Pretenţii. Sentința nr. 9647/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9647/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 11601/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
CAMERA DE CONSILIU
Sentința civilă nr. 9647/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiuni civile formulate de reclamanta . sediul în C., .-24, județul C., în contradictoriu cu pârâtul M. C., cu domiciliul în Năvodari, ., ., etj.3, ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei avut loc în camera de consiliu la data de 17.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 24.09.2014, când, a dispus:
INSTANTA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.04.2014, sub nr._, reclamanta S.C. R.A.J.A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei M. C., la plata sumei de 287,02 lei, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare furnizate de reclamantă, aferente perioadei septembrie 2013 – ianuarie 2014, a penalităților de întârziere calculate, la suma debitului principal, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, de la data scadenței, până la achitarea efectivă a sumei, fără a depăși valoarea obligației principale și cheltuieli de judecată în sumă de 80 de lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru și taxă notificare.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, în baza contractului nr.212/05.01.2012 și a convenției de facturare individuală, reclamanta a furnizat pârâtei apă potabilă și a preluat apa uzată și meteorică.
Reclamanta a precizat că pârâta nu a achitat facturile emise pentru serviciul prestat de aceasta, în baza contractului menționat mai sus, începând cu luna septembrie 2013, deși a fost notificată în acest sens.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate, reclamanta a susținut că este îndreptățită a le solicita, pârâta fiind obligat a le suporta, în temeiul art. 13 din contractul nr. 212, art. 20 din convenția de facturare individuală, având în vedere și dispozițiile art. 31 din Legea nr. 241/2006, privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare și art. 120 alineat 7 din Codul Fiscal.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1350 Cod civil, ale Legii nr. 241/2006 și pe cele ale art. 1025-1032 Cod Procedură Civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus: listing, notificare nr.332/26.02.2014, contractul nr. 212/05.01.2012, convenția de facturare individuală, tabel nominal cu proprietarii care sunt de acord cu trecerea la facturarea individuală, tabel nominal cu consumul de apă, borderou de transmitere facturi și certificat constatator emis de O.R.C..
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat în instanță, nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns pretențiilor reclamantei prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și Asociația de proprietari C - Tașaul a fost încheiat contractul nr. 212/05.01.2012, având ca obiect furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă potabilă și de canalizare de către reclamantă în favoarea asociației. În baza acestui contract, constituind Anexa A la contract, între reclamantă, Asociația de proprietari și pârâtă s-a încheiat convenția de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare, înregistrată sub nr.4345. În temeiul acestora, reclamanta presta serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, pârâta obligându-se să plătească contravaloarea acestui serviciu, în termenul stipulat în contract.
Instanța reține că între părți au fost angajate raporturi contractuale, iar nerespectarea obligațiilor asumate în acest cadru, atrage răspunderea părții în culpă.
Din punct de vedere al normelor de drept aplicabile:
Instanța are în vedere, principiul forței obligatorii a contractului, consacrat de dispozițiile art. 1270 Cod civil, potrivit cu care, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, astfel încât acestea sunt obligate sa-și respecte obligațiile asumate.
De asemenea, prevederile art. 1350 alineat 1 și 2 cod civil impun oricărei persoane să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar pentru situația în care, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
În egală măsură, conform art. 1516, coroborat cu art. 1527 Cod Civil, creditorul este îndreptățit la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, și poate cere întotdeauna obligarea debitorului la executarea în natură a obligației, atunci când această executare nu este imposibilă.
În plus, pentru nerespectarea la scadență a unei obligații având ca obiect o sumă de bani, posibil a fi executată în natură, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență, până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți, conform art.1535 alineat 1 Cod Civil, iar art. 1539 Cod Civil permite cumulul penalității cu executarea în natură a obligației principale în situația în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea la timp a obligațiilor asumate.
În speță, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtei: faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, ce a generat producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
La nivel probator, având în vedere caracterul obligației ce reclamanta susține a fi fost încălcată de pârâtă (obligația de plată a serviciilor furnizate de reclamantă – obligație pozitivă, de rezultat), instanța reține că reclamantei îi revine sarcina de a proba existența obligației, prin contractul legal valabil încheiat între părți și prejudiciul, legea instituind o prezumție de culpă a debitorului, prin simplul fapt al neexecutării obligației. În ceea ce privește fapta ilicită, ca element al răspunderii contractuale, neexecutarea obligației reprezentând un fapt negativ, sarcina probei este răsturnată, debitorului revenindu-i, astfel, sarcina de a proba îndeplinirea ei, făcând dovada faptului pozitiv conex.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, instanța reține ca dovedită răspunderea contractuală a pârâtei. Aceasta, deși a beneficiat de serviciile contractuale ale reclamantei - furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă potabilă și de canalizare, nu a achitat la scadență contravaloarea acestor servicii, furnizate conform facturilor depuse la dosar, în cuantum de 287,02 lei, debit aferent perioadei septembrie 2013 – ianuarie 2014.
Reclamanta a solicitat, de asemenea, penalități aferente debitului principal de menționat mai sus.
Pentru nerespectarea la scadență a obligației de plată a serviciilor furnizate de reclamantă, pârâta datorează acesteia, penalități de întârziere, în conformitate cu dispozițiile legale menționate mai sus, ce reglementează răspunderea civilă contractuală și daunele – interese, raportate la art. 13 din contractul nr. 212 și art. 20 din convenția de facturare individuală, în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare.
Deci, având în vedere dispozițiile art. 31 din Legea nr. 241/2006, precum și ale art. 13 din contractul nr. 212/05.01.2012 și ale art. 20 din convenția de facturare individuală, cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere, de la scadența debitului de 287,02 lei, până la achitarea lui efectivă, în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, fără a putea depăși valoarea lui, este întemeiată, instanța urmând să o admită.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă și art. 1031 Cod Procedură Civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a solicitat, cu acest titlu, suma de 80 lei, constând în taxă judiciară de timbru (50 lei) și taxă notificare (30 lei).
Instanța apreciază că, față de dispozițiile art. 451 alineat 1 Cod Procedură Civilă, suma de 30 lei nu se înscrie în categoria cheltuielilor de judecată și, în plus, reclamanta nu a făcut dovada suportării ei, fiind îndreptățită pretenția reclamantei numai cu privire la suma de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
În considerarea celor reținute, instanța va admite în parte cererea reclamantei, și va obliga pârâta la plata debitului în sumă de 287,02 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare furnizate de reclamantă, aferente perioadei septembrie 2013 – ianuarie 2014, a penalităților de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. R.A.J.A. S.A., cu sediul în C., .-24, județul C., în contradictoriu cu pârâta M. C., cu domiciliul în Năvodari, ., ., etj.3, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 287,02 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare furnizate de reclamantă, aferente perioadei septembrie 2013 – ianuarie 2014, și penalități de întârziere calculate la această sumă, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi de la data scadenței, până la achitarea efectivă a sumei, fără a depăși valoarea obligației principale.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 24.09.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Red.jud. LIP/08.01.2015
Dact. DL/08.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 611/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4768/2014. Judecătoria... → |
|---|
