Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 13446/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr._/2015
Ședința publică de la 16 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta A. SA S. TEHNICA COMERCIALA TURISTICA INDUSTRIALA cu sediul procesual ales la cabinet avocat B. Foloștină situat în București, .. 6, . 2, etj.1, ., în contradictoriu cu pârâta T. P. SA, cu sediul în C., . nr.23, parter, . obiect acțiune in răspundere contractuala pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică la data de 09.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 16.11.2015, când, a dispus:
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.01.2015, reclamanta A. S.A. S. TEHNICĂ, COMERCIALĂ, TURISTICĂ, INDUSTRIALĂ a solicitat obligarea pârâtei T. P. S.A. la plata sumei de 7.000 euro, în echivalent de 30.940 lei, contravaloare marfă neachitată, iar în cazul imposibilității de achitare a sumei, obligarea pârâtei la restituirea în regim de urgență a tuturor bunurilor achiziționate și pentru care nu au fost achitate prețurile prevăzute în facturi, obligarea pârâtei la suportarea penalităților de întârziere și a dobânzii calculate la debitul restant până la data achitării integrale a acestuia și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a menționat faptul că a încheiat și derulat mai multe raporturi comerciale cu parteneri din România, printre care s-a numărat și pârâta. Astfel, reclamanta a furnizat și livrat pârâtei, la solicitarea expresă a acesteia echipamente. Pentru livrările efectuate reclamanta a emis facturi fiscale, iar pârâta deși a recunoscut atât livrarea bunurilor cât și facturile aferente, totuși aceasta nu a achitat cuantumul datoriei. Echipamentele livrate sunt menționate în documentele de livrare și avizele de expediție întocmite la introducerea lor în țară, iar valoarea acestor bunuri este precizată în conformitate cu factura fiscală. În pofida eforturilor depuse de reclamantă în decursul anului 2012 și până în anul 2014, nu s-a reușit recuperarea sumei aferente facturii emise.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1350, 1381,1385, 1482, 1485, 1488, 1489, 1490, 1516,1522, 1527 1650 Cod Civil.
În probațiune, reclamanta a solicita proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Prin precizările depuse la dosar la data de 17.04.2015, reclamanta a arătat că solicită ca accesorii ale debitului principal, dobânda legală penalizatoare, în sumă de 9.769,51 lei, calculată de la data scadenței plății până la data de 20.01.2015.
Pârâta a fost citat prin publicitate, conform art. 167 Cod Procedură Civilă, fiind desemnat curator special pentru reprezentarea acestuia.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cauza dedusă judecății pune în discuție soluționarea unor aspecte specifice raporturilor între profesioniști, în care celeritatea derulării unor astfel de operațiuni, unde se aplică, ca regulă, principiul consensualismului, a impus regula unor forme contractuale cât mai simple.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că între părți s-au desfășurat raporturi juridice contractuale sub formă de contract de vânzare – cumpărare în formă simplificată, dovedit prin factura fiscală, depusă în probațiune de reclamantă.
Scrisoarea de transport internațional în cuprinsul căreia sunt identificate bunurile livrate, ce au făcut obiectul facturii fiscale emise de reclamantă la data de 25.06.2012, a fost însușită de pârâtă prin aplicarea semnăturii și ștampilei.
Aceste aspecte nu au fost contestate de către pârâtă.
Din punct de vedere al normelor de drept aplicabile:
Instanța are în vedere, principiul forței obligatorii a contractului, consacrat de dispozițiile art. 1270 Cod civil, potrivit cu care, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, astfel încât acestea sunt obligate sa-și respecte obligațiile asumate.
Prevederile art. 1350 alineat 1 și 2 cod civil impun oricărei persoane să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar pentru situația în care, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
De asemenea, conform art. 1516, coroborat cu art. 1527 Cod Civil, creditorul este îndreptățit la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, și poate cere întotdeauna obligarea debitorului la executarea în natură a obligației, atunci când această executare nu este imposibilă.
În plus, pentru nerespectarea la scadență a unei obligații având ca obiect o sumă de bani, posibil a fi executată în natură, creditorul are dreptul la daune moratorii.
