Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 2427/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2427/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 2170/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr. 2._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2427
Ședința Publică din Data de 04 Martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect partaj bunuri comune / lichidarea regimului matrimonial, cerere formulată de reclamanta A. B. (CNP_), cu domiciliul în București, Bvd. I. M. nr. 65, ., Etaj 8, Apt. 359, Sector 6 și cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat Paris Z. din Mun. C., ., Etaj 5, Apt. 14, J. C., în contradictoriu cu pârâtul G. I.-C. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., ., J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.260 C.proc.civ., potrivit căruia dacă instanța nu poate hotărî de îndată, pronunțarea se va amâna pentru un termen pe care președintele îl va anunța și care nu va putea fi mai mare de 7 zile, a amânat succesiv pronunțarea la datele 02.02.2015, 09.02.2015, 16.02.2015, 23.02.2015, 02.03.2015, 03.03.2015 și 04.03.2015, când, după ce a deliberat în secret, conform art.256 C.proc.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr.2._, reclamanta A. B. a chemat în judecată pe pârâtul G. I.-C., solicitând instanței să dispună partajarea în cote egale de 50% a tuturor bunurilor mobile și imobile, precum și a datoriilor dobândite de părți în timpul căsătoriei.
În motivare, reclamanta a arătat că:
(1). La data de 01.03.1996, s-a încheiat în C., căsătoria părților, aceasta fiind desfăcută conform Certificatului de divorț nr.7290/20.08.2012 emis în dosarul nr.9/2012 al BNPA B..
(2). Solicită partajarea în cote egale de câte 50% a următoarelor bunuri dobândite și credite contractate în timpul căsătoriei:
1. Imobil situat în C., Palazu M., ., județ C., compus din teren în suprafață totală de 590,00 mp în actul de achiziție (543,15 mp în actul de partaj) și construcție tip P+1, cu suprafața utilă de 160,00 mp, având patru camere și dependințe, precum și un garaj cu suprafața de 40,00 mp.
Imobilul a fost dobândit după cum urmează:
- terenul în suprafață de 543,15 mp prin cumpărare, în baza Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.5573/12.11.1997 de BNP C. Budei și, ulterior, prin partajare, în baza Contractului de Partaj Voluntar fără sultă autentificat sub nr.5769/25.11.1997 de BNP C. Budei
- construcțiile prin edificare, în regie proprie, conform:
- autorizațiilor de construire nr.1713/05.11.1998 și nr.370/10.03.1990 emise de Primăria C.
- Procesului Verbal de Recepție la Terminarea Lucrărilor nr.118/02.03.2001
- Notei de Regularizare a taxei de autorizare nr._/02.03.2011
2. Autoturism marca Mitsubishi Pajero fabricat în anul 1995, având capacitate cilindrică de 2500 cmc, înmatriculat sub nr._
3. Bunuri mobile aflate în locuința comună situată în C., Palazu M., ., județ C., constând din:
- mobilier aflat în cele două dormitoare, cuprinzând pat pe mijloc – două buc., șifonier – două buc., comodă – patru buc.
- mobilier aflat în sufragerie, cuprinzând o bibliotecă, șifonier, colțar, comodă pentru TV și două birouri
- mobilier aflat în bucătărie, cuprinzând bar, colțar, canapea, mobile de bucătărie
- mobilier aflat în hol, cuprinzând șifonier și cuier
- aparatură electrocasnică de uz îndelungat, respectiv:
- o combină frigorifică, un frigider, un congelator
- cuptor cu microunde
- aragaz Bosh
- trei televizoare, dintre care două cu tub catodic și unul LCD
- robot de bucătărie Philips
- veselă – trei servicii de masă
- consola wii
- consola play station 2
- ramă foto digitală
- aparatură firness – bicicletă, bandă pentru alergare
- două aparate de aer condiționat, unul de 18.000 BTU și celălalt de 9.000 BTU
4. Credite:
-17.000 euro contractat de reclamantă la BCR
-9.000 euro contractat de pârât la B. Post
- 29.000 euro pus la dispoziție părților de fratele reclamantei, numitul A. F..
Bunurile enumerate anterior au fost evaluate provizoriu după cum urmează:
- imobilul 30.000 euro
- autoturismul 3500 euro
- bunurile mobile 5.000 euro.
