Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 14175/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 27.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte V. A. A.
Grefier M. D.
Pe rol soluționarea cauzei de minori și familie având ca obiect ordonanță președințială – stabilire domiciliu minor, cerere formulată de către reclamanta R. F. în contradictoriu cu pârâtul R. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund reclamanta personal și asistată de av. O. A., pârâtul fiind reprezentat de av. R. R.-A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța constată că la prezenta cauză a fost atașat dosarul civil nr._/212/2015 al Judecătoriei C. având ca obiect divorț, iar prin serviciul de registratură, au fost depuse relațiile solicitate la termenul anterior de la Spitalul Județean de Urgență C. precum și cele de la Inspectoratul de Poliție- Secția 3 C..
Reprezentantul reclamantei depune la dosarul cauzei biletul de externare al minorului și comunică un exemplar reprezentantului pârâtei.
La interpelarea instanței, apărătorul pârâtului arată că a solicitat cauza pe lista de amânări pentru că a depus întâmpinare, pentru a da posibilitatea reclamantei să ia cunoștință de aceasta.
Reprezentantul reclamantei arată că nu dorește un termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare, aceasta nu este obligatorie.
Reprezentantul pârâtei arată că i s-a pus în vedere să se prezinte cu martorii în sala de judecată, însă apreciază că aceste probe trebuie discutate. La acest termen nu a avut timp să depună o întâmpinare detaliată, iar la acest termen se pot discuta, cel mult, probele.
Instanța învederează că a efectuat mai multe adrese și a pus în vedere părților să prezinte eventualii martori la termenul de azi, însă administrarea lor se va face sub rezerva încuviințării.
Reprezentantul reclamantei consideră că pârâtul trebuia să se prezinte la acest termen de judecată, cererea i-a fost trimisă și pe mail reprezentantului pârâtului.
Instanța respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de către pârât, apreciind că acesta a avut timp suficient pentru a-și pregăti apărarea și a prezenta martorii astfel cum i s-a pus în vedere la termenul anterior, care a fost acordat tocmai în acest scop.
Instanța învederează că în cauză urmează a se discuta probele, astfel încât nu se află în stare de amânare fără discuții și va fi lăsată la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, răspund reclamanta personal și asistată de av. O. A., pârâtul fiind reprezentat de av. R. R.-A..
La interpelarea instanței, părțile arată că nu sunt cereri prealabile de formulat, astfel încât se poate acorda cuvântul asupra probelor.
Instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Reclamanta solicită încuviințarea probei cu martori, a probei testimoniale cu un martor, acesta fiind prezent în sală și proba cu captarea video depusă la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, arată că martorul este mama reclamantei. Cu privire la proba cu mijloace materiale constând în înregistrarea video, teza probatorie este pentru a se elucida comportamentul agresiv al pârâtului față de reclamantă chiar și în situații de urgență a pârâtului, captarea fiind realizată pe holul spitalului, când copilul era în stare gravă.
Reprezentantul pârâtului arată că nu cunoaște despre ce este vorba în înregistrarea video, însă se opune acesteia, întrucât de principiu aceste aspecte reprezintă o singură ieșire, într-o situație de criză, iar aceasta nu este lămuritoare pentru a demonstra un comportament general al pârâtului. Nu se opune probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
În ceea ce privește probele solicitate de către pârât, solicită admiterea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu trei martori, aceștia fiind străini, nu din familie, care pot arăta relațiile dintre părți.
Având cuvântul asupra probelor solicitate de către pârât, reprezentantul reclamantului arată că nu cunoaște teza probatorie pentru interogatoriul reclamantei, legiuitorul prevăzând în mod expres că nu pot fi administrate probe care necesită un timp îndelungat. Teza probatorie nu este indicată decât în mod generic în întâmpinare, iar interogatoriul ar fi trebuit formulat până la acest termen, situație în care nu s-ar fi opus administrării sale.
