Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 556/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 556/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 556/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 556
Ședința din data de 26.01.2015
CAMERA DE CONSILIU
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. L.
GREFIER: Postolici I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI RO_, cu sediul în B., Șoseaua Cristianului nr. 46, județ B. și pe pârât . înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI RO_, cu sediul în C., Bulevardul Mamaia nr. 214, județ C., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 15.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea pentru data de 26.01.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 27.10.2014,reclamanta . a solicitat pe calea procedurii privind cererile de valoare redusă ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei . la plata sumei de 4892,69 lei reprezentând contravaloare factură neachitată cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între părți s-au desfășurat relații între profesioniști în urma cărora pârâta a cumpărat mărfuri de la reclamantă, conform facturii nr._/28.05.2014, în valoare de 5817,69 lei, scadentă la data de 27.06.2014, a căror contravaloare a achitat-o parțial cu suma de 925,17 lei, rămânând un debit restant de 4892,69 lei.
A mai arătat reclamanta că a procedat la notificarea pârâtei cu privire la debitul restant, însă aceasta din urmă nu a efectuat plata sumei solicitate.
În drept, au fost invocate prevederile. 1025 și urm. Cod Proc. Civ.
În probațiune reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri pe care le-a depus la dosarul cauzei (filele 5-18).
Reclamanta nu a solicitat desfășurarea unei dezbateri orale.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei, stabilită conform art. 6 alin. 1 teza II din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Pârâta, deși legal citată, cu un exemplar al formularului de cerere și al înscrisurilor depuse în probațiune de reclamantă nu a depus formularul de răspuns completat, ce i-a fost comunicat și nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de reclamantă.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între reclamantă în calitate de vânzător și pârâtă în calitate de cumpărător s-au desfășurat relații între profesioniști în baza unui contract de vânzare –cumpărare încheiat în formă simplificată.
În baza acestor relații comerciale reclamanta a emis factura fiscală HOL_/28.05.2014 în valoare de 5817,86 lei (f.6), reprezentând contravaloare marfă vândută și livrată conform avizului de însoțire a mărfii nr._/28.05.2014 (f. 7).
Pârâta la data de 14.05.2014 a efectuat o plată în contul societății reclamante, rămânând un debit neachitat de 4892,69 lei conform fișei de client a pârâtei, aflată la dosar la fila 9.
În drept, instanța are în vedere disp. art. 1270 cod civil potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și cele ale art. 1516 din același act normativ, potrivit căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, și în caz contrar, poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: i) să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației; ii). să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;iii). să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
Totodată,conform prev. art. 277 alin. 2 Cod Proc Civilă, înscrisul nesemnat dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi face dovada cuprinsului său
Față de aceste dispoziții legale și de înscrisurile depuse la dosar, instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile necesare în vederea angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei, pentru considerentele care urmează:
Astfel, instanța constată că din înscrisurile depuse la dosar constând în factura fiscală HOL_/28.05.2014, avizul de însoțire a mărfii nr._/28.05.2014 precum și fișa de client a pârâtei este dovedită relația contractuală a celor două părți și îndeplinirea obligațiilor de către reclamantă.
Astfel, deși factura fiscală nu a fost însușită de către pârâtă prin semnătură, reclamanta a dovedit existența unor raporturi între cele două părți, ținând cont și de plata efectuată de către pârâtă în contul reclamantei, de 5025,72 lei, din care o parte a fost imputată și asupra facturii pe care își întemeiază reclamanta pretențiile precum și de avizul de însoțire a mărfii a cărei contravaloare face obiectul prezentei cauze.
Constatând dovedită executarea obligației de către reclamantă, instanța reține că pârâta, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale ce reies din factura HOL_/28.05.2014, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de reclamantă sunt întemeiate, astfel că urmează a obliga pârâta la plata sumei în cuantum de 4892,69 lei cu titlu de debit restant.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța are în vedere dispozițiile art. 1031 Cod Proc. Civ. conform cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată, și ținând cont de solicitarea reclamantei și de dovada achitării taxei de timbru aflată la dosar la fila 5, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta . înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI RO_, cu sediul în B., Șoseaua Cristianului nr. 46, județ B. în contradictoriu cu pârâta . înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI RO_, cu sediul în C., Bulevardul Mamaia nr. 214, județ C..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4892,69 lei cu titlu de debit restant.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. L. Postolici I.
Red. Jud. F. L. / 26.01.2015 / 4ex
Tehored. Gr. P. I. / 26.01.2015
emis 2 ..2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 545/2015.... → |
|---|
