Ordin de protecţie. Sentința nr. 77/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 77/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 44738/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.77
Ședința din cameră de consiliu din data de 12.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. G.
Grefier: M. O.
Ministerul Public a fost reprezentat de domnul procuror P. D. A., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecatoria Constanta
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant T. I. C. și pe pârât C. B. N., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința de cameră de consiliu se prezintă reclamanta personal, apărătorul desemnat din oficiu pentru pârât, av. D. S. E..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanta se legitimează cu BI . nr._, CNP_.
La solicitarea instanței, reclamanta precizează că locuieste într-un apartament din Constanta, singură, dar nu poate indica adresa exactă deoarece nu o stie, fiind mutată în imobil de puțin timp, aproximativ o lună, fără a menționa această adresă în cererea de emitere a ordinului de protecție. Adresa pe care a indicat-o în cerere este reprezentată de sediul locului de muncă.
Instanța, constatând că a fost sesizata cu soluționarea prezentei cereri întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenței în familie, observând că reclamanta are reședința în mun. C., având în vedere dispozițiile art.25 din Legea 217/2003, apreciază că este competentă să soluționeze cererea.
La interpelarea instanței de judecată, reclamanta precizează că nu a locuit niciodată cu pârâtul.
Față de precizarea făcută, instanța, din oficiu, invocă excepția de inadmisibilitate a acțiunii având în vedere disp.art. 23 alin.1 din Legea 217/2003 coroborate cu dispozițiile art.5 lit.c) din același act normativ. Totodată, instanța aduce la cunoștința reclamantei conținutul dispozițiilor legale invocate relativ la excepția ridicată.
Instanța pune în discuția părților această excepție.
Reclamanta menționează că este terorizată zilnic de pârât, că acesta o amenință, o sună pe mama ei în fiecare zi. Precizează că a făcut plângere la secția de poliție a sectorului 3 Bucuresti unde îsi are pârâtul domiciliul. Apreciază că, față de aceste motive, cererea sa este întemeiată si admisibilă. Consideră să nu se impune să locuiască cu pârâtul pentru a putea formula cererea de emitere a ordinului de protecție.
Apărătorul pârâtului solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a cererii față de prevederile art. 23 si art. 5 lit. c) teza finală din Legea nr. 217/2003.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită a se constata că cererea este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru emiterea ordinului de protecție împotriva pârâtului. Părțile nu conviețuiesc si nu sunt membri ai aceleiași familii, astfel cum prevede legea. O astfel de măsură restrictivă de libertate trebuie să aibă un cadru legal.
În temeiul art.394 C.proc.civ. instanța declară încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.12.2014 sub număr unic de dosar_, reclamanta Ț. I. C. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului C. B. N. solicitând ca acesta din urmă să fie obligat la păstrarea unei distanțe minime de 100 de metri de reclamantă, de părinții acesteia, precum și de locul de muncă al reclamantei, să îi fie interzis efectuarea oricărui contact cu reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este supusă din partea pârâtului la violență verbală (acesta i se adresează printr-un limbaj jignitor, brutal, utilizând insulte, amenințări, cuvinte jignitoare și expresii degradante și umilitoare) și la violență psihologică (pârâtul îi provoacă stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, în special prin mesaje și apeluri telefonice, o amenință verbal, încearcă să controleze viața personală a reclamantei, face acte de gelozie).
Totodată, reclamanta a mai precizat că, după o relație amoroasă de aproximativ 2 luni de zile, pârâtul a avut ieșiri necontrolate care au determinat-o pe reclamantă să pună capăt relației. Când i-a comunicat pârâtului decizia sa, acesta a devenit agresiv verbal și a manifestat un comportament de nerecunoscut. Atitudinea agresivă a pârâtului a continuat și s-a manifestat atât la locuința reclamantei, dar și la locul de muncă al acesteia, cât și față de părinții reclamantei, care au fost amenințați de către pârât. Reclamanta a precizat că, pentru a pune capăt atitudinii pârâtului, a formulat inclusiv plângeri penale împotriva acestuia.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 217/2003.
