Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 10137/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din data de 22.09.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant C. A. și pe pârât D. A. F., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 08.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.09.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta la data de 24.10.2014 sub nr._ reclamantul C. A. a chemat în judecată pe pârâta D. A. F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună modificarea dispozițiilor cu privire la exercitarea autorității părintești față de minorii C. A.-M. și C. A.-I., prin exercitarea acesteia de către ambii părinți și stabilirea unui nou program de vizite a copiilor minori în favoarea reclamantului, după cum urmează:
- în prima și a treia zi de sâmbătă și duminică a fiecărei luni de la ora 09,00 a zilei de sâmbătă până duminică la ora 18,00 la domiciliul tatălui, fără prezența obligatorie a mamei;
- jumătate din vacanțele școlare de iarnă și primăvară de comun acord cu pârâta, fără prezența mamei;
- jumătate din vacanța școlară de vară împărțită proporțional în luna iulie și august, fără prezența mamei.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că prin Sentința civilă nr. 7305 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2009, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâta, încredințarea minorilor către aceasta spre creștere și educare, și stabilirea în favoarea sa a unui program de vizită.
Reclamantul a arătat că după pronunțarea sentinței, relațiile cu fosta soție au devenit tot mai tensionate, dreptul de vizită a minorilor fiind condiționat de prezența acesteia iar copii nu au fost lăsați de mama lor să petreacă cu acesta zilele de vacanță conform sentinței de divorț.
Reclamantul a mai arătat că în ultimii doi ani mama copiilor a început să îi restricționeze comunicarea telefonică cu copiii, iar în vacanța de vară a anului școlar 2013-2014 a obținut dreptul de a-și petrece o parte din vacanța de vară cu copii doar în urma unei notificări prin executor judecătoresc.
Reclamantul a arătat de asemenea că instituția custodiei din Codul familiei a fost modificată prin instituția autorității părintești, introdusă prin Noul Cod Civil, care recunoaște în mod explicit dreptul fundamental al copiilor de a fi crescuți și îngrijiți de ambii părinți, iar noul cod civil se aplică în speță conform art. 5 alin. 2 din Legea de punere în aplicare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art 397, art. 403 Cod civil, art. 36 din Legea nr. 272/2004.
În probațiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și a probei testimoniale.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 403 Cod civil întrucât nu s-a produs nicio schimbare a împrejurărilor care să conveargă la posibilitatea modificării măsurilor cu privire la drepturile și îndatoririle părților.
Pârâta a arătat că exercitarea autorității în comun asupra minorilor va fi un impediment în ceea ce privește posibilitatea plecării din țară, întrucât va avea nevoie de consimțământul reclamantului, iar acesta este navigator și este plecat din țară perioade lungi.
În ceea ce privește programul de vizită, pârâta a arătat că modificarea acestuia nu este în interesul minorilor, întrucât aceștia se află la o vârstă fragedă iar schimbările bruște le pot afecta modul de dezvoltare aromnios.
În probațiune, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu interogatoriul reclamantului,
În cauză a fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, interogatoriu, ancheta psihosocială realizată la domiciliul ambelor părți și proba testimonială, fiind audiat martorul C. L. S., propus de reclamant și martorul Ț. C., propus de pârâtă.
Instanța a procedat la audierea minorilor în ședința din camera de consiliu din data de 16.03.2015.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 7305/19.03.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2009, astfel cum a fost completată prin Încheierea din 27.07.2010, a fost admisă cererea reclamantului C. A. formulată în contradictoriu cu parata C. A. F., s-a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiată la data de 10 iulie 1999 și înregistrată în registrul stării civile al Consiliului Local al mun. Constanta sub nr. 797 din culpă comună fără motivare, s-a dispus ca pârâta să reia numele anterior (D.), au fost încredințați pârâtei spre creștere și educare minorii C. A. M. și C. A. I., a fost obligat reclamantul la plata pensiei lunare de întreținere în favoarea minorilor în cuantum de 600 lei începând cu data introducerii acțiunii (16 iulie 2009) și până la majorat.
