Contestaţie la executare. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 12410/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Mun. C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
e-mail:_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 27 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, cerere formulată de contestatorulB. I., CNP_, cu domiciliul în Mun. C., Bvd. Tomis nr. 136, ., Etaj 3, Apt. 33, J. C., în contradictoriu cu intimata C.E.C. B. S.A., cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 13, Sectorul 3 și prin C.E.C. B. S.A. Sucursala C., cu sediul în Mun. C., Bvd. Tomis nr. 79-89, J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.260 A..1 C.proc.civ., potrivit căruia dacă instanța nu poate hotărâ de îndată, pronunțarea se va amâna pentru un termen care nu va putea fi mai mare de șapte zile, a amânat succesiv pronunțarea la 12.10.2015, 26.10.2015 și la 27.10.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.256 C.proc.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14 12 2012 sub nr._ 2012, contestatorul B. I. a formulat în contradictoriu cu intimata C. B. SA contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr.383/2013 al B. B. S. prin care a solicitat executării silite, anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită în cuantum de 9305,85 lei, anularea somației emisă în data de 28 11 2012.
În motivarea cererii contestatorul arătă că în data de 27 08 2008 a încheiat, în calitate de împrumutat, contractul de credit nr. RQ_21, cu intimata, valoarea creditului fiind de_ lei. Creditul a fost garantat ipotecar.
Contestatorul susține că executarea silită a pornit fără a se obține încuviințarea executării silite și că executarea a pornit fără ca intimata să dețină o creanță certă lichidă și exigibilă. Arată contestatorul că a achitat ratele creditului până octombrie – noiembrie 2011 și apreciază că suma pretinsă de creditor nu corespunde creanței reale pe care o deține împotriva sa. În esență critică modul de calcul al dobânzii creditului după o . variabile pe care nu le poate verifica, respectiv dobânda curentă aplicată, modul de variație a acesteia în funcție de evoluția dobânzilor pe piață, etc. Astfel, consideră nu se poate stabili cu exactitate ce au reprezentat sumele debitate raportat la contractul de credit și dacă sumele trase de bancă au diminuat creditul principal ori sumele s-au imputat exclusiv pe dobânzi și comisioane bancare, având în vedere valoarea extrem de ridicată a creanței solicitată prin somație.
În ce privește onorariul executorului judecătoresc apreciază că acesta putea fi de maxim 7504,71 lei și nu de 9305,85 conform art. 39 din legea 188/2000.
În susținerea contestației la executare, contestatorul a depus înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.
Cu privire la încuviințarea executării silite se arată că această procedură a fost îndeplinită, Judecătoria C. dispunând încuviințarea executării silite prin încheierea pronunțată în data de 07 11 2012 în dosarul nr._/212/2012.
În ce privește măsurile de executare silită arată că acestea se desfășoară în conformitate cu dispozițiile codului de procedură civilă.
Relativ la criticile contestatorului în sensul că creanța nu ar fi certă, lichidă ori exigibilă, arată că acestea chestiuni au fost evaluate cu ocazia încuviințării silite, iar creanța a fost determinată potrivit dispozițiilor contractuale inclusiv în ce privește dobânda.
Prin cererea depusă la data de 11 02 2013 contestatorul a completat contestația la executare solicitând și anularea somației emise în data de 31 01 2013, ce i-a fost comunicată șa data de 05 02 2013 și care privește executarea imobilului adus garanție, dar care prevede și un onorariu al executorului judecătoresc de 11 017 lei fără a se specifica dacă această sumă include și onorariul de 9305,85 lei ori este un nou onorariu doar pentru executarea silită imobiliară.
La solicitarea instanței intimata a transmis precizări cu privire la cuantumul creanței puse în executare, arătând că B. I. înregistrează un serviciu al datoriei de 470 zile și este creanța este structurată astfel:_,1 lei credit restant,_,69 lei dobânzi restante și 962 lei comisioane și cheltuieli de executare, în total_,09 lei. de asemenea, se arată că ultima depunere în contul curent este 28 10 2011.
