Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 25952/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr.
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V. M.
Grefier R. D.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect ordonanță președențială/stabilire domiciliu minor, actiune formulata de reclamantul M. F., în contradictoriu cu pârâta M. A..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronuntării la data de 24.09.2014.
I N S T A N T A
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.08.2014 sub nr._, reclamantul M. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta M. A., pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț, stabilirea locuinței minorului M. M.-C. la domiciliul tatălui–reclamant.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta a părăsit domiciliul conjugal, împreună cu minorul M. M.-C. pe care l-a dus să locuiască în satul Izvorul M., ., la mama pârâtei, unde minorul nu are nici cele mai elementare condiții. De asemenea, pârâta nu locuiește cu minorul, ci cu persoana cu care aceasta întreține relații extraconjugale, la Sibiu.
Reclamantul a mai arătat că de când s-a născut minorul, acesta împreună cu mama lui s-au ocupat de copil, pârâta neglijând copilul. Reclamantul era cel care ducea copilul la plimbare și la medic când era nevoie. Pârâta refuza să ducă copilul la doctor și nici nu-i aplica acestuia tratamentul prescris de medic, tratând copilul după metode empirice.
La școala copilului,pârâta mergea doar la insistențele mamei reclamantului, bunica paternă, și, deși avea program lejer, pârâta nu se implica în treburile casnice și nici de copil.
Din luna iunie minorul locuiește la bunica de la țară unde reclamantul l-a găsit foarte murdar, neîngrijit și singur în curte.
Reclamanta a învederat instanței că minorul a fost crescut de mic de aceasta, fiind ajutată de părinții ei, pârâtul fiind ocupat cu munca.
S-a mai susținut de către reclamant că soluționarea dosarului de divorț va dura în timp iar interesul minorului care are nevoie de un mediu propice pentru o dezvoltare armonioasă și din punct de vedere intelectual justifică introducerea prezentei cereri.
În drept a invocat prevederile art. 996 C.proc.civ.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei, a probei testimoniale precum și cu referatul de anchetă socială.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii principale ca neîntemeiată și stabilirea provizorie a domiciliului minorului M. M.-C., născut la data de 19.08.2004 la domiciliul acesteia, până la soluționarea definitivă a dosarelor de divorț, înaintate de aceasta și de pârâtul-reclamant.
Arată pârâta că toate susținerile și motivele invocate de reclamant în cuprinsul acțiunii sunt nereale și mincinoase, în realitate pârâta a fost nevoită să părăsească domiciliul comun din cauza consumului excesiv de alcool al soțului care ducea la certuri și scandaluri între soți, certuri care mai erau cauzate și de mama reclamantului care, în lipsa pârâtei obișnuia să sustragă bani din șifonier, ba chiar și de pe cardul bancar, având acces la card și la codul pin atunci când pârâta nu era acasă.
Mai arată pârâta că scandalurile se sfârșeau prin „corecții fizice”pe care i le aplica reclamantul și că în ultima perioadă reclamantul obișnuia să pedepsească și să bată și copilul, obligându-l pe copil să stea treaz noaptea până târziu, sub amenințarea unui băț sau cablu electric.
Pârâta a arătat că în ultima vreme, comportamentul agresiv al soțului ei s-a intensificat, de aceea a ales să părăsească domiciliul comun împreună cu minorul și să se mute la părinții ei, în comuna Peștera, .>
Mai arată pârâta că minorul este profund afectat de comportamentul tatălui său față de el și îi este foarte frică de prezența tatălui său și dorește să locuiască cu mama sa, adică cu pârâta.
Pentru aceleași aspecte învederate mai sus, pârâta a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat stabilirea provizorie a domiciliului minorului M. M.-C., la domiciliul acesteia, până la soluționarea definitivă a dosarelor de divorț, înaintate de aceasta și de pârâtul-reclamant, arătând că aceasta îl poate îngriji pe minor, beneficiind de condiții morale și materiale deosebite, de ajutorul mamei sale, iar minorul nu dorește să locuiască cu tatăl său și a fost înscris la școală în .> În probațiune a fost administrată la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și proba testimonială cu martorii M. E., O. M., prodan E. și S. D..
La data de 12.09.2014 a fost audiat minorul în Cameră de consiliu.
Din oficiu a fost dispusă evaluarea psihologică a minorului, raportul fiind depus la filele 92-97, precum și anchetele psihosocială la domiciliile celor doi părinți, depuse la filele 28 și 89.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea introductivă s-a solicitat pe cale de ordonanță președințială, stabilirea locuinței minorului M. M.-C., născut la data de 19.08.2004, la tatăl reclamant, până la soluționarea cererii privind desfacerea căsătoriei soților.
