Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8434/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8434/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-07-2015 în dosarul nr. 11980/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. 11._
Sentința civilă nr. 8434
Ședința din camera de consiliu din data de 21.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: I. M.
Pe rol, soluționarea cererii privind pe reclamanta S.C. B. M. S.R.L. și pe pârâta G. T. CONSTRUCT S.R.L. având ca obiect pretenții – răspundere civilă contractuală, procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
Având în vedere prevederile art. 1030 Cod procedură civilă, conform cărora procedura cu privire la cererile de valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, în prezenta cauză, față de înscrisurile depuse de reclamantă, instanța apreciază că nu este necesară prezența părților, astfel încât, față de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.
Verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 131 în referire la art. 1028 alin. 1 și 2 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria C. este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 în referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale, și reține cauza spre soluționare asupra fondului.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 30.04.2015, sub nr. 11._, reclamanta S.C. B. M. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei G. T. CONSTRUCT S.R.L. la plata: sumei de 2.331,43 de lei, cu titlu de preț al serviciilor de care a beneficiat în temeiul contractului, a dobânzii legale penalizatoare calculate asupra sumei de 2.331,43 de lei, începând cu data de 12.06.2012, până la data plății acesteia, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii, învederând că i-a prestat pârâtei servicii de reparații la autoturismul marca BMW, înmatriculat sub nr._, potrivit comenzii acesteia din data de 09.06.2012, în vederea încasării contravalorii serviciilor astfel prestate emițând factura fiscală ., nr._/09.06.2012, scadentă în data de 11.06.2012, cuprinzând obligația de plată a sumei de 2.331,43 de lei, care a fost acceptată în mod expres de reprezentantul pârâtei prin semnătură, fără ca acesta însă, să procedeze la stingerea obligației prin plată, motiv pentru care, ulterior scadenței obligației de plată a acesteia, se impune obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume, până la data plății efective a debitului principal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1516 cod civil și cele ale art. 1026-1033 Cod procedură civilă.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse în acest sens: factura fiscală ., nr._/09.06.2012 și comanda aferentă acesteia, precum și extrase O.N.R.C. pentru reclamantă și pârâtă.
Reclamanta nu a solicitat desfășurarea unei dezbateri orale.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Legal citată, cu un exemplar al formularului de cerere și al înscrisurilor anexate acestuia, pârâta nu a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia să își exprime poziția procesuală cu privire la prezenta cerere.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. B. M. S.R.L., în calitate de prestator, și pârâta G. T. CONSTRUCT S.R.L, în calitate de beneficiar, în baza comenzii pârâtei din data de 09.06.2012, s-au desfășurat raporturi contractuale în formă simplificată, materializate în cuprinsul facturii fiscale ., nr._/09.06.2012, care atestă executarea de către reclamantă a comenzii pârâtei și care cuprinde obligația de plată a sumei de 2.331,43 de lei, cu titlu de preț al serviciilor de care pârâta a beneficiat în temeiul contractului, exigibilă în data de 11.06.2012.
În drept, în consonanță cu dispozițiile art. 26 alin. 1 Cod procedură civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a facturii invocate de reclamanta din prezenta cauză, în susținerea pretențiilor sale, se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii.
În cauză, având în vedere că factura fiscală depusă în probațiune de către reclamantă a fost întocmită anterior datei de 15.02.2013, în temeiul art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011, sunt aplicabile prevederile art. 46 Cod comercial, potrivit căruia obligațiile comercianților, profesioniști, în sensul art. 6 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, se probează cu facturi acceptate.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
În speță, factura fiscală ., nr._/09.06.2012, scadentă în data de 11.06.2012, conținând obligația de plată a sumei de 2.331,43 de lei, cu titlu de preț al serviciilor de care pârâta a beneficiat în temeiul contractului, a fost acceptată în mod expres de către pârâtă, prin semnarea acesteia.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil încheiat cu pârâta și a executării propriilor obligații, dovedind în același timp nașterea în patrimoniul pârâtei a obligației de plată a contravalorii serviciilor de care a beneficiat în cuantum de 2.331,43 de lei.
Prin raportare la temeiul de drept procesual invocat de reclamantă, respectiv, art. 1025-1032 Cod procedură civilă, privind procedura aplicabilă cererilor de valoare redusă, la obiectul prezentei cauze – pretenții având o valoare mai mică de 10.000 de lei și izvorând dintr-un contract civil, și la prevederile art. 1025 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, instanța constată că prezenta cerere este admisibilă în procedura privind cererile de valoare redusă.
