Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 11578/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 14.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : M. V.
GREFIER: M. L. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator . ÎNVĂȚĂMÂNT SA cu sediul ales și pe intimat C. L. SECTOR 2 BUCUREȘTI - DIRECȚIA VENITURI BUGET L. SECTOR 2, MUNICIPIUL BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în sedinta publica din data de 07.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 14.10.2015 .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.02.2015, sub nr._, ca urmare a declinării competenței de la Judecătoria Sectorului 2 București, contestatoarea . ÎNVĂȚĂMÂNT SA a formulat în contradictoriu cu intimata C. L. SECTOR 2 BUCUREȘTI-DIRECȚIA VENITURI BUGET L. SECTOR 2, MUNICIPIUL BUCUREȘTI, contestație la executare prin intermediul căreia a solicitat anularea tuturor formelor de executare începute în dosarul de executare nr._ din 27.10.2014, anularea titlului executoriu nr._ din 27.10.2014, să se constate că, în temeiul art.250 alin.1 pct.4 din Legea nr.571/2003 Codul Fiscal, contestatoarea este persoană juridică scutită de la plata impozitului datorat pe clădiri și să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
În motivarea de fapt a cererii, contestatoarea a invocat că aceasta este o instituție de învățământ înființată conform Legii Învățământului nr.84/1995, acreditată de Ministerul Învățământului prin Ordinul MEC nr.5641/14.1.2006, 6187/15.12.2008, 6177/15.2.2008, 6176/15.12.2008, 3819/04.05.2009, 5836/26.09.2012 și autorizată prin Ordinele MEC nr.6223/2011, 3888/2012, 6217/2011, 3891/2012, 3889/2012 și 3890/2012 și a arătat că este proprietara clădirilor situate în București, ., sector 2, formate din sală de sport, amfiteatru și bibliotecă, iar conform contractului de concesiune nr.1/18.12.2007 încheiat cu C. L. Sector 2, deține dreptul de folosință al terenului în suprafață de_ mp și construcția executată parțial situată în ., sector 2, durata concesiunii fiind de 49 ani.
Arată contestatoarea că, după încheierea contractului de asociere în participație, a solicitat scutirea de la plata impozitului pe clădiri în baza art.250 alin.1 pct.4 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, conform înscrisurilor depuse la Direcția Venituri Buget L. Sector 2, dar aceasta din urmă, prin adresa nr.9659/11.06.2014 a comunicat contestatoarei că este necesar a fi îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute la punctul 4 alin.1 art.250 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, respectiv să dțină în proprietate o clădire în care să funcționeze o instituție de învățământ de stat, confessional sau particular instituția de învățământ să fie autorizată provizoriu sau acreditată, iar în respective clădire să nu existe încăperi folosite pentru activități economice.
Precizează contestatoarea că organul fiscal Direcția Venituri Buget L. Sector 2 a comunicat acesteia la data de 29.10.2014, titlul executoriu nr._/27.10.2014 și somația nr._/27.10.2014 în dosarul de executare nr._/27.10.2014 stabilind obligații de plată în sarcina contestatoarei în cuantum total de_ lei reprezentând impozit pe clădiri și impozit teren în folosință.
În drept, a invocat prevederile art.711-718 NCPC, art.172-173, art.250 alin.1 pct.4 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală republicat și Codul fiscal cu modificările ulterioare și a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pentru termenul de judecată din data de 18.12.2014 contestatoarea a depus cerere completatoare prin intermediul căreia a solicitat suspendarea popririi instituită prin adresa nr._ din data de 28.11.2014 conform titlului executoriu nr._ din 27.10.2014 emis de intimată.
În motivare, contestatoarea a arătat că aceasta a achitat suma de 913.138 lei la data de 06.05.2014, reprezentând accesorii eferente anilor 2012-2013, sumă ce formează obiectul titlului executoriu contestat în cauză.
Legal informată cu privire la cererea contestatoarei, în procedura prealabilă prevăzută de art.201 NCPC, intimata a depus întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepția inadmisibilității, justificat de faptul că prin prezenta contestație se invocă motive în legătură cu modul de stabilire și întinderea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa cu titlu de impozit clădire și teren, ori pentru contestarea acestora a fost prevăzută contestația împotriva titlurilor de creanță reglementată de art.205 și următoarele din Codul de Procedură Fiscală, în speță, contestatoarea având posibilitatea de a ataca titlul de creanță prin intermediul contestației împotriva actului administrativ fiscal.
În ceea ce privește fondul contestației la executare, se solicită respingerea acesteia ca urmare a faptului că nu s-a dovedit de contestatoare nelegalitatea procedurii de executare silită, iar la baza stabilirii obligațiilor fiscale de plată în sarcina contestatoarei au fost avute în vedere dispozițiile art.249 alin.1 din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează annual impozit pentru acea clădire exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.
A mai invocat intimata că, deși contestatoarea a solicitat scutirea de la plata impozitului pe clădiri, în baza prevederilor art.250 alin.1 pct.4 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, această solicitare i-a fost respinsă ca urmare a faptului că acreditările și autorizările la care se referă textul de lege a cărui aplicabilitate este susținută de contestatoare nu fac trimitere la . ÎNVĂȚĂMÂNT SA, ci numai la unele locații aparținând acesteia, enumerate și individualizate distinct.
În drept, s-a întemeiat pe dispozițiile art.205-208 C.pr, dispozițiile OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicat, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, HG nr.44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare ale Codului Fiscal.
Intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin S.C. nr._/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, s-a admis excepția de necompetență și s-a declinat competența de soluționare a caizei către Judecătoria C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.02.2015.
La termenul de judecată din data de 11.03.2015, contestatoarea a arătat că nu mai insistă în cererea de suspendare a executării silite.