Pe cale reconvențională a fost formulată și de către mama pârâtă o cerere de stabilire a locuinței minorului la domiciliul acesteia, până la soluționarea celor două cereri de divorț aflate pe rolul Judecătoriei C..
Cu privire la admisibilitatea cererii de ordonanța președințială, instanța constată că temeiul de drept al cererii rezidă în dispozițiile art.996 C.proc.civ.: „instanța va putea să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Pe lângă condițiile generale ce trebuie îndeplinite de orice cerere de chemare în judecată, admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea anumitor condiții speciale cumulative, precum urgența ce justifică folosirea acestei proceduri, caracterul vremelnic al măsurii luate de instanță și neprejudecarea fondului.
Examinând admisibilitatea cererii de ordonanță președințială prin prisma condițiilor restrictive enunțate de textul menționat, instanța este datoare sa stabilească dacă, într-adevăr, în raport cu circumstanțele cauzei și cu natura dreptului substanțial dedus judecății, măsura a cărei luare se solicită are un caracter urgent, iar efectele sale sunt vremelnice. Chestiunile legate de stabilirea locuinței minorului pe durata derulării procedurii de divorț necesită, într-adevăr, o soluționare urgentă prin prisma interesului superior al copilului, instanța fiind datoare să dispună toate masurile necesare pentru a preveni producerea oricărui prejudiciu copilului, sub aspect fizic sau moral. Din acest considerent, prezenta cerere de ordonanță președințială este admisibila.
În plus, această măsură are și o consacrare legală expresă, în acest sens fiind dispozițiile art.919 C.proc.civ.
În raport de ambele cereri formulate, instanța apreciază că pe cale de ordonanță președințială se poate dispune doar asupra stabilirii locuinței minorului, măsură ce prezintă un caracter vremelnic, chestiunea exercitării autorității părintești fiind un aspect ce ține de dezlegarea fondului și care nu poate fi antamat în cadrul acestei proceduri speciale (art.996 alin.5 C.proc.civ.).
Pe fondul cererilor formulate, urmărind valorificarea deplină a intereselor superioare ale minorului, în acest sens, instanța apreciază că stabilirea locuinței minorului în mod provizoriu la mamă este soluția cea mai potrivită până la soluționarea cererii de fond.
În acest sens, instanța reține concluziile referatului de anchetă psihosocială, precum și cele ale raportului de evaluare psihologică, coroborat cu celelalte înscrisuri depuse și proba testimonială administrată în cauză.
Astfel, din probele administrate rezultă că minorul se află în îngrijirea mamei, locuința acestuia fiind stabilită la mamă în fapt de aproximativ 3 luni. Din înscrisurile depuse de către pârâtă în susținerea cererii, confirmate prin concluziile referatului de anchetă psihosocială și constatările personale ale asistenților sociali din cadrul Primăriei Peștera (adresa nr.5669/03.09.2014-f. 28), reiese că minorul beneficiază la momentul actual de condiții corespunzătoare pentru dezvoltarea fizică și psihică specifică vârstei.
Cu privire la susținerile reclamantului în sensul că minorul nu frecventează cursurile Școlii din . că această situație este cauzată de însuși reclamant, din probele administrate în dosar reieșind că minorul a fost înscris la această școală, a frecventat primele zi de școală, pârâta prezentând în fața instanței planșe foto cu minorul în prima zi de școală, în ținută școlară, în fața școlii, în clasă, împreună cu colegii etc., planșe foto prezentate în fața instanței în prezența reclamantului și a avocatului acestuia. Pârâta a recunoscut că în prezent minorul nu mai este primit la școală, în lipsa unui acord al ambilor părinți, arătând că reclamantul s-a prezentat la școală și a amenințat conducerea școlii din Peștera că va acționa școala în instanța dacă minorul va fi primit la această școală în lipsa acordului acestuia sau a unei hotărâri judecătorești în acest sens. Instanța apreciază această susținere ca fiind reală, câtă vreme reclamantul a susținut în fața instanței că s-a prezentat la conducerea școlii pe care a frecventat-o până în prezent minorul din municipiul C. și a cerut expres să nu se acorde transferul copilului fără acordul său, depunând în acest sens și adresa nr. 894/10.09.2014 emisă de Școala gimnazială nr.12 B. P. H. și adresată acestuia, în care se arată că „conform situației prezentate de dvs., vă aducem la cunoștință că elevul M. M.-C. va rămâne înscris în unitatea noastră școlară până la hotărârea definitivă a instanței sau acordul ambilor părinți”, astfel încât după pronunțarea prezentei hotărâri, care are caracter executoriu, nu va mai exista nici un impediment în frecventarea cursurilor școlare de către minor.