În conformitate cu prevederile art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Potrivit art. 1350 alin. 1 și 2 Cod civil, orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Prin raportare la prevederile art. 1350, precitate, instanța apreciază că sunt pe deplin îndeplinite condițiile necesare în vederea angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei, respectiv: existența unei fapte ilicite a pârâtei, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită constă în nerespectarea unei obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă, conform facturii fiscale ., nr._/09.06.2012, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 2.331,43 de lei, reprezentând prețul serviciilor prestate acesteia, reliefat în cuprinsul anterior menționatei facturi fiscale.
În privința vinovăției pârâtei, instanța reține că, în consonanță cu prevederile art. 1548, potrivit cărora, în materie contractuală, debitorul obligației neexecutate este prezumat a fi în culpă, ca urmare a simplului fapt al neexecutării, pârâtei îi revine obligația de a dovedi că neexecutarea obligației de plată a contravalorii bunurilor vândute nu a fost culpabilă, pe care nu și-a îndeplinit-o în cauză.
De asemenea, în vederea angajării răspunderii contractuale a pârâtei, instanța mai reține că, potrivit art. 1531 Cod civil, repararea prejudiciului trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât și beneficiul de care acesta a fost lipsit. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 1531 din același act normativ, este reparabil numai prejudiciul care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației. De asemenea, instanța mai are în vedere că prejudiciul suferit de reclamantă, constând în prețul bunurilor livrate pârâtei și neachitate de aceasta, este consecința logică și firească a neexecutării de către pârâtă a propriilor obligații.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de reclamantă sunt întemeiate, pârâta nedovedind existența unei cauze străine exoneratoare de răspundere în privința obligației de plată a sumei de 1.950,04 lei, cu titlu de preț al serviciilor de care a beneficiat în temeiul contractului, reliefat în cuprinsul facturii fiscale menționate în considerentele ce preced.
În privința capătului de cerere accesoriu privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare calculate asupra sumei de 2.331,43 de lei, începând cu ziua următoare scadenței obligației de plată a acestei sume de bani – 12.06.2012, până la data plății acesteia, instanța apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce succed.
În conformitate cu prevederile art. 1516 alin. 1 și 2 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar, debitorul fiind ținut a plăti daune-interese, care, în consonanță cu prevederile art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul obligațiilor având de obiect plata unei sume de bani, se datorează de la scadența obligației de plată, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, creditorul nefiind ținut să dovedească vreun prejudiciu, iar debitorul neavând dreptul de a face dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății este mai mic. Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d din același act normativ, debitorul se află de drept în întârziere atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
În vederea soluționării acestui capăt de cerere, instanța are în vedere și prevederile art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011, potrivit căruia dobânda datorată de către debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă legală penalizatoare, al cărei cuantum se stabilește prin raportare la prevederile art. 3 din același act normativ.
Constatând că termenul de plată stabilit de părți – 11.06.2012, s-a împlinit fără ca pârâta să își îndeplinească obligația de plată a sumei de 2.331,43 de lei și că aceasta se afla de drept în întârziere la momentul împlinirii termenului de plată, motivat de aceea că obligația de a plăti suma de bani solicitată prin cerere a fost asumată de aceasta în exercițiul activității unei întreprinderi, instanța va admite capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare calculate asupra sumei de 2.331,43 de lei, începând cu data de 12.06.2012, până la data plății acesteia.
În privința capătului de cerere formulat de reclamantă și relativ la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei, având în vedere soluția de admitere a capătului de cerere principal, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxa judiciară de timbru este inclusă în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, cererea reclamantei fiind dovedită cu ordinul de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei, aflat la fila 1 a dosarului, depus alăturat cererii de chemare în judecată. Având în vedere considerentele ce preced și dispozițiile art. 1032 Cod procedură civilă, constatând că pârâta este partea căzută în pretenții în prezenta cauză, aceasta va fi obligată la plata către reclamantă, partea care a câștigat procesul, a sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
În lumina considerentelor ce preced, cererea reclamantei va fi admisă, iar pârâta va fi obligată la plata către aceasta: a sumei de 2.331,43 de lei, cu titlu de preț al serviciilor de care a beneficiat în temeiul contractului, a dobânzii legale penalizatoare calculate asupra sumei de 2.331,43 de lei, începând cu data de 12.06.2012, până la data plății acesteia, și a sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. B. M. S.R.L., cu sediul in O.- DN 2A KM 201-880, jud. Constanta si sediul ales in București, ., ., în contradictoriu cu pârâta G. T. CONSTRUCT S.R.L. cu sediul in CONSTANTA, . A, ., .> Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.331,43 de lei, cu titlu de preț al serviciilor de care a beneficiat în temeiul contractului, și a dobânzii legale penalizatoare calculate asupra sumei de 2.331,43 de lei, începând cu data de 12.06.2012, până la data plății acesteia.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.07.2015.
Președinte Grefier
Minaev I. M. I.
Red. Jud.M.I./21.07.2015 /4.ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7954/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