La o nouă solicitare a instanței dispusă prin încheierea din data de 03 014 2013 intimata a depus precizări pe larg prin care se arată:creditul acordat contestatorului a fost în valoare de 205 000 lei, pentru 25 ani cu scadența finală la data de 31 08 2033; începând cu luna noiembrie 2011 contestatorul a început să nu își mai achite obligațiile de plată; dobânda a fost fixă pentru primele 12 luni și variabilă pentru restul perioadei de creditare, aceasta se calculează zilnic la soldul creditului actualizat și se achită lunar cu prima rată lunară până la rambursare creditului; a achitat cu întârzieri dobânda până în luna noiembrie 2011 după care a încetat orice plată, la data de 11 10 2012 dobânda restantă fiind de_,51 lei.; nerambursarea creditului a atras calcularea unei dobânzi majorate. A depus totodată situația plăților efectuate de contestator, modul de calcul a dobânzii și a celei majorate. Dobânda după perioada de 12 luni a suferit variații în perioada 01 09 2009 – 01 10 2012, uneori și cu 3,55 %.
Instanța prin încheierea din data de 15.05.2013 a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.
Expertiza contabilă a fost efectuată de expertul Aragea I., iar concluziile se regăsesc la f. 118 – 133 din dosar.
S-a depus de către executorul judecătoresc copie certificată de pe dosarul de executare silită nr.3837/2012.
Prin Sentința civilă nr.1065/03.02.2014,instanța a admis în parte contestația la executare și, constatând că:
- clauzele contractului de credit nr. RQ_21/27 08 2008 referitoare la dobânda variabilă aplicabilă după primul an nu sunt opozabile debitorului decât până la concurența procentului de 11,5 % pe an
- debitorului nu îi sunt opozabile clauzele din contractul de credit nr. RQ_21/27 08 2008 referitoare la dobânda majorată/penalități de întârziere întrucât cuantumul acesteia nu a fost menționat în contract
a anulat în parte executarea silită, a dispus anularea în parte a somației emise în data de 28 11 2012 în dosarul de executare silită nr. 383/2012 al B. B. S. precum a tuturor actelor de executare subsecvente cu privire la sumele adăugate soldului ce reprezintă dobândă variabilă mai mare de 11.5 % și cu privire la sumele ce reprezintă dobânzi/penalități de întârziere în cuantum de 3 %; a anulat în parte procesul verbal de stabilirea a cheltuielilor de executare silită cu privire la onorariul executorului judecătoresc, urmând ca executorul să emită un nou proces verbal prin care va stabili un onorariu conform cu dispozițiile de mai sus referitoare la suma pusă în executare și cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 39 alin. 1 lit. d din legea 188/2000, în forma în vigoare la data începerii executării silite; a dispus obligarea intimatei la plata către contestator a sumei de 997 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu expertiză tehnică.
Prin Decizia civilă nr.703/12.11.2014, Tribunalul C. a admis recursul declarat împotriva Sentinței civile nr.1065/03.02.2014, a casat sentința recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.
S-a reținut în Decizia de casare, că în cadrul cererii întemeiate pe dispozițiile art 399 alin 3 din Codul de procedură civilă, este admisibilă sesizarea instanței cu constatarea unor clauze contractuale ca fiind abuzive, dar, în speța dedusă judecății, instanța nu a fost învestită cu o asemenea cerere. De asemenea, prin aceeași decizie, Tribunalul C. a constat că prima instanță nu a invocat din oficiu și nu a pus în discuția părților existența unor clauze determinate, posibil abuzive, ceea ce a dus la încălcarea principiului contradictorialității,a egalității părților și a dreptului lor la apărare.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr._ .
Față de decizia de casare, în rejudecare, contestatorul a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a indicat clauzele contractuale apreciate ca fiind abuzive – fila nr.12.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția inadmisibilității completării cererii de către contestator, având în vedere art.132 și art.134 C.proc.civ., excepția inadmisibilității contestației la executare având în vedere art.399 alin.3 C.proc.civ. rap. dispozițiile Legii nr.193/2000 și ale O.U.G. nr.50/2010, și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Prin Încheierea de ședință din data de 27.05.2015, instanța învestită cu rejudecarea cauzei:
- a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere formulate de contestator prin notele scrise depuse la dosarul cauzei și, pe cale de consecință, a respins ca inadmisibile capetele de cerere formulate de contestator prin notele scrise depuse la dosarul cauzei
- a respins ca fiind lipsită de obiect excepția inadmisibilității contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art.399 alin.3 C.proc.civ. din 1865 prin raportare la dispozițiile Legii nr.193/2000 și ale OUG nr.50/2010.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. Asupra contestației la executare:
Cauzei îi sunt aplicabile dispozițiile codului de procedură din 1865, având în vedere că data sesizării executorului judecătoresc este anterioară datei intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă, iar în ce privește raporturile de drept substanțial sunt aplicabile dispozițiile Codului civil 1864 având în vedere data încheierii contractului de credit.