Din probele administrate nu rezultă starea de pericol invocată de către reclamant în ceea ce îl privește pe minor la locuința mamei, nici dezinteresul acesteia față de copil, deși reclamantul susține că pârâta refuză să meargă cu minorul la medic, acesta a recunoscut în fața instanței că pârâta este cea care a fost internată împreună cu minorul atunci când acesta a suferit o operație de extirpare polipi, și nici manifestările agresive verbale și fizice exercitate asupra minorului. Dimpotrivă, instanța reține că relația cu mama pârâtă este una strânsă, că aceasta a fost nevoită să plece de acasă din cauza neînțelegerilor dintre soți. De altfel, această stare de conflict rezultă chiar din declarația martorei M. E., mama reclamantului, care a arătat expres că a aflat că pârâta ar avea un amant pentru că a citit pe calculator conversația pe care aceasta ar fi purtat-o cu un alt bărbat. Prin prisma acestor afirmații, instanța va analiza declarația martorei M. E. având în vedere gradul vădit de subiectivism al acesteia, ea fiind participant activ la conflictele ce au avut loc de-a lungul timpului între soți.
Interesul minorului la momentul actual, având în vedere tensiunile existente între soți, indiferent de persoana căreia îi aparține culpa pentru generarea sau dezvoltarea conflictului, este de a asigura un climat familial liniștit, care să confere copilului sentimentul de protecție și siguranță.
Or, climatul familial și afectiv în care s-a integrat minorul în ultimele luni creează la acest moment stabilitate emoțională, iar această stare de fapt nu trebuie afectată prin luarea unei măsuri provizorii, de natură a avea repercusiuni negative asupra dezvoltării sale viitoare.
Vârsta minorului și stadiul dezvoltării sale fizice si psihice recomandă, înainte de toate, o continuitate a mediului în care se află, cel puțin în mod provizoriu, până când se va stabili cu caracter definitiv părintele cu care va locui.
Prin urmare, instanța apreciază că soluția oportună în această cauză este de menținere a climatului familial și afectiv actual, în care minorul s-a integrat în mod stabil.
Totodată, instanța reține că nu s-a dovedit prin probele administrate că pârâta nu este o persoană responsabilă în raport cu minorul sau că aceasta are manifestări de violență față de copil. Dimpotrivă, minorul și-a exprimat în fața instanței, în mod expres, frica de tatăl său despre care a afirmat că îl bătea, iar atunci când a fost întrebat în ce fel se juca cu copiii cu care s-a împrietenit la țară, minorul a spus că se joacă „de-a mama și de-a tata”, iar el joacă rolul tatălui care îl ceartă și țipă la copil să stea la injecție pentru că „așa e jocul”.
Instanța va reține și concluziile raportului de evaluare psihologică efectuat de către specialiștii Direcției generale de asistență socială și protecția copilului C. în care se arată că „minorul resimte tensiunea și instabilitatea din familie cauzate de certurile dintre părinți, atunci când aceștia se întâlnesc”, iar „pentru construirea unui atașament securizat este nevoie ca fiecare părinte să facă parte efectiv din viața copilului, ceea ce va contribui la dezvoltarea sentimentului de siguranță fizică și emoțională pentru copil”. Față de aceste concluzii ale expertizei psihologice, urmează ca cei doi părinți să înțeleagă cât este de important să depășească propriile probleme cu privire la relația lor personală și să se manifeste cu dragoste și înțelegere față de copilul lor, astfel încât acesta să se simtă un iubit și ocrotit de părinți și să dezvolte armonios pe toate planurile.
Instanța se va raporta la dosarul de fond ca fiind ambele dosare de divorț aflat pe rolul instanței, respectiv dosarul nr._/212/2014 și nr._/212/2014, întrucât acestea se află ambele în procedura regularizării, urmând ca după ce vor primi termen să se discute excepția de conexitate și posibilitatea de atașare a dosarului cu număr mai mare la cel cu număr mai mic.
În temeiul prevederilor art.453 C.proc.civ., reclamantul fiind partea care a căzut în pretenții, acesta va fi obligat la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză cu taxa judiciară de timbru, singurele cheltuieli solicitate și dovedite a fi efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul M. F. (CNP_) cu domiciliul în Constanta, .. 111, ., J. C., în contradictoriu cu pârâta M. A. (CNP_) cu domiciliul în . M., . P.), nr. 2, ca neîntemeiată.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta-reconvenientă M. A. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant M. F..
Stabilește ca, până la soluționarea definitivă a dosarelor nr._/212/2014 și nr._/212/2014 locuința minorului M. M. C. la mama reconvenientă.
Obligă reclamantul-pârât să plătească reconvenientei-pârâte cheltuieli de judecată în cuantum de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 24.09.2014.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. MVM – 25.09.2014
Tehnred.gref. DR – 25.09.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
