Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2586/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2586/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 43454/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2586/2015
Ședința publică din data de 06.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea cererii pentru emiterea ordonanței de plată, cerere formulată de către creditoarea S.C. „P. G.” S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. „S.” S.R.L.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.02.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 06.03.2015 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.12.2014, sub număr dosar_/ 212/ 2014, creditoarea S.C. „P. G.” S.R.L. a solicitat emiterea ordonanței de plată prin care debitoarea S.C. „S.” S.R.L. să fie obligată la plata următoarelor sume de bani:
-_.12 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a serviciilor prestate;
- dobânda legală aplicată asupra debitului principal, de la scadență (29.10.2014) și până la achitarea integrală a sumei datorate;
- cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, arată creditoarea că, în baza contractului de prestări servicii nr. 60/ 02.07.2014, a prestat servicii în beneficiul debitoarei, pentru care a fost emisă factura nr. PCG 0370/ 29.08.2014, în valoare de_.12 lei, neachitată până în prezent.
Învederează creditoarea că factura a fost emisă în baza situației de lucrări întocmite cu privire la lucrările realizate la obiectivul „Reabilitare, modernizare, dotare și extindere așezământ cultural în orașul Techirghiol, .. 27A, jud. C.”, iar prin adresa nr. 1716/ 27.08.2014 a S.C. „S.” S.R.L., debitoarea a aprobat acea situație de lucrări.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013-1024 din Codul de procedură civilă, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 200 lei.
Debitoarea a formulat întâmpinare (f. 24-27), prin care a invocat excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității acesteia, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile impuse de art. 1014 din Codul de procedură civilă, arătând că notificarea de plată care a fost primită de la creditoare este întemeiată pe dispozițiile art. 1014 din Codul civil, iar nu pe cele ale articolului cu același nr. din Codul de procedură civilă.
Pe fondul cauzei, solicită debitoarea respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată, întrucât creanța pretinsă nu este certă, lichidă și exigibilă, susținând că executantul S.C. „P. G.” S.R.L. a efectuat lucrări în valoare de numai_.39 lei, fapt ce nu poate fi dovedit decât printr-o expertiză, iar o asemenea probă nu este admisibilă în procedura ordonanței de plată.
Totodată, susține debitoarea că între părți s-a purtat corespondență prin care a adus la cunoștința creditoarei constatările făcute în teren, în sensul că valoarea de_.92 lei, din suma pretinsă, nu se reflectă în lucrările puse în operă, iar factura nr. PCG 0370/ 29.08.2014 a fost restituită emitentului, cu solicitarea de a fi stornată și emisă o nouă factură, pentru suma de_.39 lei.
Apreciază debitoarea că nu sunt întrunite cerințele pentru a se emite ordonanța de plată, impunându-se administrarea unui probatoriu ce nu poate fi admis în cadrul acestei proceduri.
La termenul de judecată din data de 20.02.2015, reclamanta a renunțat la susținerea excepției de netimbrare a cererii de chemare în judecată, iar excepția inadmisibilității a fost unită cu fondul cauzei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată părților.
Examinând materialul probator al dosarului, instanța reține următoarele:
Între S.C. „P. G.” S.R.L. - în calitate de prestator și S.C. „S.” S.R.L. - în calitate de beneficiar a intervenit contractul de prestări servicii înregistrat la cea dintâi sub nr. 0368/ 03.07.2014 și cea din urmă sub nr. 60/ 02.07.2014 (f. 11-16), în baza căruia reclamanta-creditoare a prestat pentru pârâta-debitoare servicii, pentru care a fost emisă factura nr. PCG 0370/ 29.08.2014 (f. 5), în valoare de_.12 lei, neachitată până în prezent. Lucrările astfel facturate au fost stabilite în baza adresei nr. 1716/ 27.08.2014 a S.C. „S.” S.R.L., prin care debitoarea a aprobat situația de lucrări (f. 6-7).
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile impuse de art. 1014 din Codul de procedură civilă, instanța reține incidența următoarelor dispoziții din Codul de procedură civilă:
• art. 1014 alin. 1 – „Creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.”
• art. 1016 alin. 2 – „La cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate și orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada comunicării somației prevăzute la art. 1014 alin. (1) se va atașa cererii sub sancțiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.”
În cauză, se observă că, prin adresa nr. 0887/ 12.11.2014 – înregistrată la B.E.J.A. „T. și M.” sub nr. 10/N/13.11.2014 (f. 17), S.C. „P. G.” S.R.L. a notificat S.C. „S.” S.R.L. cu privire la îndeplinirea obligațiilor de plată născute din executarea a trei contracte, între care și cel cu nr. 60/ 02.07.2014.
Indicarea în cuprinsul adresei a temeiului de drept reprezentat de art. 1014 alin. 1 și 2 din Noul cod civil în loc de Noul cod de procedură civilă, astfel cum se apără debitoarea, deși reală, ea nu este însă de natură a conduce la neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute în ordonanța de plată, esențial fiind atitudinea creditoarei care și-a manifestat în mod neechivoc intenția de a-și recupera creanța pretinsă, invocând chiar utilizarea altor mijloace legale, judiciare, în caz contrar.
