Plângere contravenţională. Sentința nr. 545/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 545/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 545/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 545
Ședința publică din data de 26.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. L.
GREFIER: Postolici I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent T. R. SI CONFECTII ALUMINIU SRL înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având C._, cu sediul în C., Șoseaua Constanței nr. 2 bis, județ C. și pe intimat C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA CESTRIN înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în București, Bulevardul I. M. nr. 401 A, sector 6, având ca obiect plângere contraventionala R14_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea pentru data de 26.01.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 17.09.2014, petenta . SI CONFECTII ALUMINIU SRL a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA CESTRIN să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/19.08.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în procesul verbal de contravenție s-a consemnat în mod greșit că sediul societății se află în orașul C., .. 236, ., jud. C., deși sediul acesteia este în C., . bis. jud C., indicarea greșită a sediului societății echivalând cu lipsa acestuia și reprezentând un motiv de nulitate absolută a procesului verbal.
Petenta a mai precizat că agentul constatator nu a individualizat în mod corect și complet fapta, constatările acestuia privind contravenția săvârșită nefiind consemnate în cuprinsul procesului verbal la rubrica corespunzătoare.
A mai solicitat petenta ca în măsura în care plângerea va fi admisă, să fie dispusă și restituirea sumei de 1375 lei, reprezentând amenda deja achitată.
În drept, au fost invocate disp. OG 2/2001.
În probațiune petenta a depus la dosar înscrisuri constând în copie după procesul verbal contestat (f.3), certificatul de înregistrare al societății petente (f.9) și certificat constatator ONRC (f.10- f. 11)
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei, potrivit art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 05.11.2014, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea plângerii, intimatul a arătat că petenta a fost sancționată contravențional, întrucât la data de 21.05.2014, pe DN 39E km 0+300 m, pe raza localității C., vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând societății petente a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care la data de 19.08.2014 a fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._/19.08.2014.
A precizat intimatul că procesul-verbal îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control al Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., iar contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Intimatul a mai arătat că procesul-verbal conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
Intimata a mai susținut și că nicio dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice, precizând că O.G. nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
Totodată, intimatul a arătat că petentul nu invocă existența unei rovieniete valabile ci doar apreciază în mod eronat că procesul verbal este lovit de nulitate absolută, relevantă în soluționarea plângerii contravenționale fiind însă existența sau inexistența situației de fapt, precum și că există numeroase mijloace pentru achitarea tarifului de utilizare pentru ca un utilizator să-și respecte obligațiile legale, iar neîndeplinirea acestora aduce prejudicii atât de natură patrimonială cât și de pagube materiale asupra structurii drumului și demonstrează indiferența față de disciplina rutieră.
În drept, au fost invocate dispozițiile 0.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I. NR. 769/2010.
În probațiune, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a anexat întâmpinării următoarele înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: certificat calificat pentru semnătura electronică (f. 20), proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR (f. 19), dovada comunicării procesului verbal (f.21).
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei,
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.08.2014 întocmit de către agentul constatator A. S., angajat al COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., petenta a fost sancționată în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 2750 lei..
În fapt, s-a reținut că vehiculul categoria E, cu numărul de înmatriculare_, aparținând societății petente a circulat în data de 21.05.2014, ora 16:36, locul DN 39E km 0+300m Cumpana fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv 15 zile de la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de către petentă cu privire la menționarea greșită a sediului societății petente, instanța îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Conform art. 17 din OG 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, care se constată și din oficiu.
În prezenta cauză, în procesul verbal sunt prevăzute aceste mențiuni obligatorii, sediul societății petente fiind identificat în mun. C., .. 23 ., jud. C..
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul de înregistrare și certificatul constatator al societății petente emis de O.N.R.C., reiese că sediul acesteia, cel puțin de la data de 01.03.2014 este în ., . bis, jud. C..
Instanța apreciază că lipsa unei mențiuni obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 nu echivalează cu menționarea greșită a acesteia, în lipsa unei dispoziții exprese în acest sens. În acest caz anularea procesului verbal de contravenție poate interveni în condițiile art. 175 Cod procedură civilă doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, dovadă care nu a fost făcută în cauză.
Mai mult, instanța reține că indicarea greșită a sediului societății petente nu a produs acesteia o vătămare nici în ceea ce privește competența de soluționare a prezentei plângeri contravenționale, și nici în ceea ce privește termenul de depunere a acesteia, plângerea contravențională fiind depusă în termenul de 15 zile de la data comunicării procesului verbal contestat petentei, chiar și la adresa greșită, unde a fost însă primit de un delegat al societății, petenta aflându-se în posesia actului sancționatoriu în termenul prevăzut de lege.
Totodată, în cuprinsul procesului verbal este indicat corect codul unic de înregistrare fiscală, respectiv_, care corespunde cu cel înscris în certificatul constatator emis de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, astfel încât sunt completate în mod corect datele de identificare ale petentei.
Față de aceste considerente, instanța constată că petentei nu i s-a produs nicio vătămare prin consemnarea greșită a sediului acesteia, motiv pentru care această împrejurare nu poate conduce la anularea actului sancționatoriu.
Totodată, instanța va respinge motivul de nelegalitate invocat de către petentă cu privire la neindividualizarea completă, corectă și în rubrica destinată acestei mențiuni, ca neîntemeiat, din analiza procesului verbal . 14 nr._/19.08.2014 instanța constatând că fapta a fost descrisă în mod complet și complet atât prin raportare la dispozițiile legale reținute ca incidente cât și prin consemnarea acesteia în rubrica destinată constatărilor numitului A. S., în calitate de agent constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că procesul verbal contestat se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri, cu ajutorul SIEGCMR - sistem informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei. De asemenea, cele consemnate în cuprinsul său sunt confirmate și de proba foto obținută cu SIEGCMR care atestă că autoturismul proprietatea petentei a fost surprinsă la data de 21.05.2014 circulând pe drumurile publice, respectiv, pe DN 39E KM0+300 M, fără a deține rovinietă valabilă. Mai mult, instanța are în vedere că petenta nu a contestat situația de fapt, în sensul că deține o rovinietă valabilă la data săvârșirii faptei reținute în procesul verbal.
Față de aspectele reținute mai sus, instanța reține că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține că amenda contravențională de 2750 lei a fost stabilită în cuantumul minim prevăzut de lege în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 2 din OG 15/2002 raportat la Anexa nr. 2 al aceluiași act normativ, față de tipul vehiculului. Totodată, față de gravitatea faptei, constând în neîndeplinirea cu știință a unei obligații legale puse în sarcina utilizatorilor drumurilor publice, în vederea conservării acestora, instanța apreciază că sancțiunea principală este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, nefiind justificată aplicarea unui avertisment, motiv pentru care va respinge solicitarea petentei în acest sens.
Din aceste motive, instanța va respinge plângerea formulată de petentă împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/19.08.2014, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta T. R. SI CONFECTII ALUMINIU SRL înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având C._, cu sediul în C., Șoseaua Constanței nr. 2 bis, județ C. în contradictoriu cu intimatul C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA CESTRIN înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în București, Bulevardul I. M. nr. 401 A, sector 6împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/19.08.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. L. Postolici I.
Red. Jud. F. L. / 26.01.2015 / 4ex
Tehored. Gr. P. I. / 26.01.2015
emis 2 ..2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 556/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 546/2015.... → |
|---|