La nivel probator, având în vedere caracterul obligației ce reclamanta susține a fi fost încălcată de pârâtă (obligația de plată a contravalorii prețului echipamentelor vândute – obligație pozitivă, de rezultat), instanța reține că reclamantei îi revine sarcina de a proba existența obligației și prejudiciul, legea instituind o prezumție de culpă a debitorului, prin simplul fapt al neexecutării obligației. Pe de altă parte, neexecutarea obligației, reprezentând un fapt negativ, sarcina probei este răsturnată, debitorului revenindu-i, astfel, sarcina de a proba îndeplinirea ei, făcând dovada faptului pozitiv conex.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, instanța reține că, deși reclamanta și-a îndeplinit obligația de livra pârâtei echipamentele – aspect dovedit prin semnarea scrisorii de transport internațional de către pârâtă – aceasta din urmă nu a achitat la scadență contravaloarea prețului acestora.
Pe cale de consecință, pretențiile reclamantei, având ca obiect debitul principal, în sumă de 30.940 lei, sunt întemeiate.
În ceea ce privește plata dobânzii legale, conform dispozițiilor legale în materie, instanța constată că cererea este întemeiată, după cum urmează:
Conform art. 2. din O.G. nr. 13/2011 „In cazul in care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii si/sau penalizatoare, după caz, si in absenta stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legala aferenta fiecăreia dintre acestea”. Potrivit art. 1 alineat 3 din aceeași ordonanță, „dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.” În ceea ce privește rata dobânzii penalizatoare, aceasta este stabilită, prin art. 3, în raporturile dintre profesioniști, la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale.
Raportul de drept dedus judecății este unul încheiat între profesioniști, astfel că dispozițiile normative mai sus citate sunt incidente în speță. Prin urmare, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 9.769,51 lei dobândă legală penalizatoare calculată de la data scadenței și până la data de 20.01.2015, așa cum a fost solicitată de reclamantă.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la restituirea echipamentelor vândute, în cazul imposibilității executării obligației de plată a prețului:
Echipamentele au făcut obiectul unui contract de vânzare cumpărare, contract ce nu a fost desființat și nici reziliat până la acest moment. Obligația asumată de pârâtă a fost aceea de plată a prețului, iar reclamanta a înțeles să își exercite opțiunea de a cere executarea în natură a acestei obligații. Restituirea bunurilor nu poate fi decât consecința desființării contractului, iar reclamanta nu a solicitat rezoluțiunea pentru neexecutare și repunerea părților în situația anterioară, pentru a avea un temei legal pentru măsura restituirii.
În egală măsură, constatarea unei imposibilități de executare a obligației de plată a prețului excede prezentului cadru procesual în care se discută antrenarea răspunderii contractuale a pârâtei, în vederea obținerii unui titlu executoriu de către reclamantă. Impedimentele apărute cu prilejul executării nu pot fi analizate de instanța investită cu acțiunea de fond, dat fiind că privesc o etapă ulterioară obținerii titlului.
În concluzie, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la restituirea echipamentelor vândute.
În temeiul art. 453 Cod Procedură Civilă, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 2.326,68 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și remunerația curatorului special.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. S. TEHNICĂ, COMERCIALĂ, TURISTICĂ, INDUSTRIALĂ cu număr de înregistrare_/01/B/88/672(2000), număr înregistrare la registrul comerțului_, cu sediul procesual ales la cabinet avocat B. Foloștină situat în București, .. 6, . 2, etj.1, ., în contradictoriu cu pârâta T. P. S.A, J_, CUI RO_, cu sediul în C., . nr.23, parter, .> Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 30.940 lei, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea prețului echipamentelor vândute și a sumei de 9.769,51 lei, reprezentând contravaloarea dobânzii legale penalizatoare calculate la debitul principal, de la data scadenței acestuia până la data de 20.01.2015.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la restituirea echipamentelor vândute.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.326,68 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile la de comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 16.11.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Red.jud. LIP/ 17.02.2016
Dact gref. DL/4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 04/2015.... → |
|---|
