Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5433/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5433/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 5433/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 5433
Ședința publică de la 12.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. I. B.
GREFIER S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant M. A. și pe pârât T. N. D., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 11.05.2015 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 12.05.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14 04 2015 sub nr. indicat în antet, reclamantul M. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T. N. D. să se dispună pe calea unei ordonanțe președințiale stabilirea unui program de vizită a minorului M. T. C. născut la data de 08 09 2009; exercitare în comun a autorității părintești, stabilirea domiciliului la pârât cu obligarea sa la plata unei pensii de întreținere.
Pe scurt, în fapt, reclamantul arată minorul s-a născut din uniunea consensuală cu pârâtul, iar din luna ianuarie 2015 cei doi s-au despărțit în fapt. Arată că deși înainte de acest moment a avut o legătură corespunzătoare cu copilul, la fel și părinții săi, după acesta pârâtul nu i-a mai permis să aibă legătură cu minorul. Mai arată că minorul a fost înscris la o grădiniță din C., deși domiciliul mamei este în Cernavodă, această grădiniță fiind și locul unde a văzut pe minor ultima dată.
Pârâtul depus întâmpinare și cerere reconvențională. Pe cale reconvențională pârâtul a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată de ea în mod exclusiv, să fie stabilit domiciliul minorului la mamă și reclamantul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere. De asemenea, a arătat că este de acord cu un program de vizită, dar conform programului indicat în memoriul depus.
Pârâtul a invocat pe cale de excepție necompetența Judecătoriei C., excepția ce a fost respinsă prin încheierea din data de 07 05 2015.
Ambele părți au evocat faptul că aceleași chestiuni se dezbat potrivit procedurii de drept comun în dosarul nr._ al Judecătoriei Medgidia(instanță sesizată, întrucât la data sesizării minorul – persoana ocrotită – avea domiciliul în Cernavodă).
Prin rezoluție instanța a dispus ca cererea să fie judecată cu citarea părților sens în care a dispus citarea acestora prin agent procedural.
Ambele părți au depus înscrisuri, iar aceasta este singura probă ce a fost încuviințată de instanță.
Analizând actele si probele de la dosar, având în vedere, temeiurile de drept invocate precum și susținerile părților și probele administrate instanța retine că cererea reclamantului este întemeiată în parte și cererea pârâtului este, de asemenea, întemeiată în parte.
Dispoziții legale aplicabile speței:
Potrivit art. art. 996 din NCPC:”(1)Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
(2)Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
(3)La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.
(4)Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.
(5)Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
Art. 919 cod procedură civilă prevede:” Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei”.
Potrivit art. 483 din codul civil:” 1)Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
(2)Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
(3)Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori”.
Conform art. 496 cod civil:” (1)Copilul minor locuiește la părinții săi.
(2)Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului.
(3)În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.
(4)Locuința copilului, stabilită potrivit acestui articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege.
(5)Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului”.
Potrivit art. 503 cod civil:” (1)Părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. (2)Față de terții de bună-credință, oricare dintre părinți, care îndeplinește singur un act curent pentru exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești, este prezumat că are și consimțământul celuilalt părinte”.
Potrivit art. 507 cod civil cu denumirea marginală „Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte”: Dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească”.
Potrivit art. 397 și 398 cod civil, în caz de divorț:” După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel” și „Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
„Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia”.
Conform art. 505 cod civil dacă minorul nu este născut din căsătorie și părinți nu conviețuiesc exercitarea autorității se va decide de instanța de tutelă.
Așa cum rezultă din susțineri precum și din probele administrate copilul s-a născut dintr-o uniune consensuală, filiația față de ambii părinți fiind stabilită încă de la naștere.
Toate cererile formulate de părți se vor analiza din perspectiva art. 996 cod procedură civilă însă fără a pierde din vedere că măsurile de ocrotire cerute vizează interesul minorului și acest interes va fi avut în vedere cu precădere.
În ce privește cererea reclamantului instanța va reține că stabilirea domiciliului minorului la pârât și obligarea la plata pensiei de întreținere sunt capete formulate fără interes pentru reclamant.
În ce privește exercitarea autorității părintești în comun având în vedere dispozițiile art. 505 cod civil care în esență nu statuează că autoritatea părintească se va exercita exclusiv de acel părinte cu care copilul locuiește efectiv, instanța va reține că nu există.
În ce privește cererea reconvențională aceeași observație se impune cu privire la cererea pârâtului relativ la exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești, dar în plus instanța va reține că față de chestiunile evocate nu există nici un pericol pentru minor, astfel încât autoritatea părintească se poate exercita în comun de ambii părinți. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că o dispoziție în acest sens ar putea influența fondul acestei chestiuni care se dezbate la altă instanță, iar situația minorului nu impune o decizie în acest sens prin ordin judecătoresc cu caracter urgent.