Reprezentantul pârâtului arată că în întâmpinare a formulat o apărare în mod generic, formulată raportat la apărare și la înscrisurile depuse la dosar, neavând timp să dezvolte întrucât nu a cunoscut conținutul dosarului. Atât în cazul dosarului de divorț, cât și în cazul acestui dosar nu a fost indicată corect adresa pârâtului, s-a urmărit ca pârâtul să nu aibă cunoștință de dosar. Nu are cum să precizeze acum întrebările pe care urmează să le adreseze reclamantei, însă sunt foarte multe amănunte care pot fi lămurite doar prin adresarea acestor întrebări, legate de copil, care este în prezent la tatăl său.
Reprezentantul convențional al reclamantei solicită să se aibă în vedere că în aprilie anul acesta tatăl a ieșit din penitenciar. Ce atitudine ar fi putut avea reclamanta în perioada în care acesta a fost în penitenciar, care să se fi manifestat în ultima lună, care să justifice luarea copilului. Se urmărește doar tergiversarea procesului, iar întâmpinarea depusă nu este obligatorie, cauza s-ar fi putut soluționa chiar fără citarea părților.
Instanța învederează că a acordat un termen de 2 săptămâni tocmai pentru ca pârâtul să își angajeze un apărător, a fost un termen suficient de lung având în vedere obiectul prezentei cauze.
Instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, mijloace materiale de probă constând în înregistrarea video depusă la dosar și martorul prezent, iar pentru pârât proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Neprezentarea martorilor și a interogatoriului este imputabilă pârâtului, acesta urmând a fi decăzut din dreptul de a administra aceste mijloace de probă.
Instanța procedează la legitimarea și audierea martorului P. S. sub prestare de jurământ, potrivit art. 318-321 Cod procedură civilă, declarația acesteia fiind consemnată în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
Reprezentantul reclamantei arată că are o precizare de făcut, respectiv că prin întâmpinare se solicită un program de vizită în situația în care se va respinge ordonanța, aceasta fiind o cerere reconvențională, ce nu poate fi primită în cuprinsul acestui dosar
Reprezentantul pârâtei arată că nu a solicitat pentru pârât un program de vizită, ci pentru reclamantă, în situația în care se va respinge cererea sa.
Instanța procedează la vizionarea înregistrării video depusă la dosarul cauzei. Având în vedere formatul acesteia, instanța aduce la cunoștința părților faptul că a vizionat înregistrarea și a identificat un incident aflat în cadrele din folderul „SCJU_Urgente_copii_31.10.2015_12.00-14.00”, începând cu cadrul_, până la cadrul_.
Reclamanta personal confirmă că acela este momentul în care a fost apucată de gât de către pârât, iar ulterior a venit o persoană care asigură paza spitalului.
Instanța și părțile vizionează în ședință publică secvența cu incidentul identificat de către instanță.
Reclamanta precizează că acasă la pârât a fost lovită cu pumnul în stomac de către acesta, iar copilul chiar a vărsat din cauză că s-a speriat, dar nu are altă dovadă decât că a sunat la poliție.
Instanța învederează faptul că la termenul trecut s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul pârâtului, însă aceasta nu s-a realizat.
Reprezentantul reclamantei arată că nu contestă condițiile în care este crescut copilul, însă este vorba despre altceva, respectiv comportamentul violent al pârâtului față de mamă în prezența copilului și îngrijirea superioară pe care aceasta o poate acorda, astfel încât nu insistă în efectuarea anchetei.
Reprezentantul pârâtei arată că se impune efectuarea unei anchete sociale, aceasta fiind necesară soluționării cauzei.
Reprezentantul reclamantei arată că ancheta socială nu evidențiază comportamentul pârâtului, or acest aspect interesează.
Instanța revine asupra probei încuviințate, apreciind că aceasta nu este utilă soluționării cauzei, față de susținerile reclamantei.
La interpelarea instanței, părțile arată că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat.