(3). Se învederează că bunurile se află în posesia pârâtului, reclamanta ridicând din domiciliul comun, cu acordul acestuia, următoarele bunuri:
(3.1.) la data de 12.01.2013:
- zece saci cu haine personale
- o vază C., mare, cadou de la prietena sa
- o vază mică japoneză, cadou de la fratele său
- o haină Alain Delon și două haine de piele
- două haine de iarnă din stofă .
(3.2.) la data de 24.06.2012:
- bunuri personale, haine aparținând reclamantei și fiului minor
- două calculatoare, dintre care unul reprezintă bun pentru exercitarea profesiei
- un laptop, cadou de la fratele său
- 14 – 15 tablouti goblen lucrate de mama sa și oferite cadou reclamantei
- bijuterii personale – parțial.
(4). Cu privire la modalitatea de partajare, se solicită instanței:
4.1. atribuirea către pârât a bunurilor mobile și imobile enumerate anterior, având în vedere că acesta are posesia acestora, cu obligarea corespunzătoare la plata unei sulte
4.2. atribuirea către reclamantă a creditului în cuantum de 17.000 euro contractat la BCR, având în vedere că este contractat pe numele reclamantei
4.3. atribuirea către pârât a creditului în cuantum de 9.000 euro contractat la B. Post, având în vedere că este contractat pe numele pârâtului
4.4. egalizarea sumelor de achitat cu titlu de rate către băncile menționate
4.5. împărțirea în cote egale a creditului contractat de la numitul A. F..
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.607 – art.673 și urm. C.proc.civ. din 1865; art.349, art.340 lit.b – lit.c, art.343 alin.1 – alin.3, art.348, art.351 lit.a – lit.d, art.352, art.355 alin.1 – alin.1 – alin.3, art.357 și art.385 Cod civil.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, martori, expertize tehnice de specialitate.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâtul a solicitat admiterea în parte a cererii, invocând următoarele argumente:
(1). Masa bunurilor de împărțit:
Pârâtul recunoaște că din masa partajabilă face parte imobilul situat în C., ., format din 543,15 mp, conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr.5769/25.11.1997 de BNP C. Budei, și construcție cu parter și etaj, patru camere, dependințe și garaj.
(1.1). Cu privire la bunurile mobile și autoturismul marca Mitsubishi Pajero, la data de 20.08.2012, odată cu desfacerea căsătoriei, părțile au semnat o declarație autentificată de notar sub nr.1035/20.08.2012, prin care, prin bună învoială, au partajat aceste bunuri.
(1.2). Mobila aflată în cele două dormitoare reprezintă bunuri proprii ale pârâtului, dobândite anterior căsătoriei.
(1.3). Cu privire la creditul contractat de reclamantă la BCR, se solicită precizarea cuantumului rămas de plată la data desfacerii căsătoriei, pârâtul recunoscând că reprezintă o datorie comună, pentru care și-a asumat, în solidar cu reclamanta, restituirea. Se învederează că suma contractată a fost folosită pentru creditarea S.C. A. MARITIME CO SRL, societate care aparține exclusiv reclamantei – scopul în care a fost folosită suma fiind deci unul personal. Fără a aprecia că este exonerat de plata acestui împrumut, pârâtul apreciază că datoria trebuie preluată în totalitate de către reclamantă, fără a fi obligat la restituirea vreunei sume de bani către aceasta.
(1.4). Cu privire la creditul de 9.000 euro contractat de pârât, acesta arată că este de acord să îi fie atribuit și să îl achite, cu consecința obligării reclamantei la restituirea cotei părți ce se cuvine acesteia, întrucât și această sumă a fost împrumutată tot pentru creditarea societății comerciale al cărei asociat este reclamanta.
(1.5). Cu privire la împrumutul de 29.000 euro, contractat de la fratele reclamantei, în două tranșe, potrivit extraselor de cont atașate cererii de chemare în judecată, pârâtul arată că nu este de acord cu partajarea acestei datorii, întrucât nu a avut știință despre o astfel de datorie, aceasta aparținând exclusiv reclamantei. Reclamanta ar trebui să precizeze de ce sumele de bani primite în contul personal au caracter de datorie comună, în ce scop a fost folosită suma, care au fost condițiile împrumutului.
Se învederează că reclamanta a avut nenumărate probleme financiare la societățile la care a lucrat în calitate de contabil, că este citată în diferite cauze penale vizând plângeri pentru sustragerea unor sume de bani.
(2). Cote de contribuție:
Pârâtul recunoaște reclamantei o cotă de contribuție de 25% la dobândirea imobilului, singurul bun comun care trebuie partajat, doar în considerarea muncii depuse în gospodărie și a creșterii copilului.