În temeiul contractului de credit menționat, intimata a pornit executarea silită împotriva contestatorului debitor, după ce, în prealabil, prin încheierea nr._/07.11.2012 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/212/2012, a fost încuviințată executarea silită.
Executarea silită a fost pornită pentru suma de 220.472,23 lei reprezentând debit, potrivit contractului de credit, dar și pentru sumele de 9.305,85 lei onorariu executor judecătoresc și 1711,2 lei cheltuieli de executate silită, așa cum rezultă din somația emisă de executor în data de 28 11 2012.
Potrivit contractului de credit, intimata a acordat un împrumut contestatorului în cuantum de 205.000,00 lei pe o durată de 25 ani. Rata anuală a dobânzii a fost fixată prin art.8 din contract ca fiind de 10% an dobândă fixă și 11,5% pe an dobândă variabilă, banca rezervându-și dreptul de a modifica pe întreaga durată a contractului nivelul ratei anuale a dobânzii variabile „ca urmare a oricăror modificări intervenite în legislație și/sau în condițiile pieței financiare/monetare”. Potrivit art. 10 din contract rambursarea creditului urma să se efectueze „în rate lunare totale egale.”
Potrivit art. 19 și art. 20 din contract, în cazul demarării executării silite ori în cazul rezilierii unilaterale din partea băncii ca urmare a intervenirii unora dintre situațiile descrise în contract, banca are dreptul la dobânzi majorate. Formula de calcul a dobânzii majorate este descrisă la art.20, însă așa cum a sesizat și expertul tehnic cuantumul dobânzii majorate în eventualitatea când o astfel de clauză ar putea fi activată de bancă nu este prevăzută niciunde în contract. Relativ la acest aspect rezultă că orice mod de calcul ar fi aplicat intimata cu privire la o eventuală majorare a dobânzii cu titlu de clauză penală reprezintă un abuz evident întrucât apare că părțile nu au definit mutual cuantumul unei astfel de majorări a ratei dobânzii anuale fie aceasta fixă, în primele 12 luni de executare a contractului, fie valoarea ratei dobânzii rezultate ca urmare a aplicării „criteriilor” de variabilitate a dobânzii și astfel, rezultă că intimata cu de la sine putere poate a impus un nivel procentual al majorării, ceea ce înfrânge principiul autonomiei de voință ce stă la baza formării oricărui contract sinalagmatic.
Astfel sub un prim aspect criticile contestatorului expuse prin sintagma creanța nu este certă, lichidă ori exigibilă, sunt întemeiate, întrucât rezultă un debit total în cuprinsul căruia intră o așa zisă dobândă majorată inexistentă contractual. Prin urmare, cu privire la acest aspect contestația la executare este întemeiată, clauza cu privire la dobânda majorată neputând fi opozabilă contestatorului.
Criticile contestatorului sunt întemeiate și în ce privește dobânda variabilă, din contract nerezultând niciun criteriu previzibil, cert explicat anticipat împrumutatului într-un limbaj comun, obișnuit din care acesta să poată trage concluziile firești pe baza cărora să poată evalua coerent dacă poate sau nu angaja creditul respectiv în condițiile dorite de bancă. Și acest aspect presupune că împrumutatul, deși și-a dat formal consimțământul prin semnarea contractului, nu a putut face propria evaluarea adecvată în raport cu propriile posibilități financiare și prin urmare, nu a conferit băncii puterea discreționară de a fixa o dobândă variabilă, adică după bunul plac al acesteia, ci a contractat cu intimata acordând acesteia prezumția bunei credințe pornind de la reperele certe pe care aceasta i le-a adus la cunoștință, adică o dobândă de 10 % pentru primele 12 luni și variabilă în rest (indicele de variație previzibil la data încheierii contractului fiind anunțat de intimat ca fiind de 11,5%, dacă împrumutatul ar fi ales în acel moment să beneficieze direct de o dobândă variabilă) cu reperul oferit la art. 8 din contract.