Instanța declară terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Având cuvântul, reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii, cele trei condiții impuse de lege sunt îndeplinite, în vederea pronunțării ordonanței. Solicită admiterea cererii cu privire la cele două petite pe care le conține. Din probatoriul administrat rezultă că pârâtul are un comportament agresiv în prezența copilului, nefiind important la acest moment față de cine manifestă acest comportament, însă cu atât mai mult este important că acesta se manifestă față de mama copilului. Acesta poate rămâne cu sechele față de comportamentul tatălui său. Nu contestă dragostea paternă, dar la această vârstă nu este la fel de benefică precum dragostea maternă și afinitatea dintre mamă și copil. Copilul nu a fost în prezența tatălui de la vârsta de 8 luni până la vârsta de 3 ani, timp în care acesta a fost încarcerat. După ieșirea din penitenciar nu s-a făcut dovada că acesta realizează veniturile necesare pentru a întreține minorul. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită amânarea pronunțării măcar o zi, fiind necesar pentru a formula concluziile detaliat. Solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, la dosarul cauzei nu au fost administrate foarte multe probe, iar la acest termen nu i s-a dat posibilitatea să aducă martori sau alte înscrisuri. Copilul a fost crescut de la naștere din toate punctele de vedere de către bona acestuia, care a fost plătită de către tată, însă nu a avut posibilitatea de a face o asemenea probă că s-a încadrat în muncă. Și la acest moment bona se îngrijește de copil, care este și mătușa mamei copilului. Solicită amânarea pronunțării pentru a putea depune concluzii scrise și chitanța aferentă cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantei solicită cenzurarea cuantumului cheltuielilor.
Instanța învederează că pronunțarea poate fi amânată cu cel mult 24 de ore în procedura ordonanței președințiale, însă având în vedere că urmează patru zile libere ar însemna ca soluția să se pronunțe miercuri, ceea ce nu este admisibil având în vedere obiectul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.11.2015 sub nr._, reclamanta R. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R. P., pe calea ordonanței președințiale, stabilirea domiciliului minorului R. R. A. la locuința mamei, precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunară în cuantum de ¼ din venitul minim pe economie, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pe rolul Judecătoriei C. există spre soluționare cauza cu nr._/212/2015 având ca obiect divorț și cereri conexe care îl privesc pe minor, motivate pe faptul că după 8 luni de la nașterea copilului pârâtul a fost reținut de către procurorii DIICOT și ulterior condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 3 luni cu executare pentru trafic de droguri, fiind liberat din penitenciar la data de 21.04.2015.
A precizat reclamanta că la data de 20.10.2015 pârâtul a luat copilul cu acordul său pentru a se plimba, urmând a reveni la ora 18, ceea ce nu s-a întâmplat. Minorul are la această vârstă o stare de sănătate precară și este nevoit să beneficieze atât de un tratament medicamentos corespunzător, cât și de o alimentație adecvată vârstei și a diagnosticului medical pe care îl are. Pârâtul nu este în măsură să îi asigure nici una dintre acestea, și nici aspecte ce țin de igiena personală a copilului. Totodată, datorită vârstei fragede și a faptului că minorul se află practic în prezența unui străin, i se pot declanșa tulburări psihice, emoționale și comportamentale ce îi afectează în mod negativ creșterea și dezvoltarea.
Reclamanta a menționat că raporturile sale foarte bune cu minorul, vârsta fragedă a acestuia, precum și dragostea ce i-o poartă reprezintă criterii ce trebuie avute în vedere la încredințarea minorului, sprijinul permanent al mamei fiind deosebit de important. De asemenea, pot apărea carențe în ceea ce privește educația copilului, având în vedere activitatea infracțională a pârâtului, care mai are un copil dintr-o căsătorie anterioară, ce a fost încredințat spre creștere mamei.
A mai susținut reclamanta că sunt îndeplinite condițiile care justifică emiterea unei ordonanțe președințiale, respectiv măsura este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, urgența fiind dovedită întrucât până la soluționarea acțiunii de divorț minorul trebuie să se afle în grija unui părinte. Măsura are caracter vremelnic, până la soluționarea acțiunii de divorț, iar aceasta nu prejudecă fondul.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 996 și următoarele Cod procedură civilă.
Reclamanta a anexat cererii extras de pe portalul instanțelor (fila 8), certificate de căsătorie și naștere (filele 9-10, 19), răspuns poliție (fila 14), bilet de ieșire din spital (filele 15-16), corespondență (filele 17-18).