Argumentele pentru care s-ar impune o astfel de cotă sunt următoarele:
(2.1) Terenul a fost achiziționat din veniturile pe care pârâtul le-a obținut la S.C. IOANNIS G S.R.L., într-o perioadă în care reclamanta nu a avut serviciu și nu realiza venituri
(2.2) Construcția a fost edificată în perioada 1997 – 1999 din veniturile obținute de pârât la societatea comercială unde era unic asociat, într-o perioadă în care reclamanta nu a lucrat, ci s-a ocupat doar de menaj și de creșterea copilului
(2.3) În afară de acest imobil, din veniturile pârâtului, au mai fost achiziționate două garsoniere, la scurt timp după încheierea căsătoriei, acestea fiind ulterior vândute. O parte din banii astfel obținuți, a fost utilizată pentru edificarea construcției, restul fiind folosiți pentru susținerea financiară a societății înființate pe numele reclamantei.
(2.4) În timpul căsătoriei, cu finanțarea pusă la dispoziție de pârât, reclamanta și-a desăvârșit studiile, absolvind o facultate cu taxă pentru a deveni expert contabil autorizat.
(2.5) Pârâtul a vândut în anul 2009, un apartament bun propriu, dobândit în 1976, situat pe ., suma astfel obținută fiind folosită pentru creditarea societății reclamantei.
Firma înființată pe numele reclamantei a început să funcționeze în anul 2011, când părțile erau deja mutate în imobil.
C. redusă se justifică și prin faptul că, în timpul căsătoriei, reclamanta a fost creditată de soț cu banii obținuți din vânzarea bunului propriu, bani pe care acesta nu i-a mai recuperat. Mai mult, pentru societatea reclamantei, au fost împrumutate sume de la bănci, pe numele celor doi soți, pârâtul aflându-se în imposibilitatea de a-și recupera creanța de la această societate, întrucât nu mai funcționează în prezent. La toate acestea se adaugă atitudinea neglijentă a reclamantei în activitatea desfășurată în calitate de contabil angajat al unor firme, care au suferit prejudicii urmare a nedepunerii la timp a situațiilor financiare la organele fiscale sau prin întocmirea incorectă a unor acte contabile.
(3). Formarea loturilor:
(3.1) Pârâtul solicită să îi fie atribuit imobilul bun comun, pentru că este locuința sa statornică și pentru că acest bun a fost edificat din munca sa – instanța urmând a lua act de acordul reclamantei în privința atribuirii acestui bun către pârât.
(3.2) În legătură cu bunurile mobile, instanța ar urma să constate că între părți a intervenit un partaj voluntar autentificat la data desfacerii căsătoriei.
(3.3) Cu privire la împrumuturi, se apreciază că se impun precizări din partea reclamantei în referire la caracterul comun al sumei de 29.000 euro.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 115 – 118 C.proc.civ. din 1865.
În dovedire, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, martori, expertize.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamanta a învederat instanței următoarele:
(1). Componența masei partajabile – active:
Recunoaște faptul că, în aceeași zi cu divorțul, părțile au semnat la BNP B. M. declarația autentificată sub nr.1035/20.08.2012, prin care autoturismele, mobilierul proprietate comună, aparatura electro-casnică, vesela, covoarele și perdelele rămâneau în proprietatea pârâtului reconvenient; că, a preluat 15 tablouri Goblen, 3 calculatoare și o imprimantă multifuncțională din locuința comună.
Față de această împrejurare, înțelege să restrângă obiectul cererii de chemare în judecată în sensul că nu mai solicită partajarea bunurilor mobile, părțile convenind asupra lor prin declarația notarială.
(2). Componența masei partajabile – pasive:
Părțile au contractat în timpul căsătoriei două credite de consum, de la BCR S.A. pe numele reclamantei și de la B. S.A. pe numele pârâtului. Aceste două credite, precum și împrumutul acordat de fratele reclamatei au fost folosite pentru finanțarea activității comerciale desfășurate de familie prin . SRL, societate în care pârâtul a deținut calitatea de director. Se învederează că, în această calitate, pârâtul a efectuat tranzacții păguboase, ceea ce a condus la blocaje și necesitatea unei infuzii de capital.