În ce privește stabilirea unui program de vizită în favoarea reclamantului instanța va reține că, în aparență reclamantul, întâmpină dificultăți relativ la dreptul de a avea legături personale cu minorul. Chiar dacă, tot în aparență, pârâtul nu susține că împiedicat pe reclamant să aibă legătură cu minorul și nu evocă că interesele minorului ar fi prejudiciate ori integritatea fizică sau psihică a acestuia ar putea fi puse în pericol, instanța va reține că legăturile personale cu părinți și cu bunicii pe ambele linii sunt în primul rând drepturi ale minorilor recunoscute ca atare prin lege. Prin urmare, mai departe de cererea reclamantului se impune ca instanța să asigure minorului, garanția că va păstra legături cu tatăl și cu familia acestuia pentru buna dezvoltare a personalității și identității sale, chiar și pe durata cât disputa între părinți pe această este în dezbaterea unei instanțe de judecată. Prin urmare, chiar cu riscul de a fi o măsură redundantă, în această procedură administrarea unui probatoriu complex nefiind neapărat indicată având în vedere necesitatea soluționării cu urgență, instanța va reține că este în interesul minorului ca orice dispute dintre părinți cu privire la dreptul de a păstra legături cu minorul ori viziuni diferite asupra acestei chestiuni să fie evitate prin intervenția instanței. Astfel instanța consideră că următorul program este adecvat minorului pentru a păstra legături personale cu tatăl său și bunicii paterni: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri orele 16.00 până duminică orele 16.00 cu posibilitatea luării minorului la locuința reclamantului; în prima săptămână din vacanțele școlare de C. și Paști, dacă aceste vacanțe au o durată mai mare sau egală cu 2 săptămâni, iar dacă au mai puțin în primele 3 zile ale vacanțelor; în primele 3 zile din vacanțele de o săptămână; în vacanța de vară de la 15 iunie la 15 iulie inclusiv și de la 01 09 la 07 09 inclusiv.
În ce privește stabilirea domiciliul la mamă așa cum s-a solicitat pe calea cererii reconvenționale instanța va constata că această chestiune deși va rămâne atributul instanței sesizate cu fondul raporturilor dintre părți și deși nu există o rațiune stringentă în acest sens instanța va decide tocmai având în vedere faptul că părțile în momentul de față reacționează emoțional cu depășirea unor limite rezonabile și că această atitudine poate crea prejudicii copilului în viitor. În scopul protejării intereselor minorului și fără altă nici o altă rațiune instanța va stabili că domiciliul minorului va fi la mamă, provizoriu până la soluționarea definită a cererilor din dosarul nr._ al Judecătoriei Medgidia.
Cu aceleași argumente, dar având în vedere necesitățile de creștere și educare ale minorului, tot provizoriu până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei Medgidia, se va dispune în cererea reconvențională a pârâtului(capăt de cerere ce trebuie considerat formulat în numele minorului) obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, în raport și de starea materială a tatălui precum și având în vedere că acesta a evocat că mai are un copil minor în întreținere(aspect necontestat de pârât). În acest sens se va dispune obligarea pârâtului la plata către minorul M. T. C. a unei pensii de întreținere al cărui cuantum va fi de minim 16,5% din veniturile obținute pârât, dar nu mai puțin de 16,5% din venitul minim pe economie așa cum acesta este stabilit prin hotărâre de guvern, începând cu data de 05 05 2015 până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei Medgidia.
În ce privește celelalte chestiuni invocate de părți cu titlu de apărări instanța nu poate decât să recomande părților să dea dovadă de înțelepciune și rațiune și să găsească soluția cea mai potrivită pentru copilul lor(aflat în momentul de față într-o situație fragilă emoțional ce va impune atenție sporită din partea tuturor celor implicați inclusiv cu privire la limitele și constrângerile aplicate de părintele cu care locuiește pentru a crea falsa impresie că într-unul dintre locuri este bine pentru că nu există reguli ori limitări ale comportamentului exuberant, iar în partea cealaltă nu), ele fiind singure în măsură să asigure minorului cel mai potrivit confort astfel încât să îi asigure o dezvoltare armonioasă, soluția netrebuind să fie în mod necesar aceea a instanței de judecată(de ex. nu o instanță ar trebui să decidă cum se petrece ziua de naștere a copilului și în nici un caz pe calea unei ordonanțe președințiale). De asemenea, părțile trebuie să înțeleagă că nu este rațional ca minorului să i se inducă sugestii ori idei preconcepute ori false despre celălalt părinte întrucât acestea îi pot crea prejudicii și dificultăți de adaptare ori chiar trăiri contradictorii ce pot conduce la stări emoționale ce îi pot afecta sănătatea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea reclamantului M. A., CNP_, cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârât T. N. D., CNP_ cu domiciliul în Cernavodă, .,., și cu domiciliul ales la av. în C., ., jud. C..
Dispune, cu titlu provizoriu până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei Medgidia, un program de vizită al minorului M. T. C. născut la data de 08 09 2009, în favoarea reclamantului cu posibilitatea luării minorului la locuința reclamantului după cum urmează:
- în prima și a treia săptămână din lună, de vineri orele 16.00 până duminică orele 16.00 cu posibilitatea luării minorului la locuința reclamantului
- în prima săptămână din vacanțele școlare de C. și Paști, dacă aceste vacanțe au o durată mai mare sau egală cu 2 săptămâni, iar dacă au mai puțin în primele 3 zile ale vacanțelor
- în primele 3 zile din vacanțele de o săptămână
- în vacanța de vară de la 15 iunie la 15 iulie inclusiv și de la 01 09 la 07 09 inclusiv.
Respinge celelalte capete de cerere ca nefondate.
Admite în parte cererea reconvențională.
Stabilește, cu titlu provizoriu până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei Medgidia, domiciliul minorului M. T. C. la mama sa.
Dispune obligarea reclamantului la plata către minorul M. T. C. a unei pensii de întreținere al cărui cuantum va fi de minim 16,5% din veniturile obținute pârât, dar nu mai puțin de 16,5% din venitul minim pe economie așa cum acesta este stabilit prin hotărâre de guvern, începând cu data de 05 05 2015 până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei Medgidia.
Respinge celelalte capete de cerere ca nefondate.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare ce se va putea depune la Judecătoria C. sub sancțiunea nulității.
Pronunțată azi 12 05 2015 prin punerea soluției la dispoziție prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTEGREFIER
A. I. B. S. I. M.
Red. JudAIB/15.05.2015
4ex.2com/15.05.2015
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 9/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 5379/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