La termenul de judecată din data de 27.11.2015 pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare acesta a arătat că minorul se află în grija sa de la jumătatea lunii octombrie, de la momentul când mama copilului a părăsit domiciliul, iar în tot acest timp nu a solicitat să îl vadă pe acesta. Având în vedere că este vorba despre un copil de 3 ani care locuiește cu tatăl său, iar acesta se ocupă de creșterea și educarea sa, se impune eventual stabilirea unui program de vizită pentru mamă, acesta răspunzând atât dreptului părintelui la care minorul nu locuiește, cât și interesului superior al copilului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
În probațiune pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu interogatoriul reclamantei.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, pentru reclamantă proba cu martorul P. S., iar pentru pârât a respins proba testimonială și proba cu interogatoriul.
La solicitarea instanței, la dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._/212/2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 8 iunie 2012 în C., astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la dosarul cauzei la fila 9, iar în timpul căsătoriei s-a născut minorul R. R.-A., la data de 2 iulie 2012 (conform certificatului de naștere depus la fila 10), acesta locuind în prezent cu tatăl său, pârâtul R. P..
În drept, procedura sumară a ordonanței președințiale este reglementată de art. 997-1002 Cod procedură civilă. Astfel, potrivit art.997 alin. 1 din acest act normativ, instanța, stabilind că în favoarea reclamantului există o aparență de drept, va putea să ordone măsuri vremelnice pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Dispozițiile citate stabilesc condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, condiții ce se impune a fi îndeplinite cumulativ, și anume: urgența, caracterul vremelnic al măsurii solicitate, condiție din care decurge o altă cerință, și anume, ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.
Art. 920 Cod procedură civilă prevede că instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței. Ca atare, aceste măsuri pot fi luate pe cale de ordonanță președințială pentru în temeiul prevederilor exprese ale legii, deci fără a fi necesară justificarea vreunei urgențe din partea celui care le solicită, aceasta fiind prezumată.
Totodată, instanța are în vedere dispozițiile art. 503 alin. 1, art. 483 și ale art. 487 cod civil potrivit cărora părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, drept urmare, ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea minorului, având obligația de a-i asigura acestuia, de o manieră corespunzătoare capacităților în continuă dezvoltare ale sale, orientarea și sfaturile necesare exercitării drepturilor copilului privind mediul familial, drepturi referitoare la sănătatea și bunăstarea copilului, drepturi vizând educația, activitățile recreative și culturale.
În acord cu cele susținute de către reclamantă, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale procedurii urmate, respectiv vremelnicia – măsura fiind solicitată până la soluționarea cauzei care vizează divorțul părților și accesoriile acestuia, neprejudecarea fondului – prin soluționarea prezentei cauze nefiind tranșat pe fond dreptul litigios – și urgența, aceasta fiind prezumată chiar de textul de lege.
Cu toate acestea, îndeplinirea celor trei condiții nu are drept consecință admiterea automată a cererii formulate, ci instanța urmează a se preocupa a stabili în ce măsură cererea de emitere a ordonanței președințiale este întemeiată, în ceea ce privește însuși fondul ei, verificând aparența de drept existentă în favoarea reclamantei.
Prin cererea formulată, reclamanta a invocat pe de o parte interesul general al minorului de a fi alături de mama sa și pe de altă parte conduita necorespunzătoare a pârâtului în relația acestuia cu minorul, incompatibilă exigențele cerute pentru creșterea și educarea acestuia.
Instanța constată că susținerile reclamantei în sensul că tatăl minorului ar avea un comportament susceptibil a influența în mod negativ dezvoltarea armonioasă a acestuia într-o asemenea măsură încât să determine luarea unei măsuri vremelnice care să aibă drept efect schimbarea locuinței copilului au rămas la nivelul unor simple susțineri, nesusținute de materialul probator administrat în cauză. Astfel, deși este adevărat că pârâtul a luat minorul de aproximativ o lună de la domiciliul mamei sale, acesta s-a asigurat că este îngrijit corespunzător, fiind ajutat de către mătușa maternă a copilului, persoana care a avut grijă de acesta chiar de la naștere (de când era mic, astfel cum rezultă din declarația martorei audiate în cauză). Așadar, copilul nu locuiește și este îngrijit de un străin, de o persoană necunoscută, ci chiar de către cea care i-a fost bonă de o perioadă îndelungată de timp. Totodată și pârâtul manifestă preocupare în îngrijirea copilului, aspect dedus din prezența sa la spital atunci când minorul a suferit de o afecțiune acută.