În ceea ce privește programul de vizită, instanța a stabilit în favoarea reclamantului următorul program de vizitare al minorilor:
- în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni între orele 09-18;
- 3 zile în vacanța de iarnă, respectiv de pe data de 27.12 – până pe data de 30.12, între orele 09-18;
- 2 zile în vacanță de primăvară, în oricare din zile, între orele 09-18;
- 2 săptămâni în vacanța de vară, respectiv o săptămână în luna iulie și cealaltă în luna august.
La data pronunțării sentinței menționate mai sus erau în vigoare prevederile Codului familiei, care a fost abrogat odată cu . Noului Cod civil.
Conform prevederilor art. 42 alin. 1 din Codul familiei, odată cu pronunțarea divorțului, instanța era obligată să dispună încredințarea minorilor către unul din părinte, instituție care a fost înlocuită în Noul Cod civil de instituția autorității părintești.
Conform prevederilor art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Noului Cod civil, dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere… dacă aceste situații subzistă după . Codului civil.
Noul Cod civil prevede la art. 397 C.civ. faptul că „După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți (…)”, iar conform art. 398 Cod civil, instanța poate dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către unul dintre părinți, pentru motive întemeiate.
În toate măsurile care privesc copiii trebuie să prevaleze interesul superior al copilului, astfel cum prevede art. 263 Cod civil.
În acest context, instanța reține că cererea reclamantului prin care a solicitat ca exercitarea autorității părintești să se realizeze în comun de ambii părinți este întemeiată în drept, în speță nefiind vorba despre o schimbare a împrejurărilor care au fost avute în vedere de instanța care a pronunțat divorțul, ci despre un drept recunoscut de lege părinților divorțați, prevăzut în mod expres de noua reglementare, aplicabilă în cauză conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 invocate mai sus.
Raportat la susținerile pârâtei din întâmpinare, instanța va analiza dacă în cauză sunt incidente însă dispozițiile art. 398 Cod civil, conform cărora autoritatea părintească poate fi exercitată doar de unul din părinte, pentru motive întemeiate.
Conform prevederilor art. 36 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului „(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.”
Astfel, în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 și care să justifice exercitarea autorității părintești asupra minorilor exclusiv de mamă.
În raport de probele administrate în cauză și de referatele de anchetă psihosocială, instanța apreciază că este în interesul minorilor ca exercitarea autorității părintești să revină ambilor părinți.
Instanța va avea în vedere declarațiile martorilor propuși de ambele părți, precum și declarațiile minorilor, care nu au relatat instanței situații din care să rezulte faptul că reclamantul ar fi exercitat asupra pârâtei sau asupra minorilor acte de violență sau că ar fi consumator de droguri sau alcool.
Faptul că există situații care impun ca ambii părinți să își exprime acordul în legătură cu aspecte legate de creșterea și educarea minorilor, nu reprezintă un motiv întemeiat pentru ca autoritatea părintească să se exercite în mod exclusiv de unul dintre părinți, întrucât conform prevederilor art. 36 alin. (4) din Legea nr. 272/2004 „În situația în care, din orice motiv, un părinte nu își exprimă voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.”
Prin urmare, în contextul în care legiuitorul a stabilit ca regulă exercitarea autorității părintești în comun de ambii părinți, iar pârâta nu a dovedit existența unor motive întemeiate care să justifice exercitarea autorității părintești în mod exclusiv, instanța va dispune ca exercitarea autorității părintești să se realizeze în comun de ambii părinți.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect schimbarea programului de vizită stabilit prin Sentința civilă nr. 7305/19.03.2010, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 403 Cod civil, „În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.”
Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă faptul că pentru modificarea măsurilor luate față de un minor printr-o hotărâre judecătorească este necesar ca reclamantul să invoce și să facă dovada schimbării împrejurărilor de fapt sau de drept care au determinat instanța să dispună măsurile inițiale, iar pe de altă parte instanța are posibilitatea și nu obligația de a modifica măsurile respective, cu respectarea interesului superior al copilului.