Intimata a depus întâmpinare față de cererea completatoare formulată de contestatoare prin intermediul căreia a solicitat respingerea acesteia, justificat de faptul că organul fiscal a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art.115 Cod procedură fiscală privind ordinea de stingere a datoriilor.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 20.05.2015 instanța a dispus efectuarea expertizei contabile, raportul de expertiză fiind întocmit de expert A. V. și depus la dosarul cauzei la filele 40-47, vol.II.
La termenul de judecată din data de 07.10.2015 instanța a respins obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de intimată.
Instanța este competentă să soluționeze cauza în temeiul art.172 alin. 4 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității invocate de intimată prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Contestatoarea a solicitat prin intermediul contestației la executare și să se constate că aceasta este o persoană juridică scutită de la plata impozitului datorat pe clădiri, învocând în drept dispozițiile art.250 alin.1 pct.4 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Intimata a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare justificat de faptul că în speță motivele contestatoarei vizează titlul de creanță, contestatoarea având deschisă calea contestației împotriva actului administrativ fiscal.
Instanța va avea în vedere că prin intermediul contestației la executare se cercetează dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită, ori în cauză, motivele invocate de contestatoare vizează modul de stabilire și întinderea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina acesteia cu titlu de impozit clădire și teren, în condițiile în care pentru contestarea acestora legiuitorul a prevăzut contestația împotriva titlurilor de creanță reglementată de art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală.
În plus, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.172 alin.3 din Codul de procedură fiscală, rezultă că pe calea contestației la executare partea vătămată prin executare nu se poate sprijini decât pe nelegalități ale actelor de executare, iar motivele invocate să privească fapte și împrejurări ulterioare titlului executoriu ce se execută, neputându-se primi pe această cale motive care pot fi invocate printr-o altă procedură prevăzută de lege.
Nu în ultimul rând, instanța va avea în vedere faptul că, din coroborarea dispozițiilor art.21 cu cele ale art.168 alin.3 din Codul de procedură fiscală posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului, ori în cauză, contestatoarea are posibilitatea formulării contestației împotriva actului administrativ fiscal.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția și va respinge ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect constatarea că prezenta contestatoare este persoană juridică scutită de la plata impozitului datorat pe clădiri.
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
În fapt, în cadrul dosarului de executare nr._/27.10.2014 a fost emis titlul executoriu nr._ din data de 27.10.2014 prin care s-a reținut în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de_ lei cu titlu de impozit pe clădiri și teren.
În baza acestui titlu executoriu, a fost emisă somația nr._ din data de 27.10.2014.
Pe fondul contestației la executare, în drept, potrivit art.172 alin. 1 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Instanța reține că, potrivit art.141 din OG nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar, potrivit art.141 alin. 2, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Instanța va avea în vedere împrejurarea că această contestatoare a invocat ca motiv de contestație la executare faptul că sumele de bani pentru care s-a început executarea silită au fost achitate de aceasta anterior demarării executării silite.
Cu privire la acest aspect, instanța constată faptul că prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert A. V. s-a constatat că prezenta contestatoare achitase la data de 06.05.2014 suma de 913.126 lei reprezentând impozit clădiri și accesorii pentru anul 2010-2013.
În aceste condiții, instanța apreciază faptul că din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu forța evidenței faptul că debitoarea a achitat suma la care a fost obligată prin Titlul executoriu nr._ din data de 27.10.2014, anterior inițierii executării silite, motiv pentru care contestația la executare este întemeiată, urmând a fi admisă în parte, iar titlul executoriu emis de intimată va fi anulat.
În ceea ce privește cererea modificatoare formulată de contestatoare prin intermediul căreia se solicită suspendarea popririi instituită prin adresa nr._ din data de 28.11.2014, instanța apreciază că o astfel de solicitare se circumscrie noțiunii de suspendare a executării silite, ori contestatoarea la termenul de judecată din data de 11.03.2015 a precizat că nu mai insistă în cererea de suspendare a executării silite, astfel încât instanța va respinge ca nefondat acest capăt de cerere.
În privința capătului de cerere având ca obiect restituirea taxei judiciare de timbru, instanța apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis.Astfel, față de prevederile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în acord cu care, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, instanța va dispune restituirea către contestatoare, la data rămânerii definitive a contestației la executare, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1050 lei.
Pentru toate aceste considerente, instanța admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea . Învățământ SA și pe cale de consecință anulează toate formele de executare începute în dosarul de executare nr._/27.10.2014, anulează titlul executoriu nr._/27.10.2014, dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1050 lei la rămânerea definitivă a hotărârii și respinge ca nefondat capătul de cerere privind suspendarea popririi instituită prin adresa nr._/28.11.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității, invocată de intimată prin întâmpinare.
Respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea împrejurării că . ÎNVĂȚĂMÂNT SA este o persoană juridică scutită de la plata impozitului datorat pe clădiri.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea . ÎNVĂȚĂMÂNT SA, cu sediul procesual ales în București, Șoseaua Gării C., nr.1R, sector 3, în contradictoriu cu intimata C. L. SECTOR 2 BUCUREȘTI-DIRECȚIA VENITURI BUGET L. SECTOR 2, MUNICIPIUL BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., nr.7, sector 2.
Anulează toate formele de executare începute în dosarul de executare nr._/27.10.2014.
Anulează titlul executoriu nr._/27.10.2014.
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect suspendarea popririi instituită prin adresa nr._/28.11.2014 conform titlului executoriu nr._/27.10.2014.
Dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1050 lei la rămânerea definitivă a hotărârii.
Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria C.. Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2015.
P. Grefier
M. V. M. L. A.
RED.JUD.V.M./20.10.2015
.>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 556/2015. Judecătoria... → |
|---|