De asemenea, instanța constată că relațiile sunt tensionate între părinți, însă conflictul acestora din data de 31.10.2015 ce a avut loc în Spitalul Clinic Județean de Urgență Sfântul A. nu denotă o atitudine negativă a pârâtului față de minor. Din contră, atât martora audiată, cât și reclamanta, nu au negat că tatăl ar deține condiții corespunzătoare îngrijirii minorului, iar martora a declarat că acesta a avut un comportament corespunzător față de copil, atât înainte de a fi încarcerat, cât și după liberarea sa. Totodată, instanța reține că ispășirea unei pedepse privative de libertate de către pârât nu trebuie să atragă alte interdicții decât cele prevăzute de legea penală, situația sa fiind analizată în concret, față de toate probele administrate, iar nu exclusiv prin prisma condamnării penale pe care a suferit-o.
Fără a nega interesul minorului de a fi alături de mamă, instanța învederează că în egală măsură interesul superior al acesteia este de a îi avea aproape pe ambii părinți, într-un climat lipsit de tensiunile existente între părți, astfel încât să i se asigure condițiile unei dezvoltări armonioase. De asemenea, instanța reține că reclamanta are posibilitatea de a-l vizita pe minor, iar în situația în care pârâtul nu îi permite a avea legături personale cu copilul său, are posibilitatea de a folosi pârghiile legale puse la dispoziție pentru respectarea acestor drepturi.
Având în vedere faptul că nu există nicio dovadă în sensul că pârâtul nu se îngrijește în mod corespunzător de copil la acest moment, precum și că acesta este ajutat de către persoane apropiate minorului, pe care acesta le cunoaște de la naștere și care s-au ocupat constant de nevoile sale, instanța concluzionează că nu este oportună schimbarea locuinței acestuia până la soluționarea divorțului dintre părți, interesul superior al copilului fiind respectat prin faptul că locuiește cu părintele său, tatăl-pârât.
Instanța nu se va pronunța asupra stabilirii unui program de vizită a minorului în favoarea mamei reclamante având în vedere că acesta a fost solicitat de către pârât prin întâmpinare, iar nu de către cea care ar fi urmat să beneficieze de acesta.
Cu privire la acest aspect, instanța atrage atenția părților asupra faptului că fiecare dintre părinți beneficiază de dreptul de a avea legături personale cu minorul, iar în acest sens o înțelegere a acestora este cel mai benefic mijloc de realizare a drepturilor părinților.
Nu în ultimul rând, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, pârâtul este îndrituit a obține de la reclamantă cheltuieli de judecată, în temeiul art. 541 și următoarele Cod procedură civilă, aceasta fiind în culpă procesuală.
Instanța costată că până la închiderea dezbaterilor asupra fondului pârâtul nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli, astfel încât cererea sa urmând a fi respinsă, față de prevederile exprese ale art. 452 Cod procedură civilă.
Totodată, raportat la solicitarea reprezentantului pârâtului de a amâna pronunțarea și pentru a depune dovada efectuării cheltuielilor de judecată, instanța consideră că această practică este prohibită de dispozițiile articolului menționat anterior, care prevede în mod expres care este momentul până la care se pot face atare dovezi, respectiv închiderea dezbaterilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de către reclamata R. F., CNP_, cu domiciliul procesual ales la avocat O. A. în C., ., apartament 3, județul C. în contradictoriu cu pârâtul R. P., CNP_, cu domiciliul în sat D., ., . C., ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. A. A. M. D.
Red.jud.V.A.A./02.12.2015
Tehnored M.D/5 ex/02.12.2015
Emis 3 ..2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 7169/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
