Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 21-09-2015, Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 16901/212/2015
Dosar nr. 16._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr._
Ședința din camera de consiliu din data de 21.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: I. M.
Pe rol, soluționarea cererii privind pe reclamanta reclamanta Z. E.. a solicitat obligarea cu sediul social CONSTANTA, . si ales in CONSTANTA, la SCA S., P., Mojzi, din Constanta, .. 5, în contradictoriu cu pârâta pârâtei R. D. S.R.L cu sediul social în CONSTANTA, ., . obiect pretenții – acțiune în răspundere civilă contractuală, procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
Având în vedere prevederile art. 1031 Cod procedură civilă, conform cărora procedura cu privire la cererile de valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, în prezenta cauză, față de înscrisurile depuse de reclamantă, instanța apreciază că nu este necesară prezența părților, astfel încât, față de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.
Verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 131 în referire la art. 1028 alin. 1 și 2 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria C. este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 în referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale, și reține cauza spre soluționare asupra fondului.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 26.06.2015, sub nr. 16._, reclamanta Z. E.. a solicitat obligarea pârâtei R. D. S.R.L, la plata: sumei de 961,55 de lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor de monitorizare sistem de alarmare, a sumei de 192,37 de lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate pentru neplata la scadență a sumei de 961,55 de lei în perioada cuprinsă între 07.05._15, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii, în motivare, învederând că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii de monitorizare și intervenție nr. 2.259/03.08.2011, în temeiul căruia a procedat la executarea obligațiilor asumate, în vederea încasării contravalorii cărora a emis un număr de 4 facturi fiscale în perioada cuprinsă între 01.12._15, conținând obligația de plată a sumei de 961,55 de lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor de monitorizare sistem de alarmare, care au fost acceptate la plată de pârâtă, prin semnătură, fără a fi însă plătite până la data introducerii cererii de chemare în judecată, deși termenul de plată stabilit s-a împlinit, motiv pentru care, în temeiul contractului, pârâta este ținută a plăti și suma de 192,37 de lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate pentru neplata la scadență a sumei de 961,55 de lei în perioada cuprinsă între 07.05._15.
Cererea nu a fost întemeiată în drept, însă a fost calificată de instanță drept cerere în răspundere civilă contractuală, formulată în cadrul procedurii privind cererile de valoare redusă.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, constând în cele depuse anexat formularului de cerere.
Reclamanta nu a solicitat desfășurarea unei dezbateri orale.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, stabilită conform art. 6 alin. 1 teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâta, legal citată, cu un exemplar al formularului de cerere și al înscrisurilor depuse în probațiune de reclamantă, nu a depus formularul de răspuns completat, care i-a fost comunicat, și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, între reclamanta Z. E.., în calitate de prestator, și pârâtă R. D. S.R.L., în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de monitorizare și intervenție nr. 2.259/03.08.2011, în temeiul căruia reclamanta și-a asumat obligația de a asigura monitorizarea sistemului de alarmare instalat de pârâtă și intervenția, în caz de necesitate, aceasta din urmă asumându-și obligația corelativă de a achita lunar prețul serviciilor astfel prestate de reclamantă, în cuantum de 35 de euro, la care se adaugă T.V.A., plata fiind necesar a fi efectuată în perioada cuprinsă între 01-07 a fiecărei luni, pentru luna în curs, conform art. 4 din contract, în caz contrar, conform art. 8, beneficiarul fiind ținut a plăti o penalitate de întârziere în cuantum de 1% pe zi, de la scadență, până la data plății, cuantumul penalității putând depăși cuantumul debitului principal asupra căruia este calculat.
Reclamanta a procedat la executarea propriilor obligații asumate în temeiul contractului, procedând la emiterea, în perioada 01.12._15, a celor 4 facturi fiscale depuse în probațiune, conținând obligația de plată a sumei de 961,55 de lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor de monitorizare sistem de alarmare, care au fost semnate de către pârâtă.
În drept, prin raportare la temeiul de drept procesual invocat de reclamantă, respectiv, art. 1025-1032 Cod procedură civilă, privind procedura aplicabilă cererilor de valoare redusă, la obiectul prezentei cauze – pretenții, având o valoare mai mică de 10.000 de lei și izvorând dintr-un contract civil, și la prevederile art. 1025 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, instanța constată că prezenta cerere este admisibilă în procedura privind cererile de valoare redusă.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
În cauză, cele 4 facturi fiscale emise în perioada cuprinsă între 01.12._15, conținând obligația de plată a sumei de 961,55 de lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor de monitorizare sistem de alarmare, au fost acceptate de către pârâtă în mod expres, prin semnarea acestora. De asemenea, prin raportare la prevederile art. 4 din contract, instanța reține că pârâta nu a procedat la contestarea acestora potrivit clauzelor contractuale.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil încheiat cu pârâta și a executării propriilor obligații, dovedind în același timp nașterea în patrimoniul pârâtei a obligației de plată a prețului serviciilor de care acesta a beneficiat în temeiul contractului, în cuantum de 961,55 de lei.