Împrumutul acordat de fratele reclamantei a fost luat cu acordul pârâtului și a fost utilizat pentru achitarea unor credite contractate pe firmă de la ..A., pentru că se ajunsese în imposibilitatea achitării ratelor. . SRL a desfășurat activitate de transport rutier de mărfuri și s-a dezvotat numai pe bază de credite, achiziționând în acest mod un teren de 1970 mp, în O., Șoseaua Tulcei, nr.1, unde a fost amplasat garajul firmei; 5 autocamioane și 6 semiremorci în valoare de 50.000 euro, la care s-au adăugat cheltuieli cu piese auto, salarii, comisioane, taxe și impozite, alte cheltuieli necesare firmei. Pârâtul s-a ocupat de toată activitatea firmei în calitate de manager coordonator trafic, în timp ce reclamanta se ocupa de contabilitate societății. În calitatea arătată, pârâtul s-a ocupat de contracte, astfel că nu se poate susține că nu cunoștea ce activitate s-a desfășurat în firmă sau de ce a avut aceasta nevoie de credite.
În privința creditului contractat de la BCR SA, cel în valoare de 10.000 euro a fost destinat achiziționării autoturismului cu care circulă pârâtul, în condițiile în care familia deținea deja alte două autoturisme. Autoturismul în discuție, jeep Mitsubishi Pajero, a fost achiziționat cu 7.500 euro de la o persoană fizică și, întrucât după achiziționare i s-a defectat claxonul, pârâtul a mai achiziționat un alt jeep Mitsubishi Pajero cu două uși, în valoare de 4.000 euro. Acest din urmă autoturism nu a putut fi înmatriculat întrucât avea probleme cu . avea acte de proveniență.
Toate datoriile contractate de familie au fost în considerarea pretențiilor pârâtului ca reclamanta să facă rost de cât mai mulți bani, în condițiile în care firma nu producea venituri. În 2010, activitatea firmei a fost întreruptă la solicitarea reclamantei – după ce aceasta îi explicase pârâtului, încă din 2008, că firma înregistrează pierderi.
Terenul din O. a fost vândut în 2011 de pe firmă pe numele foștilor soți pentru a fi salvat de la executare silită. Ulterior, în aprilie 2013, pârâtul a vândut acest teren pentru 9.300 euro, fără a remite fostei soții vreo cotă parte din prețul încasat.
(3). C. de contribuție:
Imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei și se impune a fi partajat în cote egale. Justificarea cotei majoritare solicitate de pârâtul reconvenient nu este susținută cu niciun fel de înscrisuri. . este o societate la care pârâtul a fost asociat, dar care nu a produs atâtea lichidități încât să permită pârâtului achiziționarea terenului, construirea locuinței, achiziționarea celor două garsoniere.
Se învederează că, în perioada în care a fost edificată construcția, reclamanta a fost angajată a societății la care pârâtul era asociat.
Înstrăinarea celor două garsoniere s-a făcut în scopul investițiilor imobiliare și mobiliare făcute de pârât – vânzarea fiind făcută după finalizarea construcției și, deci, nu se poate susține că prețul încasat a fost folosit pentru edificarea construcției.
Prin nota de probatorii depusă la dosarul cauzei la data de 12.06.2013, reclamanta a solicitat:
- în cadrul probei cu înscrisuri, depunerea de către pârâtul reconvenient a actelor contabile, documentelor comerciale și contractelor . SRL; a balanței ultime și a bilanțului pentru perioada 1999 – 2003 a .;
- proba cu interogatoriul pârâtului, având ca teză probatorie contribuția la dobândirea activului și pasivului de partajat
- expertiza imobiliară având ca obiective stabilirea valorii de circulație a imobilului și propuneri de lotizare
- proba testimonială.
La termenul de judecată din data de 12.06.2013, instanța s-a pronunțat asupra cererilor de probatorii, după cum urmează:
- în conformitate cu disp. art.167 C.pr.civ., a încuviințat pentru reclamantă:
- proba cu înscrisuri, sens în care a pus în vedere pârâtului să depună ultima balanță și bilanțurile aferente perioadei 1999-2003 ale .
- proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu doi martori
- proba cu expertiza tehnică imobiliară având ca obiective identificarea imobilului și stabilirea valorii de circulație a acestuia, cu precizarea posibilității de partajare comodă în natură și, în situația în care s-ar putea astfel partaja, formarea a două loturi (o variantă având în vedere cote de contribuție egală și o variantă având cote de contribuție 25% pentru reclamantă și 75% pentru pârât)
- a respins cererea privind depunerea actelor contrabile, documentelor și contractelor ., nefiind făcută dovada nepredării documentelor societății
- în conformitate cu disp. art.167 C.pr.civ., a încuviințat pentru pârât:
- proba cu înscrisuri
- proba cu interogatoriul reclamantei,
- proba testimonială cu doi martori.
