Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 1649/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1649/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 42226/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.1649
Ședința publică din data de 17.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe creditoarea S.C. T. M. MANAGEMENT S.R.L., și pe debitoarea S.C.C. S. S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru creditoare, reprezentant convențional avocat Dobârleanu N., conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei, fila 7, lipsind debitoarea.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, conform dispozițiile art.153 C.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Apărătorul creditoarei înainte de acordarea cuvântului în fond, solicită să se facă aplicarea art. 189 C.proc.civ. raportat la art. 187 alin.1 pct.1 lit.a) C.proc.civ. Debitorul, cu toate că are o întârziere consistentă la plată, a indus instanța în eroare. Știa practica debitorului, s-a acordat un nou termen pentru a face această dovadă, însă nici nu a luat legătura cu creditorul, urmărind astfel tergiversarea cauzei în mod intenționat.
Instanța acordă cuvântul asupra competenței instanței:
Apărătorul creditoarei, menționează că Judecătoria C. este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În conformitate cu disp.art.1015 C.proc.civ., raportat la art.94 pct.1 lit.j, și art.107 C.proc.civ., instanța constată că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial în soluționarea pricinii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra probelor:
Apărătorul creditoarei, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate deja la dosarul cauzei anexate cererii introductive și cheltuielile de judecată depuse la termenul precedent.
În temeiul art.258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Constatând probatoriul complet administrat, instanța declară închisă cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbaterea fondului:
Apărătorul creditoarei pune concluzii de admitere a cererii așa cum a fost formulată, având în vedere că între părți a existat un contract în baza căruia s-a emis o factură care s-a comunicat și a fost acceptată la plată. Nu s-a achitat nici până la acest moment contravaloarea ei, cu toate că, chiar și la termenul precedent, debitorul s-a prezentat în fața instanței, a recunoscut creanța, solicitând un termen în acest sens. În acest sens, a tergiversate cauza și a determinat și încălcarea textului 1022 care reglementează soluționarea unei astfel de cauze în termen de maxim 45 de zile de la introducerea cererii, termen ce a fost depășit în prezenta cauză. Solciită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei și reține cauza în vederea soluționării:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.12.2014 sub nr._, creditoarea S.C. T. M. MANAGEMENT S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. C. S. S.R.L solicitând instanței să emită o ordonanță de plată pentru suma de 3981,65 lei, reprezentând debit principal, la care să se adauge penalități de întârziere în valoare de 0,25% calculate de la data scadenței până la data achitării debitului, precum și cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că părțile au încheiat contractul nr. 172/14.07.2013 având ca obiect asigurarea utilizării temporare a facilităților Portului T. de către ambarcațiunea beneficiarului debitor. În baza acestui contract, creditoarea a prestat în mod corespunzător serviciile la care s-a obligat, sens în care a emis factura fiscală . nr. 588/23.08.2013 pentru suma de 3981,65 lei, pe care însă debitoarea nu a înțeles să o achite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 C.proc.civ.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea de emitere a ordonanței de plată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Debitoarea nu a depus întâmpinare, însă s-a prezentat în fața instanței, prin reprezentantul legal, și a recunoscut pretențiile formulate împotriva sa.
În cauză, instanța a încuviințat la solicitarea creditoarei proba cu înscrisuri, fiind administrate înscrisurile depuse la dosar în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul.
Analizând materialul probator administrat, instanța expune următoarele considerente:
În fapt, la data de 14.07.2013 între creditoarea C. T. M. MANAGEMENT S.R.L., în calitate de prestator și debitoarea S.C. C. S. S.R.L., în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul nr. 172 (f. 5-8) având ca obiect asigurarea utilizării temporare a facilităților portului T. de către ambarcațiunea debitoarei BOLDY, sub pavilion rămân și cu nr. de înmatriculare 0783-TO.
Părțile au convenit că suma datorată de beneficiar către prestator este de 723,20 euro, plus T.V.A., urmând a fi facturată la data de 23.08.2013 (art. 7.1).
În executarea contractului, creditoarea a emis factura fiscală . nr. 588/23.08.2013 (f. 9), pentru suma de 3981,65 lei.
În drept, astfel cum dispune art. 1013 alin. (1) C.proc.civ., procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Din analiza textului legal menționat se desprind condițiile speciale de admisibilitate ale acțiunii pe calea ordonanței de plată.
Astfel, creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, iar actul de creanță trebuie să fie un contract civil. Condițiile enunțate sunt îndeplinite în prezenta cauză, de vreme ce corelativ dreptului de creanță pretins este obligația de plată a unei sume de bani iar contractul sus-menționat, izvor al creanței, este un contract civil, părțile aflate în litigiu având calitatea de profesioniști.
Totodată, creditorul trebuie să fie titularul unei creanțe certe, lichide și exigibile. În raport de prevederile art. 662 alin. (2) C.proc.civ., o creanță are caracter cert atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din titlu, prin noțiunea de „titlu” înțelegându-se actul de creanță autentic sau neautentic emanat de la debitor sau recunoscut de către acesta. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul conține elemente care permit stabilirea lui, și exigibilă atunci când obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În prezenta cauză, certitudinea creanței reiese din contractul nr. 172/14.07.2013 coroborat cu factura fiscală . nr. 588/23.08.2013, înscrisuri asumate în mod expres de debitoare prin aplicarea semnăturii reprezentantului și a ștampilei societății. Mai mult decât atât, debitoarea însăși, prin reprezentant legal, a recunoscut la termenul de judecată din data de 20.01.2015 pretențiile formulate împotriva sa.
