Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7119/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7119/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 40761/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7119/2015
Ședința din data de 16.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. S SRL și pe pârât P. M. SA, având ca obiect acțiune in răspundere contractuală.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 02.06.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data 16.06.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.12.2014 sub nr._ /2013, reclamanta C. S S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului P. MEJESTIC S.A. la plata sumei de 2750 euro echivalent în lei din data plății, reprezentând preț al unei rețele optice constatat prin factura fiscală nr._/23.09.2012, la pata dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 2750 euro în echivalent lei din data plății, începând cu ziua următoare scadenței obligației de plată (14.10.2012) și până la data stingerii integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că între părți a fost încheiat contractul de abonament la serviciul de comunicații electronice C. S fn/26.05.2010, având ca obiect prestarea de servicii de telecomunicații electronice în cadrul Complexului P. din Stațiunea Mamaia și în scopul asigurării serviciilor prestate a pus la dispoziția pârâtei un echipament specific, echipament pe care aceasta din urmă și-a exprimat intenția de a-l achiziționa la prețul de 2750 euro, sens în care a procedat la emiterea facturii nr._/23.09.2012.
Reclamantul arată că scadența obligației de plată a fost stabilită pentru data de 13.10.2012, însă pârâta nu a achitat debitul, deși s-a angajat la plata acestuia încă din data de 15.10.2012, precum și faptul că pe toată perioada perfectării contractului și până în prezent echipamentul a rămas la dispoziția pârâtei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1516, 1527, 1535, 1650, 1721, 1724,, 1725 C.civ. și OUG nr. 13/2011, art. 453 NCPC.
În probațiune, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, pârâtul a arătat că echipamentele aparțin reclamantei și avea posibilitatea să le preia urmare a încetării contractului de prestări servicii.
Pârâtul a arătat că întreaga corespondență purtată cu reclamanta viza solicitarea de încetare amiabilă a contractului, însă întrucât reclamanta a apreciat că nu a intervenit încetarea contractului prin ajungere la termen, a fost nevoită să demareze litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._/2012.
Se mai arată de pârât că între părți nu s-a încheiat nici un act translativ de proprietate asupra rețelei de fibră optică astfel că în lipsa unui acord de voință asupra vânzării nu îi incumbă obligația de plată a contravalorii acesteia.
În cauză a fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisuri, fiind atașat și dosarul nr._/212/2012.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți au existat raporturi contractuale, dovedite de reclamantă prin contractul fn/26.05.2010, conform căruia reclamantul, în calitate de prestator, s-a obligat să furnizeze pârâtului servicii de comunicații electronice la Complexul P. din Stațiunea Mamaia.
Pentru furnizarea serviciilor prevăzute în contract, reclamantul a pus la dispoziția pârâtului echipamentele prevăzute în anexa 1 la contract (f13), în valoare de 2750 euro, astfel cum rezultă din procesul-verbal de primire aflat la fila 14.
În perioada 29.06.2012 – 15.10.2012 între părți a fost purtată o corespondență referitoare la încetarea contractului încheiat la data de 26.05.2010, plățile restante și situația echipamentului predat.
Astfel, prin adresa nr. 189/29.06.2012 (f 19) pârâtul a comunicat reclamantului faptul că începând cu începutul anului 2011, serviciile de internet au fost prestate de S.C. RDS-RCS S.R.L., în temeiul unui nou contract, însă se declară de acord să achiziționeze rețeaua internă alcătuită din fibră optică la prețul de 2750 euro, prețul urmând a fi achitat eșalonat în rate egale în lunile iulie, august, septembrie 2012, în data de 20 a fiecărei luni.
Prin adresa nr. 235/07.08.2012 pârâtul a solicitat reclamantului remiterea facturii reprezentând contravaloarea rețelei interne de conectare și acceptarea eșalonării la plată a sumei de 2750 euro.
Prin adresa nr. 266/07.09.2012 (f 18), pârâtul a comunicat reclamantului faptul că refuză la plata factura aferentă internetului pe luna august 2012, apreciind că între cele două societăți nu mai există niciun contract de prestări servicii, reiterând solicitarea de a i se remite factura în cuantum de 2750 euro ce reprezintă contravaloarea rețelei interne.
La data de 23.09.2012, reclamantul a emis factura nr._, în cuantum de_,60 lei, scadentă la 13.10.2012, reprezentând contravaloarea rețea fibră optică (f 21).
Prin adresa din 15.10.2012 (f 23) pârâtul comunică reclamantului faptul că refuză la plată facturile reprezentând contravaloarea servicii internet, arătând că factura aferentă fibrei optice va fi achitată în totalitate în cel mai scurt timp.
La data de 31.10.2012, P. M. SA a introdus pe rolul Judecătoriei C. o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu C. S S.R.L. (dosar nr._/212/2012), solicitând instanței să dispună încetarea contractului de servicii din 26.05.2012 iar în subsidiar să se constate inexistența obligațiilor de plată rezultate din facturile nr._/30.06.2012,_/30.06.2012,_/27.07.2012, nr._/29.08.2012 și nr._/28.09.2012, refuzate la plată de reclamantă.