Prin urmare, deși s-ar putea susține că împrumutatul urma să sufere o modificare a dobânzii fixe de 10% după scurgerea celor 12 luni, această clauză are un caracter aleatoriu, lipsită de orice previzibilitate ori determinabilitate din partea celui care se obligă, nefiind sub controlul acestuia, ci numai sub controlul creditorului. Astfel, această clauză se vrea a fi un act juridic supus unor condiții viitoare incerte, adică supus unei condiții cazuale(modificări intervenite în legislație și/sau în condițiile pieței financiare/monetare), dar în lipsa oricărui criteriu, anticipat evaluabil, adică descris inteligibil, cuprinzător, apare ca fiind(având în vedere lipsa de transparență din partea băncii) un act juridic supus unei condiții pur potestative, în sensul că banca poate determina creșterea dobânzii discreționar și, mai mult, fără a exista o limitare în timp ori a cuantumului creșterii.
Fără a statua faptul că un creditor profesionist ar proceda în mod obișnuit la instituirea unor tipuri de dobândă variabilă, fără avea în vedere anumite justificări, instanța va reține că, în speța de față, determinarea dobânzii variabile s-a efectuat după criterii necunoscute debitorului și deopotrivă instanței, întrucât deși creditorului i s-a solicitat expres acest lucru, nu a justificat și a expus condițiile, împrejurările ori datele, care, aplicabile contractului în respectul uzanțelor comerciale obișnuite aplicabile oricărui contract ce intră în aceeași categorie cu contractul în discuție, criterii aplicate de orice alt profesionist ce desfășoară același tip de activitate(relativ la același tip de contracte) să facă determinabil și totodată justificabil fenomenul variabilității dobânzii stabilite în sarcina contestatorului.
În consecință, având în vedere principiul libertății de voință, rezultă că împrumutatul, partea mai slabă, vulnerabilă, calificată ca atare prin normele de protecție a consumatorilor, nu a convenit cu intimata mai mult decât putea prevedea și în nici un caz nu a lăsat intimatei posibilitatea să impună unilateral orice dobândă va dori acesta pe parcursul derulării contractului, în caz contrar, art. 969 din codul civil 1864, aplicabil raportului juridic de drept substanțial de față, ar fi încălcat flagrant și ar însemna că orice parte, profitând de ascendentul pe care îl are asupra cocontractantului, poate provoca acestuia din urmă o situație vădit mai grea decât cea asumată inițial (neexistând garanția că acesta din urmă a înțeles pe deplin riscurile la care se expune).
Expertul contabil desemnat în cauză a concluzionat că intimata a aplicat un procent de majorare a dobânzii cu 3%, în continuând să calculeze așa zisa dobândă majorată (clauză penală). Or, instanța constată că un astfel de procent nu are niciun suport contractual.
În ce privește cheltuielile de executare criticate de contestator, instanța reține că aceste critici vizează exclusiv numai onorariul executorului judecătoresc, drept urmare numai acest aspect va fi analizat.
Onorariul executorului judecătoresc a fost fixat inițial prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 31.10.2012 la suma de 9.305,853 lei. Ulterior debitorului i s-a comunicat o somație imobiliară – emisă în data de 31.01.2013 prin care i se pune în vedere să achite și suma de 11.017 lei, cu titlu de cheltuieli de executare silită. Contestatorul a apreciat că această nouă sumă reprezintă un nou onorariu al executorului judecătoresc întrucât nu se specifică faptul că suma de 9.305,85 lei ar fi inclusă.
Cu privire la acest aspect instanța constată că suma de 11.017,00 lei nu reprezintă un nou onorariu al executorului judecătoresc, ci suma totală a cheltuielilor de executare fixată prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 31.10.2012, onorariul de 9.305,85 lei constituind doar o parte a acestor cheltuieli.
Instanța constată că onorariul executorului a fost fixat cu depășirea limitei maxime prevăzute prin legea nr.188/2000.
Potrivit art.39 din legea 188/2000:
1)Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
….
d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1 % din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
(2)Ministrul justiției va stabili onorarii minimale și maximale pentru persoanele cu venituri sub salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, precum și posibilitatea achitării acestora în mai multe tranșe.