Instanța reține că este îndeplinită și condiția existenței unei creanțe lichide, obiectul ei fiind determinat în cuprinsul contractului 172/14.07.2013 și al facturii nr. 588/23.08.2013 emise în baza lui, precum și condiția exigibilității, întrucât obligația ce incumbă debitoarei a ajuns la scadență în termen de 10 zile de la emiterea facturii conform art. 7.3.
Pentru considerentele expuse mai sus, întrucât sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1013 alin. (1) C.proc.civ., în temeiul art. 1021 C.proc.civ., instanța va admite primul capăt de cerere și va obliga debitoarea la plata sumei de 3981,65 lei reprezentând debit neachitat.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, instanța reține că, potrivit art. 1535 C.civ. în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Prin clauza penală inserată la art. 7.7 din contract, părțile au stipulat că în cazul neplății facturii la scadență, beneficiarul este obligat să plătească prestatorului penalități de întârziere în valoare de 0,25% din valoarea sumei scadente și neachitate, pentru fiecare zi calendaristică de întârziere.
Instanța constată că debitoarea S.C. C. S. S.R.L se află de drept în întârziere conform art. 1523 alin. (2) lit. c) C.civ., întrucât nu și-a executat obligația de a plăti o sumă de bani asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
Având în vedere neachitarea debitului principal la scadență și faptul că debitoarea este de drept în întârziere, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat instanța va admite al doilea capăt de cerere și va obliga debitoarea la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,25% începând cu data scadenței obligației de plată a debitului principal, respectiv 03.09.2013 și până la data plății integrale a acestuia.
În baza art. 1021 alin. (1) și (3) C.proc.civ., instanța va fixa un termen de plată de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, considerând că este suficient față de cuantumul sumei ce urmează a fi plătită și intervalul de timp în care debitorul a avut posibilitatea de a-și îndeplini obligațiile asumate.
Cu privire la cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata de despăgubiri pentru amânarea procesului, întemeiată pe dispozițiile art. 189 raportat la art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) instanța reține că cel care, cu intenție sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute la art. 187 sau 188, la cererea părții interesate, va putea fi obligat de către instanța de judecată ori, după caz, de președintele instanței de executare la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amânare (art. 189 C.proc.civ.). Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.proc.civ., instanța va putea sancționa fapta de introducere, cu rea-credință, a unei cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale ori fapta de a exercita o cale de atac, vădit netemeinică.
Raportând textul legal sus-citat la situația de față, instanța consideră că debitoarea S.C. C. S. S.R.L. nu se face vinovată de săvârșirea abaterii judiciare prevăzute de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a), prevedere incidentă numai în cazul în care partea introduce, cu rea-credință, o cerere principală accesorie, adițională sau incidentală ori exercită o cale de atac, vădit neîntemeiată.
Prin formularea unei cereri de amânare a judecății cauzei în vederea achitării sumelor restante debitoarea și-a exercitat un drept procesual civil. Această cerere nu se circumscrie sferei noțiunilor de cerere principală, accesorie, adițională sau incidentală, astfel cum acestea sunt definite în art. 30 C.proc.civ. Mai mult decât atât, chiar dacă s-ar fi reținut săvârșirea unui abuz de drept procesual, creditoarea ar fi trebuit să producă dovezi cu privire la prejudiciul produs și să probeze legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciu, condiții care, oricum, nu sunt îndeplinite în prezenta cauză pentru a putea conduce la acordarea de despăgubiri.
Față de considerentele expuse, instanța va respinge cererea creditoarei S.C. T. M. MANAGEMENT S.R.L. de obligare a debitoarei la plata de despăgubiri pentru amânarea procesului, ca neîntemeiată.
În baza art. 453 C.proc.civ. reținând culpa procesuală a debitoarei în declanșarea prezentului litigiu, aceasta căzând în pretenții prin admiterea cererii de emitere a ordonanței de plată, instanța va admite cererea creditoarei de acordare a cheltuielilor de judecată, debitoarea urmând a fi obligată la plata sumei de 1600 de lei, din care 1400 lei reprezintă onorariu de avocat plătit de creditoare conform chitanței . nr. 18/27.10.2014 (f. 8) în baza facturii fiscale . nr. 24/24.10.2014 (f. 9), iar 200 lei reprezintă taxa judiciară de timbru achitată conform art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum rezultă din chitanța nr. CT XWM_ PJ (f. 10).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de emitere a ordonanței de plată privind pe creditoarea S.C. T. M. MANAGEMENT S.R.L., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, având CUI RO_, cu sediul în C., ., parter, C1, jud. C., și cu sediul procesual ales în C., ., ., ., în contradictoriu cu debitoarea S.C.C. S. S.R.L., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, având CUI RO_, cu sediul în C., ..8, lot nr.2, ., parter, jud. C..
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 3981,65 lei, reprezentând debit principal, în termen de 10 zile de la comunicare.
Obligă debitoarea la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,25% începând cu data de 03.09.2013 și până la data plății debitului principal, în termen de 10 zile de la comunicare.
Respinge cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata de despăgubiri pentru amânarea procesului, ca neîntemeiată.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 1600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.jud.D.D./05.03.2015
Tehnoredact.D.Ș.
4 ex./05.03.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2172/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1100/2015. Judecătoria... → |
|---|
