Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 10292/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din publică din data de 23.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-I. S.
GREFIER: C. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile, minori și familie, având ca obiect exercitarea autorității părintești, acțiune formulată de reclamanta M. L., în contradictoriu cu pârâtul M. O. C..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 11.09.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art.396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 23.09.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.12.2014 sub nr._, reclamanta M. L. a chemat în judecată pârâtul M. O.-C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ca autoritatea părintească asupra minorului M. D.-G., născut la data de 25.08.2010 să fie exercitată exclusiv de către mama reclamantă.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentului litigiu.
În motivare, s-a arătat că prin Sentința civilă nr._/07.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 61 FM/04.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., instanța a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părțile prezentului litigiu, exercitarea autorității părintești asupra minorului M. D.-G. de către ambii părinți, precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cotă de 25% din venitul net lunar în perioada 01.09.2011 – 08.03.2012 și în cotă de 16,5% începând cu 09.03.2012 până la împlinirea vârstei majoratului.
Reclamanta a învederat instanței că pârâtul, de la momentul despărțirii părților și până în prezent, nu a mai fost interesat să viziteze minorul, nu a mai contribuit în nici un fel la creșterea și educarea acestuia și ori de câte ori a fost nevoie de prezența pârâtului în vederea înscrierii la grădiniță a minorului sau în vederea obținerii de tratament medical, acesta nu a fost de găsit sau a refuzat să acorde sprijin în vederea creșterii minorului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 398 C.civ., art. 403 C.civ. și art. 453 C.proc.civ.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului, precum și a probei testimoniale. De asemenea, reclamanta a solicitat efectuarea unei anchete psiho-sociale la locuința sa.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei conform art. 15 lit. e din OUG nr. 80/2013.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în fața instanței la termenul de judecată din data de 05.06.2015.
În cauză a fost încuviințată pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, precum și proba testimonială cu martorul C. M. (ascultat la termenul de judecată din 11.09.2015). Pentru pârât, instanța a încuviințat proba testimonială cu martorul M. M. S., probă asupra căreia instanța a revenit, apreciind că nu mai este necesară soluționării cauzei.
S-a depus la dosar și referatul de anchetă psihosocială nr._/02.04.2015, efectuat la domiciliul părților.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/07.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 61 FM/04.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., instanța a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părțile prezentului litigiu, exercitarea autorității părintești asupra minorului M. D.-G. de către ambii părinți, precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cotă de 25% din venitul net lunar în perioada 01.09.2011 – 08.03.2012 și în cotă de 16,5% începând cu 09.03.2012 până la împlinirea vârstei majoratului. Totodată, instanța a încuviințat pârâtului dreptul de a avea legături personale cu minorul.
În raport de probele administrate în cauză, instanța apreciază că este în interesul minorului ca exercitarea autorității părintești să revină exclusiv mamei reclamante.
În acest sens, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 398 C.civ.: „(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți. (2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghe asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.”
Pentru a pronunța această soluție de excepție, instanța are în vedere conduita manifestată de pârât față de minor astfel cum a rezultat din probatoriul administrat, în sensul că acesta nu își îndeplinește îndatoririle părintești legate de creșterea și educarea minorului și nu păstrează legături personale cu acesta. Astfel, martorul C. M. a declarat că pârâtul nu vizitează minorul, nu îl contactează telefonic, nu contribuie material la creșterea și educarea sa. Martorul a mai precizat că pârâtul nu a putut fi contactat pentru a-și da acordul cu privire la administrarea de urgență a unui tratament medicamentos pentru minor. Declarația martorului se coroborează cu afirmațiile pârâtului făcute în fața inspectorilor din cadrul Serviciului Autoritate Tutelară și Protecția Copilului C., ocazie cu care a arătat că din cauza discuțiilor contradictorii cu reclamanta a renunțat a mai vizita minorul conform programului încuviințat de instanță și nu are cunoștință despre problemele medicale ale fiului său.
Instanța are în vedere și folosul practic pe care îl incumbă această soluție întrucât ar fi dificil de obținut un acord al pârâtului în legătură cu orice problemă legată de minor, mai ales că pârâtul intenționează să plece în străinătate pentru a lucra, după cum reiese din referatul de anchetă psihosocială întocmit în cauză.
Având în vedere considerentele ce preced, dând eficiență dispozițiilor art. 358 C.proc.civ. față de refuzul pârâtului de a se prezenta la interogatoriu fără a înainta o justificare a lipsei sale, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâtul M. O.-C. și, în consecință, va dispune ca autoritatea părintească asupra minorului M. D.-G., născut la data de 25.08.2010, să fie exercitată exclusiv de către mama reclamantă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta M. L., cu domciiliul în C., ., ., ., jud.C., având CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat M. C., în C., ., jud.C., în contradictoriu cu pârâtul M. O.-C., cu domiciliul în C., ., jud.C..
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului M. D.-G., născut la data de 25.08.2010, să fie exercitată exclusiv de către mama reclamantă.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M.-I. S. C. A.
Red.thred. Jud. M.I.S../30.09.2015
Tehnored. Gref.C.A./ 4ex/30.09.2015
Comunicări./2 ex/30.09.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