Prin urmare, excepția analizată urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, Judecătoria reține că, potrivit art. 1013 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispozițiile Titlului IX referitor la procedura ordonanței de plată „se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
Art. 662 din codul de procedură civilă - „ (2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.”
Art. 1020 din Codul de procedură civilă – „ (1) Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere. (2) Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.”
La rândul său, art. 1021 din același cod stipulează: „(1) În cazul în care instanța, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum și a declarațiilor părților, constată că pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată. (2) Dacă instanța, examinând probele cauzei, constată că numai o parte dintre pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonanța de plată numai pentru această parte, stabilind și termenul de plată. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obține obligarea debitorului la plata restului datoriei. (3) Termenul de plată prevăzut la alin. (1) și (2) nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 de zile de la data comunicării ordonanței. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată, decât dacă părțile se înțeleg în acest sens.”
În cauza de față, procedând la verificarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Judecătoria apreciază că cererea promovată de creditoare este întemeiată în parte.
Astfel, debitoarea S.C. „S.” S.R.L. a contestat, prin întâmpinare și ulterior, în cadrul judecății, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de_.12 lei, la care face referire factura nr. PCG 0370/ 29.08.2014 (f. 5).
Mai mult, debitoarea și-a manifestat opoziția la plata pretinsă de creditoare încă din data de 05.09.2014, atunci când a emis adresa nr. 3985 (f. 28-29), prin care a revenit asupra celor comunicate cu adresa nr. 1716/ 27.08.2014, arătând că în urma inspecției în teren a constatat că o parte din lucrările facturate nu erau realizate în fapt, valoarea lucrărilor nepuse în operă fiind de_.92 lei.
S.C. „S.” S.R.L. a recunoscut însă debitul de_.39 lei, pentru care a solicitat în mod expres creditoarei emiterea unei noi facturi în vederea achitării.
Este adevărat că anterior, prin adresa nr. 1716/ 27.08.2014 (f. 6-7), S.C. „S.” S.R.L. a aprobat la plată situația de lucrări pentru valoarea de_.16 lei, însă - potrivit art. 13.2 din convenția părților – decontarea lucrărilor urma a se face lunar pe baza situațiilor de plată confirmate de beneficiarul contractului și de CNI – Compania Națională de Investiții (beneficiarul final al lucrărilor).
În aceste condiții, pentru ca aprobarea la plată a situației de lucrări să capete o asemenea valoare încât să nu mai poată fi ulterior contestată, era necesar, în opinia instanței, ca și CNI să își exprime acordul în acest sens.
Cum aceasta nu s-a întâmplat, Judecătoria consideră că, față de apărările debitoarei, având în vedere atitudinea manifestată de aceasta în relația cu reclamanta-creditoare începând cu data de 05.09.2014 și văzând prevederile art. 1020 alin. 2 și art. 1021 alin. 2 din Codul de procedură civilă, se impune ca cererea pendinte să fie admisă în parte, respectiv în limita sumei de_.39 lei, pentru restul pretențiilor fiind necesară administrarea unui probatoriu mai complex, inadmisibil în cadrul procedurii ordonanței de plată.
Referitor la dobânzile cerute de reclamanta-creditoare, instanța reține că debitoarea se află de drept în întârziere privind obligația de plată a unei sume de bani, potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d) din Codul civil, astfel că datorează creditoarei daune moratorii constând în dobânda legală penalizatoare, în concordanță cu dispozițiile art. 1535 din Codul civil coroborate cu cele ale O.G. nr. 13/ 2011, calculate asupra debitului principal de_.39 lei, de la data de 29.10.2014 până la achitarea integrală a datoriei.
Termenul de plată, va fi stabilit, conform art. 1021 alin. 3 Cod procedură civilă, la 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, văzând cererea creditoarei de acordare a cheltuielilor de judecată și reținând culpa procesuală a debitoarei în această cauză, instanța o va obliga pe aceasta din urmă la plata sumei de 320 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (200 lei) și taxă de notificare prin intermediul executorului judecătoresc (120 lei), aceasta din urmă fiind dovedită prin factura nr._/ 13.12.2014 și chitanța nr. 14/ 2014 (f. 18).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de către debitoare.
Admite în parte cererea formulată de creditoarea S.C. „P. G.” S.R.L. – CUI RO_, înregistrată la registrul comerțului sub nr. J_, cu sediul în București, Calea Văcărești nr. 252-254, ., sector 4, în contradictoriu cu debitoarea S.C. „S.” S.R.L.- CUI RO_, înregistrată în registrul comerțului sub nr.J_, cu sediul în C., ., jud. C., privind emiterea ordonanței de plată.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 20 zile de la data comunicării prezentei hotărâri:
- suma de_.39 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a serviciilor prestate în executarea contractului nr. 60/ 02.07.2014;
- dobânda legală calculată asupra debitului principal de_.39 lei, de la data de 29.10.2014 până la achitarea integrală a datoriei;
- suma de 320 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept la cerere în anulare pentru ambele părți, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. G.M./06.03.2015;
Tehnored. grf. C.B./13.03.2015/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2582/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2580/2015. Judecătoria... → |
|---|