La același termen, instanța a pus în vedere reprezentantului reclamantei să depună la dosarul cauzei copie a contractului de credit încheiat cu A. F. și valoarea creditului achitată până în prezent și a dispus emiterea a două adrese către:
- B. S.A. pentru a se comunica situația contractului de credit contractat de pârât, situația plăților
- B.C.R. S.A. pentru a se comunica situația contractului de credit contractat de reclamantă urmând a se detalia valoarea creditului propriu zis, cuantumul comisioanelor și a dobânzilor, valoarea achitată și cât mai este de achitat.
Părțile au depus la dosarul cauzei concluzii scrise, reiterând în esență argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin întâmpinare și răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 01.03.1996. Căsătoria părților a fost desfăcută conform Certificatului de divorț nr.7290/20.08.2012 emis în dosarul de divorț nr.9/2012 al BNPA B. (fila nr.9, vol.I, din dosar).
I. Masa partajabilă:
1. Activul masei partajabile – structură și valoare:
Art.339 cod civil dispune că bunurile dobândite în timpul comunității legale de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților. Așadar, un bun este comun dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, două condiții:
- este dobândit de oricare dintre soți în timpul căsătoriei sub regimul comunității legale;
- nu face parte din categoria bunurilor pe care art.340 din Codul civil le consideră bunuri poprii.
Bunul dobândit de oricare dintre soți, în condițiile menționate, este comun, chiar dacă numai unul dintre ei a contribuit efectiv la dobândire. Dar contribuția soților la dobândirea bunurilor comune este presupusă de lege și nu este condiție pentru considerarea bunurilor ca fiind comune.
De această contribuție se ține seama pentru determinarea cotelor ce se cuvin soților în cazul împărțirii bunurilor comune.
În speță, ambele părți au recunoscut că din masa partajabilă face parte imobilul situat în C., ., județ C., alcătuit din: teren în suprafață de 543,00 mp, conform măsurătorilor cadastrale; construcție locuință P+M; garaj.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamanta a recunoscut faptul că, în aceeași zi cu divorțul, părțile au semnat la BNPA B. declarația autentificată sub nr.1035/20.08.2012, prin care autoturismele, mobilierul proprietate comună, aparatura electro-casnică, vesela, covoarele și perdelele rămâneau în proprietatea pârâtului reconvenient. Prin urmare, în privința acestor bunuri, instanța reține că, la data de 20.08.2012, odată cu desfacerea căsătoriei, părțile au semnat o declarație autentificată de BNPA B. sub nr.1035, prin care, prin bună învoială, au partajat aceste bunuri (fila nr.59, vol.I, din dosar). De altfel, față de această împrejurare, reclamanta a înțeles să restrângă obiectul cererii de chemare în judecată în sensul că a renunțat la partajarea bunurilor menționate, de vreme ce părțile convenind asupra lor prin declarația notarială.
Singurul bun care intră în activul masei partajabile este imobilul situat în C., ., județ C..
În privința identificării și evaluării imobilului, instanța va reține concluziile raportului de contraexpertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de expert Ing. B. M. (filele nr.144 – 148, vol.II din dosar):
– imobilul este situat în C., ., fiind alcătuit din:
- teren în suprafață de 543,00 mp, conform măsurătorilor cadastrale
- construcție locuință P+M cu . și Sdesfășurat 154,00 mp
- garaj . din BCA, cu placă de beton armat, fără acoperiș, șarpantă din lemn și învelitoare din azbociment.
– valoare actualizată locuință – 182.622,00 lei
– valoare actualizată garaj – 16.027,00 lei
– total construcții 198.659,00 lei
– valoare actualizată teren 96.100,00 lei
– imobilul nu este comod partajabil în natură
2. Valoarea masei partajabile:
Instanța va reține în valoarea masei partajabile 265.000,00 lei reprezentând valoarea imobilului menționat, astfel cum aceasta a fost determinată prin Raportul de Expertiză Tehnică Imobiliară întocmit de expert desemnat în cauză Ing. B. M..
Având în vedere că acesta este singurul bun ce compune masa partajabilă, instanța constată căvaloarea masei partajabileeste încuantum de265.000,00 lei.