În susținerea cererii sale, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând extrase ale corespondenței prin mesaje dintre părți, proces-verbal de aducere la cunoștință a drepturilor și obligațiilor părții vătămate încheiat de organul de cercetare din cadrul Secției 12 Poliție București în dosarul înregistrat sub nr._/22.12.2014, precum și proba testimonială.
Deși a fost legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, pârâtului i s-a desemnat de către Baroul C. un apărător din oficiu, care să asigure asistența juridică obligatorie a acestuia.
La termenul de judecată de azi, instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordinului de protecție, în raport de dispozițiile art. 23 alin.1 din Legea 217/2003 coroborate cu dispozițiile art.5 lit.c) din același act normativ. Pentru a proceda în această manieră, instanța de judecată a avut în vedere, pe de o parte, conținutul cererii din care nu reieșea dacă părțile au conviețuit sau conviețuiesc, iar pe de altă parte, precizările orale făcute de către reclamantă la interpelarea instanței de judecată, în sensul că părțile nu au conviețuit niciodată.
Potrivit prevederilor art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.
Analizând excepția inadmisibilității, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 213/2007, ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes național. Așadar, obiectul legii îl constituie protejarea membrilor de familie.
Potrivit art. 5 din același act normativ, prin membru de familie se înțelege: ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Din analiza textelor de lege sus-citate, instanța constată că, pentru a beneficia de protecția instituită prin Legea nr. 217/2007, respectiv emiterea ordinului de protecție prevăzut de art. 23 din lege, este necesar ca viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea persoanei să fie puse în pericol printr-un act de violență din partea unui membru de familie, în accepțiunea legii.
Instanța constată că art. 5 din acest act normativ enumeră în mod exhaustiv persoanele care sunt considerate membri de familie, iar între reclamantă și pârât nu există, la data promovării prezentei acțiuni, o astfel de legătură. Mai mult decât atât, între părți nu au existat nici măcar relații asemănătoare acelora dintre soți, în condițiile în care, potrivit precizărilor făcute de reclamantă, părțile nu au conviețuit niciodată, acestea având o relație amoroasă pentru o perioadă de 2 luni de zile, cunoscându-se de aproximativ 6 luni, fără însă a stabili o relație de concubinaj (adică o relație asemănătoare aceleia dintre soți).
În același timp, instanța are în vedere obiectul actului normativ, respectiv protejarea membrilor de familie, prin raportare la dispozițiile art. 5, dar și dispozițiile art. 23 alin. (1) care stabilesc măsurile ce pot fi dispuse, în mod provizoriu, prin emiterea unui ordin de protecție, în scopul înlăturării stării de pericol.
În consecință, instanța va constata că situației expusă de reclamantă prin cererea de chemare în judecata nu i se aplica garanțiile instituite de Legea nr. 213/2007 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, astfel că va admite excepția inadmisibilității și va respinge cererea, ca fiind inadmisibilă.
Totodată, instanța va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată și va dispune avansarea din fondul Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 200 de lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru pârât, av. D. S. E., conform delegației nr. 7/08.01.2015, cu consecința obligării reclamantei la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordinului de protecție, invocată de instanță din oficiu.
Respinge cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamanta Ț. I. C. cu domiciliul in CONSTANTA, ., nr. 21, jud.Constanta în contradictoriu cu pârâtul C. B. N. cu domiciliul in București, .. 107, ., ., ca inadmisibilă.
Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Dispune avansarea din fondul Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 200 de lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru pârât, av. D. S. E., conform delegației nr. 7/08.01.2015.
Obligă reclamanta la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare.
Cererea de recurs se depune la Judecătoria C..
Analizată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din data de 12 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. G. M. O.
Red. D.G./2 ex./15.01.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3747/2015.... → |
|---|