Prin intermediul prezentei acțiuni, reclamantul solicită instanței să încuviințeze un program de vizită extins față de cel stabilit prin sentința civilă nr. 7305/2010, invocând pe de o parte faptul că pârâta nu a respectat dispozițiile acestei sentințe și îi restricționează comunicarea telefonică cu copiii, iar pe de altă parte această modificare este în interesul suprem al copiilor, care au ajuns la vârsta la care prezența tatălui în viața lor este esențială.
Analizând aceste susțineri ale reclamantului și materialul probator administrat în cauză, instanța reține faptul că reclamantul nu a făcut dovada schimbării împrejurărilor pe care instanța învestită cu soluționarea divorțului le-a avut în vedere la momentul pronunțării hotărârii, împrejurări care să justifice extinderea programului de vizită.
Faptul că pârâta refuză să pună în executare o sentință judecătorească nu reprezintă un temei pentru extinderea programului de vizită, reclamantul având posibilitatea de a pune în executare sentința civilă prin intermediul executorului judecătoresc, cu toate consecințele penale și materiale care pot fi suportate de pârâtă în situația în care nu respectă o hotărâre judecătorească.
Solicitarea reclamantului ca vizitele să se realizeze fără prezența mamei sunt neîntemeiate, în contextul în care nici prima instanță nu a condiționat vizitele de prezența acesteia.
De asemenea, prin probele administrate în cauză, nu s-a făcut dovada faptului că pârâta ar restricționa comunicarea minorilor cu tatăl lor, aspect care rezultă de altfel și din declarația minorilor, care au relatat instanței faptul că vorbesc la telefon cu tatăl lor și de multe ori mama le spune să vorbească cu acesta, deși ei nu au timp.
În ceea ce privește extinderea timpului petrecut la domiciliul tatălui, instanța reține că nu este în interesul minorilor să se modifice programul inițial, având în vedere activitățile școlare și sportive ale acestora, care le ocupă un timp semnificativ săptămânal, aspecte care rezultă din declarațiile minorilor și din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă.
Minorii au arătat instanței faptul că la casa tatălui lor nu au condiții ca la mama lor, unde au camere separate, cu birou pentru a face lecțiile, precum și faptul că atunci când a fost nevoie să își facă lecțiile, tatăl le-a adus o măsuță de la bucătărie.
Ambii minori au arătat instanței că programul lor este destul de încărcat, și nu mai au mult timp de acordat, pentru că școala le ocupă mult timp, au teme de făcut în timpul liber, activități sportive, și vor să se mai joace și cu copiii.
În ceea ce privește declarațiile celor doi minori, instanța reține faptul că în conformitate cu prevederile art. 264 alin. (4) Cod civil, „Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta și cu gradul său de maturitate.”
Instanța va avea în vedere la hotărârea pronunțată opțiunile minorilor, apreciind că în raport de prevederile art. 264 alin. 4 Cod civil, aceștia se află la o vârstă ce le permite să aibă reprezentarea implicațiilor pe care le presupune lărgirea programului de vizită, maturitatea lor emoțională rezultând din declarația dată în fața instanței precum și din atitudinea manifestată de aceștia.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază pe de o parte faptul că reclamantul nu a făcut dovada schimbării împrejurărilor de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurilor dispuse prin sentința civilă nr. 7305/19.03.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2009, iar pe de altă parte extinderea programului actual de vizită nu este în interesul minorilor, astfel că cererea reclamantului de extindere a programului de vizită, va fi respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere faptul că acțiunea reclamantului a fost respinsă pentru un capăt de cerere, în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., acesta va fi obligat la plata către pârâtă a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din onorariul de avocat solicitat de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul C. A. cu CNP_ și cu domiciliul în CONSTANTA, ., nr. 16, J. C. și în O., .. 15, J. C. în contradictoriu cu pârâtul D. A. F. cu CNP_ și cu domiciliul procesual ales în CONSTANTA, ., nr. 126, ., ..
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorilor C. A.-M., născută la data de 08.02.2002 cu CNP_ și C. A.-I., născut la data de 26.01.2002 cu CNP_, să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Respinge restul pretențiilor, ca neîntemeiate.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 22.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
Red. Jud. D.D.2ex/ 29.10.2015
Emis 3 comunicări, la data de
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
