunii realizându-se doar în modalitatea amenzii contravenționale, în cuantumul aplicat de agentul constatator.
Cu privire la proporționalitatea sancțiunii complementare, în lumina tuturor criteriilor prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001, reținând că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, aspect ce se reflectă prin chiar sancțiunea principală aplicată, instanța constată că sancțiunea complementară este de asemenea proporționată în raport cu toate criteriile de mai sus, că se justifică suspendarea activității societății petente pe 3 luni pentru fapta constatată.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de . împotriva procesului-verbal . nr._ din_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.- prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatoarea ., cu sediul procesual ales în C., ., jud. C. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.- pentru ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ..18, jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților, azi, 06.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
V. TICEA C. A.
Red.thred. Jud. V.Ticea./14.03.2014
Tehnored. Gref. C.A./4ex/06.03.2014
Comunicări./2ex/17.03.2014
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 5775/2014.... → |
|---|