Având în vedere prevederile art. 969 alin. 1 cod civil din 1864, potrivit căruia convențiile legal fãcute au putere de lege între părțile contractante și cele ale art. 1073 din același act normativ, potrivit căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile necesare în vederea angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei, respectiv: existența unei fapte ilicite a acesteia, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care a săvârșit fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă în nerespectarea unei obligații contractuale, aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă, conform facturilor emise în temeiul contractului, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 961,55 de lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor de monitorizare sistem de alarmare, menționată în cuprinsul facturilor fiscale menționate în cele ce preced, emise pe numele pârâtei.
În privința vinovăției pârâtei, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 1082 Cod civil, în materie contractuală, neexecutarea unei obligații dă naștere unei prezumții relative de vină în sarcina debitorului obligației neexecutate. În același sens, instanța constată că pârâta, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate.
De asemenea, în vederea angajării răspunderii contractuale a pârâtei, instanța are în vedere și prevederile art. 1082-1085 Cod civil, potrivit căruia repararea prejudiciului care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de către creditor, cât și beneficiul nerealizat de către acesta.
Totodată, instanța constată că prejudiciul suferit de reclamantă, constând în contravaloarea serviciilor furnizate pârâtei și neachitate de acesta, este consecința logică și firească a neexecutării de către pârâtă a propriei obligații, respectiv a celei de plată a contravalorii serviciilor prestate de reclamantă.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de reclamantă sunt întemeiate, pârâta nedovedind existența unei cauze străine exoneratoare de răspundere, astfel că aceasta urmează a fi obligată la plata sumei de 961,55 de lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor de monitorizare sistem de alarmare prestate de reclamantă.
În privința capătului de cerere accesoriu, relativ la obligarea pârâtei la plata penalității de întârziere în cuantum de 192,37 de lei, calculată pentru neplata la scadență de către acesta a sumei de 961,55 de lei, în perioada cuprinsă între 07.05._15, instanța reține că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce succed.
Astfel, în concordanță cu prevederile art. 1073 din același act normativ, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 43 Cod comercial, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. Prin raportare la prevederile art. 43 Cod comercial, precitate, instanța apreciază că pârâta din prezenta cauză este de drept în întârziere, astfel că, în temeiul art. 1066 și art. 1069 Cod civil, potrivit cărora clauza penală, ce reprezintă o compensație a daunelor interese pe care creditorul le suferă din neexecutarea obligației principale, poate fi cumulată cu executarea obligației principale, numai în ipoteza în care penalitatea s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării, aceasta datorează penalitatea prevăzută de art. 8 din contract.
Având în vedere că pârâta nu a achitat la scadență debitul principal datorat reclamantei pentru serviciile prestate în temeiul contractului, aceasta urmează a fi obligată la plata către reclamanta a sumei de 192,37 de lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate pentru neplata la scadență a sumei de 961,55 de lei, în perioada cuprinsă între 07.05._15.
În privința capătului de cerere accesoriu formulat de reclamantă și relativ la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei, având în vedere soluția de admitere a capătului de cerere principal, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxa judiciară de timbru este inclusă în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, cererea reclamantei fiind dovedită cu ordinul de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, aflat la fila 17 a dosarului, depus alăturat cererii de chemare în judecată. Având în vedere considerentele ce preced și dispozițiile art. 1032 Cod procedură civilă, constatând că pârâta este partea căzută în pretenții în prezenta cauză, aceasta va fi obligată la plata către reclamantă, partea care a câștigat procesul, a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
În lumina considerentelor ce preced, cererea reclamantei va fi admisă, iar pârâta va fi obligată la plata către aceasta: a sumei de 961,55 de lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor de monitorizare sistem de alarmare, a sumei de 192,37 de lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate pentru neplata la scadență a sumei de 961,55 de lei, în perioada cuprinsă între 07.05._15, și a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta Z. E.., sediul social CONSTANTA, . si ales in CONSTANTA, la SCA S., P., Mojzi, din Constanta, .. 5, în contradictoriu cu pârâta R. D. S.R.L. cu sediul social în CONSTANTA, ., .> Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 961,55 de lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor de monitorizare sistem de alarmare, precum și a sumei de 192,37 de lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate pentru neplata la scadență a sumei de 961,55 de lei în perioada cuprinsă între 07.05._15.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.09.2015.
Președinte Grefier
Minaev I. M. I.
Red. Jud.M.I./21.09.2015 /4.ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 8709/2015.... → |
|---|