(3)Executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.
Suma pentru care s-a solicitat executarea silită este de 220.472,23 lei, la care dacă se aplică criteriul prevăzut de textul evocat mai sus, rezultă un maxim al onorariului de 6.300,00 lei + 1% din ce depășește 100 000 lei, adică 7.504,72 lei.
Cum onorariul a fost stabilit privire la suma de 11.017,00 lei, se impune a conchide că acest cuantum nesocotește dispoziția legală precitată.
Potrivit art.379 C.proc.civ., N../../../../../Documents and Settings/constanta.ilie/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp656430/_.HTM - #icio urmarire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decat in virtutea unui titlu executor sau a unei hotarari date cu executie provizorie si pentru o datorie certa si lichida. ../../../../../Documents and Settings/constanta.ilie/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp656430/_.HTM - #Creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.
Având în vedere considerentele expuse, instanța conchide că executarea silită poartă asupra unei creanței incerte, în al cărui cuantum au fost inclusă și dobândă majorată inexistentă contractual. În aceste condiții, instanța apreciază că onorariul executorului judecătoresc stabilit în condițiile arătate, deci cu încălcarea cuantumului maxim admis de lege, nu poate fi considerat corect calculat nici prin raportare la suma pentru care s-a pornit executarea, motiv pentru care se impune anularea în întregime a actelor de executare prin care acesta a fost stabilit.
Constatând că începerea executării silite a fost făcută în condiții de nelegalitate, cu nesocotirea condițiilor impuse de art.379 alin.3 și alin.4 C.proc.civ, în temeiul art.404 C.proc.civ., instanța urmează a admite cererea de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare – acțiune formulată de către contestatorul B. I., în contradictoriu cu intimata C.E.C. B. S.A. prin C.E.C. B. S.A. Sucursala C. și, pe cale de consecință, va anula executarea silită însăși și implicit toate actele de executare silită ce formează obiectul Dosarului de executare nr.383/2012,instrumentat de B. B. S..
II. Asupra cheltuielilor de judecată:
1. În drept:
Art.23 alin.1 lit.(e) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru:sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului …. când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.
2. În speță:
Față de dispozițiileart.23 alin.1 lit.(e) din Legea nr.146/1997 (aplicabil speței față de împrejurarea că taxa judiciară de timbru a fost calculată potrivit acestei legi), instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de contestator privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru recuperarea sumei de 194,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată conform chitanței ../Data CT XWM_/05.02.2013, contestatorul are deschisă calea în drept prevăzută de art.23 alin.1 lit.(e) din Legea nr.146/1997privind taxele judiciare de timbru.
În temeiul art.274 C.proc.civ., instanța va obliga intimata să plătească contestatorului 803,00 lei, cu titlul cheltuieli de judecatăreprezentând onorariu expert achitat conform chitanței nr._/1/11.06.2013, și contravaloare timbru judiciar (filele nr.99 și nr.22, din dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare – acțiune formulată de către contestatorulB. I. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., Bvd. Tomis nr. 136, ., Etaj 3, Apt. 33, J. C., în contradictoriu cu intimata C.E.C. B. S.A., cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 13, Sectorul 3 și prin C.E.C. B. S.A. Sucursala C., cu sediul în Mun. C., Bvd. Tomis nr. 79-89, J. C..
Anulează executarea silită însăși și implicit toate actele de executare silită ce formează obiectul Dosarului de executare nr.383/2012,instrumentat de B. B. S..
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de contestator privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Obligă intimata să plătească contestatorului 803,00 lei, cu titlul cheltuieli de judecatăreprezentând onorariu expert și timbru judiciar.
Pentru recuperarea sumei de 194,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată conform chitanței ../Data CT XWM_/05.02.2013, contestatorulare deschisă calea în drept prevăzută de art.23 alin.1 lit.(e) din Legea nr.146/1997privind taxele judiciare de timbru.
Prezenta hotărâre se comunică din oficiu și de îndată ce va rămâne irevocabilă, către B. B. S..
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.10.2015.
Președinte, Grefier,
Judecător C. I. L. B.
Red. Jud. C.I. / 27.10.2015;
Tehnored. Grf. L.B. / 27.10.2015/ 5 exp.
Comunicat 3 exp.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Validare poprire. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