II. Pasivul masei partajabile:
1. Valoarea neachitată a creditului contractat ca datorie comună a părților:
Potrivit dispozițiilor Art.339 Cod civil, numai bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei, sub regimul comunității legale, sunt prezumate a fi bunuri comune. Această prezumție legală este limitativă prin voința legiuitorului și nu se aplică și împrumuturilor contractate de soți în timpul căsătoriei. Pentru împrumuturi trebuie făcută dovada dacă sunt împrumuturi proprii sau comune.
Datoriile comune sunt determinate limitativ de lege, toate celelalte datorii fiind personale fiecăruia dintre soți. Legea prezumă că datoriile soților sunt personale, câtă vreme nu se dovedește că fac parte din categoria celor comune.
În speță, cu privire la creditul contractat de reclamantă la BCR, pârâtul a recunoscut că reprezintă o datorie comună, pentru care și-a asumat, în solidar cu reclamanta, restituirea. Față de împrejurarea că a recunoscut caracterul de datorie comună al acestui credit, instanța va respinge ca neîntemeiate apărările formulate de pârât în sensul că suma împrumutată de la această bancă ar fi fost folosită pentru creditarea S.C. A. MARITIME CO SRL, societate la care reclamanta era asociat unic. Pârâtul a formulat susțineri contradictorii în privința acestui credit. Astfel, deși recunoaște că este o datorie comună, afirmă totuși din contră atunci când precizează că suma a fost folosită în scopuri personale de către reclamantă. Fiind datorie comună, nu poate fi primită nici susținerea pârâtului în sensul că, fără a aprecia că este exonerat de plata acestui împrumut, s-ar impune ca datoria să fie preluată în totalitate de către reclamantă, fără ca el să fie obligat la restituirea vreunei sume de bani către aceasta.
În privința creditului contractat de pârât de la B. S.A., instanța reține pozițiile procesuale convergente exprimate de părți, respectiv faptul că acestea au recunoscut caracterul de datorie comună al acestui credit.
Cu privire la împrumutul de 29.000 euro, contractat de la fratele reclamantei, în două tranșe, potrivit extraselor de cont atașate cererii de chemare în judecată, instanța reține că pârâtul neagă caracterul de datorie comună al acestui împrumut. Având în vedere că suma în discuție a intrat în conturile . SRL, potrivit extraselor de cont depuse la dosarul cauzei (filele nr.27 – 28, vol.I, din dosar), nu i s-ar putea recunoaște acestui împrumut caracterul de datorie comună decât în ipoteza recunoașterii acestui caracter și de către pârât. Cum pârâtul a negat acest caracter și cum suma a fost folosită în cadrul societății comerciale, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind introducerea acestui împrumut în structura pasivului de partajat și partajarea acestuia ca datorie comună a părților.
Pentru calcularea pasivului instanța a reținut că:
(1). potrivit răspunsului formulat de BCR S.A., creanțele rezultate din creditul contractat de A. (G.) B. au fost cesionate conform contractului de cesiune nr.J216/17.04.2012 către . SRL (fila nr.164, din dosar). La data cesiunii creanțelor, se înregistra următoarea situație financiară:
- împrumutat, A. G. B.
- suma inițial acordată – 10.000,00 euro
-valoare principal – 7.612,65 euro
- dobânzi 1.220,119 euro
- comision 706,04 euro.
(2). Situația contului comunicată de EOS KSI România SRL pentru creanța cesionată de BCR S.A. (filele nr.174 – 181, vol.II din dosar):
– Contract de credit nr.328/15.02.2007, încheiat între BCR SA și numita G. (A.) B. în calitate de împrumutat și G. I. C. în calitate de coplătitor
– figurează cu un debit în cuantum de 43.104,99 lei compus din
- 7.612,00 lei euro principal cesionat
- 1.926,16 euro penalizări cesionate
- 1.868,72 lei dobânda legal
Reclamanta figurează și cu alte creanțe cesionate către EOS KSI România SRL, dar acestea nu fac obiectul prezentei cauze.
(3). Suma care face obiectul partajării provine din creditul obținut potrivit Contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.328/15.02.2007 (fila nr.60, din dosar) având ca părți Banca Comercială Română S.A., împrumutat G. B. și coplătitor G. I. C.; cuantum credit contractat – 10.000,00 euro, reprezentând contravaloare nevoi personale; credit acordat pe 120 luni, calculate de la data primei trageri din credit.