Prin Decizia civilă nr. 487/11.06.2014, pronunțată de Tribunalul C. în recurs, s-a constatat inexistența dreptului de creanță aferent facturilor nr._/30.06.2012,_/30.06.2012,_/27.07.2012, nr._/29.08.2012 și nr._/28.09.2012, ca urmare a încetării contractului între părți la data de 31.05.2012.
În drept, potrivit art. 1350 din Codul civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar, atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Din punct de vedere probatoriu, instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și a îndeplinirii propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau un alt mod de stingere a obligațiilor reglementat de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv adresele pârâtului nr. 189/29.06.2012, nr. 235/07.08.2012, nr. 266/07.09.2012, adresa din 15.10.2012 și factura nr._ din 23.09.2012, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 cod civil că, în speță, a executat propriile obligații.
Deși pârâtul susține că între părți nu s-a încheiat niciun act translativ de proprietate asupra rețelei de fibră optică, care să genereze obligația sa de plată a contravalorii acesteia, instanța reține că forma actului juridic civil este guvernată de principiul consensualismului, potrivit căruia simpla manifestare de voință este nu numai necesară ci și suficientă pentru ca actul juridic civil să ia naștere în mod valabil sub aspectul formei care îmbracă manifestarea de voință făcută în scopul de a produce efecte juridice, astfel cum rezultă de altfel și din prevederile art. 1178 Cod civil: „Contractul se încheie prin simplul acord de voințe al părților dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă.”
În materie de vânzare cumpărare, Noul cod civil prevede de altfel și faptul că „proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă. Cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul (art. 1674 Cod civil)”
Astfel, instanța reține că prin adresele menționate mai sus, pârâtul și-a exprimat în mod neîndoielnic consimțământul pentru achiziționarea rețelei de fibră optică, solicitând în mod repetat reclamantei să emită factura aferentă, în cuantum de 2750 euro.
Susținerile conform cărora corespondența a fost purtată pe fondul discuțiilor privind încetarea amiabilă a contractului, nu prezintă relevanță în cauză, în contextul în care solicitarea pârâtului de achiziționare a echipamentului nu are legătură cu contractul de prestări servicii și nu s-a realizat în temeiul acestui contract. Dacă s-ar fi aplicat prevederile contractuale (art. 7 lit. d), pârâtul ar fi trebuit să preda echipamentul reclamantului în termen de 5 zile de la încetarea contractului, ceea ce nu s-a întâmplat întrucât părțile au convenit cu privire la vânzarea-cumpărarea echipamentului, încheindu-se astfel un nou acord de voințe.
Instanța va avea în vedere și faptul că prin corespondența transmisă reclamantului, pârâtul a înțeles să conteste numai facturile aferente serviciilor de internet, nu și factura aferentă echipamentului optic, iar dosarul nr._/212/2012 a avut ca obiect solicitarea de încetare a contractului de prestări servicii și constatarea inexistenței obligației de plată a facturilor reprezentând servicii internet, fără a se pune în discuție în vreun fel situația echipamentului optic.
Factura nr._ din 23.09.2012 emisă de reclamant nu reprezintă, astfel cum arată pârâtul în întâmpinare, un contract încheiat între părți, ci reprezintă exteriorizarea manifestării de voință a reclamantului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu pârâtul, care i-a solicitat în mod repetat să emită această factură.
În ceea ce privește dobânda penalizatoare, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
De asemenea, potrivit art. 1535 Codul civil, neexecutarea la termen a unei obligații de a plăti o sumă de bani, atrage îndreptățirea creditorului la primirea de daune-moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, îl lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a fi necesar să dovedească un prejudiciu.
Având în vedere faptul că pârâtul nu a făcut dovada achitării debitului principal, și în lipsa unei convenții între părți cu privire la cuantumul clauzei penale, instanța va obliga pârâtul la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculată de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării integrale a debitului.
Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea formulată de reclamant și va obliga pârâtul să plătească reclamantului echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 2750 euro, reprezentând contravaloare rețea optică, conform facturii nr._/23.09.2012, suma de 3076,81 lei reprezentând dobândă legală penalizatoare, calculată de la data de 14.10.2012 și până la data de 02.12.2014 (conform modului de calcul aflat la fila 27 din dosar), precum și la plata în continuare a dobânzii legale aferente debitului principal, ce se va calcula de la data de 03.12.2014 și până la data achitării integrale a debitului principal.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C. proc. civ., și reținând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea prezentului litigiu, acesta va fi obligat și la plata sumei de 933,76 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul C. S S.R.L. cu sediul ales la avocat F. OVANESIAN din CONSTANTA, .-84, J. C. în contradictoriu cu pârâtul P. M. S.A cu sediul în sector 1, București, .. 59, .> Obligă pârâtul să plătească reclamantului echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 2750 euro, reprezentând contravaloare rețea optică, conform facturii nr._/23.09.2012, suma de 3076,81 lei reprezentând dobândă legală penalizatoare, calculată de la data de 14.10.2012 și până la data de 02.12.2014, precum și la plata în continuare a dobânzii legale aferente debitului principal, ce se va calcula de la data de 03.12.2014 și până la data achitării integrale a debitului principal.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 933,76 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
Red. Jud. D.D.2ex/ 28.08.2015
Emis 2 comunicări, la data de 28.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6593/2015. Judecătoria... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