(4). Cea de a doua sumă care face obiectul partajării provine din creditul obținut conform Contract de credit de consum nr.144S_/15.10.2007 (filele nr.66 – 71, din dosar) având ca părți B. S.A. Agenția Dacia și împrumutat G. I. C.; cuantum credit contractat – 15.000,00 euro, reprezentând contravaloare nevoi personale; credit acordat pe 120 luni.
Situația contului comunicată de B. SA (filele nr.12 – 36, vol.III din dosar) 10.490,65 euro debit principal înregistrat de împrumutatul G. I. C. la data de 20.08.2012.
În aceste condiții, instanța constată că valoarea neachitată a creditelor contractate ca datorie comună a părților,este de 18.103,30 euro, din care:
-7.612,65 euroaferent contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.328/15.02.2007 încheiat de reclamanta A. (fostă G.) B., în calitate de împrumutat, și pârâtul G. I. C., în calitate de coplătitor, cu Banca Comercială Română S.A.
-10.490,65 euro aferent contractului de credit de consum încheiat de pârâtul G. I. C., în calitate de împrumutat, și B. S.A..
III. Cote de contribuție la achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei:
Întinderea drepturilor soților se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soții neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea probelor prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor.
Partea care a solicitat instanței să constate cota sa de contribuție majoritară trebuie să-și dovedească pretențiile, în caz contrar urmând a se reține cota de contribuție egală a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, relațiile patrimoniale dintre soți întemeindu-se pe principiul egalității femeii cu bărbatul.
În virtutea principiului comunității de bunuri (Art.339 C.civ.), stabilirea în concret a contribuției soților nu se efectuează prin raportare la fiecare bun în parte. Criteriul în raport de care se determină cota soților este contribuția pe care fiecare dintre ei a avut-o la dobândirea și conservarea bunurilor.
În speța dedusă judecății, la stabilirea cotelor de contribuție la dobândirea bunului comun, instanța va reține nu doar contribuția bănească a unuia dintre soți, ci și munca celuilalt soț depusă în gospodărie, pentru creșterea și întreținerea copilului, precum și munca salarizată prestată de către acesta într-un loc de muncă.
Conform acestor criterii, instanța apreciază ca probată o cota de contribuție egală a soților, de 50% fiecare.
În susținerea acestei soluții, instanța reține următoarele argumente:
Părțile s-au căsătorit la data de 01.03.1996. Dreptul de proprietate asupra imobilului aparține numiților G. I. C. și G. (A.) B., potrivit Contractului de vânzare cumpărare nr.5573/12.11.1997 încheiat la BNP C. Budei (filele nr.13 – 15, vol.I, din dosar), autorizațiilor de construire nr.370/10.03.1999 pentru locuința P+1 Etaj cu patru camere și dependințe și nr.1713/05.11.1998 pentru garaj (filele nr.16 – 22, din dosar) și Procesului verbal de recepție a lucrărilor nr.118/02.03.2001 pentru locuința P+1etaj (fila nr.25, vol.I, din dosar) și Procesului verbal de recepție a lucrărilor nr.686/26.05.1999 privind imobilul garaj. Dreptul de proprietate asupra imobilului a fost înscris în CF nr._ conform Încheierii nr._/27.11.2012.
Reclamanta a recunoscut că imobilul casă de locuit a fost edificat între anii 1999 – 2000 (răspuns întrebare nr.6, fila nr.72, vol.II). Pe 6 decembrie 1999 părțile s-au mutat în imobil, dată la care imobilul era finisat și mobilat (răspuns întrebare nr.18, fila nr.74, vol.II)
Pârâtul a recunoscut că bunul imobil și datoriile, respectiv credite a căror partajare se solicită în cauză, au fost dobândite în timpul căsătoriei (răspuns întrebare nr.1, fila nr.78, vol.II); că, în timpul căsătoriei, reclamanta a fost angajată a . (răspuns întrebare nr.2, fila nr.78, vol.II). Având în vedere că reclamanta s-a ocupat de evidența contabilă primară a acestei societăți, nu poate fi reținută mențiunea pârâtului în sensul că angajarea ar fi fost doar pentru acumularea vechimii (răspuns întrebare nr.2, fila nr.78, vol.II).
Nu poate fi reținută nici susținerea că veniturile folosite în edificarea construcției proveneau exclusiv din activitatea .. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă, respectiv bilanțul societății, nu rezultă că, în perioada edificării construcției, firma a dispus de lichidități de un astfel de cuantum din care să fie finanțat imobilul. Facturile depuse la dosarul cauzei relevă însă faptul că o parte din sume au fost înregistrate ca și cheltuieli pe această societate, evident cu consecința sporirii cheltuielilor și diminuării profitului firmei. În plus, pârâtul a omis să depună la dosarul cauzei bilanțurile aferente anilor anteriori anului 2000 – deși i s-a pus în vedere expres acest lucru (fila nr.127, vol.II) și, pentru anul 2001 firma a înregistrat pierderi, având profit repartizat pentru asociat abia în 2001 (fila nr.103, vol.I). Din bilanțul la 31.12.2001 . rezultă că firma înregistra daorii (fila 109).
Din carnetul de muncă, rezultă că reclamanta, încă din 1999, se ocupa de contabilitatea . (filele nr.2 – 4, din dosar). Or, este de notorietate că, într-o societate comercială, contabilitatea reprezintă coloana vertebrală a întregii activități desfășurate. Pârâtul însuși a recunoscut că reclamanta și-a desăvârșit pregătirea profesională, urmând studii superioare pentru a deveni expert contabil autorizat.
Din declarația martorului Banzaru D. – fila 135, vol.II, instanța reține că acesta a văzut-o pe reclamantă la sediul societății .. și, deși nu știa cine ținea contabilitatea firmei, a predat acesteia cartea de muncă pentru a i se face cuvenitele mențiuni în aceasta. Din discuțiile purtate cu părțile martorul știa că reclamanta lucra în societatea ...
De asemenea, martorul M. M. (fila 137, vol.II) a arătat că, în calitate de nașă de cununie, a văzut cum familia se prezenta ca fiind una unită, dar care, în ultimii doi trei ani, se confrunta cu probleme financiare. Martorul a împrumutat familiei 23.000 euro, în 2012, împrumutul fiind restituit din vânzarea unui teren, în mai 2013. Terenul a fost trecut pe numele nașilor familiei, aceștia vânzând în fapt terenul cu 30.000 euro, sumă din care și-au recuperat împrumutul acordat, restul fiind restituit pârâtului. Împrumutul de 23.000 euro a fost folosit de părți pentru a achita o datorie la fisc pe care o înregistra societatea și pentru a acoperi un alt credit. De societate se ocupau ambele părți, aspect pe care martorul îl cunoaște de la părți. Pârâtul însuși a relatat martorului despre faptul că avea datorii la fisc făcute de societatea noastră; nu s-au plătit datoriile de societate. Toată activitatea contabilă a societății era ținută de reclamantă.
În același sens a declarat și martorul C. D. (fila nr.139, vol.II), care a precizat că părțile dețineau o firmă de agenturare, iar reclamanta era contabila firmei. Nu știe cine a cumpărat materialele de construcție însă pe pârât l-a văzut că se interesa de construirea imobilului.
. SRL a început să funcționeze din 2001, dată la care imobilul era deja finalizat (răspuns întrebare nr.13, fila nr.73, vol.II).
Pârâtul a recunoscut că sumele împrumutate de la BCR și B. au fost utilizate în vederea finanțării activității comerciale desfășurate de familie prin . SRLunde reclamanta era asociat unic (răspuns întrebare nr.4, fila nr.79, vol.II). Instanța constată că, de fapt, familia a fost susținută din activitatea celor două societăți comerciale, activitate calificată ca fiind de familie, chiar dacă fiecare dintre foștii soți a figurat ca asociat unic doar pe una dintre cele două societăți comerciale. Nu s-ar putea susține că . SRL a funcționat doar pe principiul finanțării și creditării din veniturile pârâtului și că acesta a fost total străin de activitatea acestei firme. Nici convers nu s-ar putea reține, că reclamantei i-a fost necunoscută activitatea .. . SRL nu a avut activitate de la înființare și până în 2000, potrivit declarației pe proprie răspundere semnate de reclamantă. Dar, un astfel de aspect se explică prin faptul că familia era angrenată în activitatea .. Pârâtul a fost coordonator trafic în cadrul . SRL (răspuns întrebare nr.7, fila nr.79, vol.II). Față de specificul activității acestei firme, este total neplauzibil ce susține pârâtul, anume că nu s-a implicat deloc în activitatea firmei și că ar fi încheiat doar contracte fără valoare. Neplauzibile sunt și răspunsurile date de pârât la întrebările nr.8, nr.9, nr.10, nr.11 din interogatoriu, răspunsuri prin care încearcă să se disculpe și să nu își asume nicio responsabilitate pentru investițiile ineficiente făcute în . SRL, doar pe motiv că fosta soție era unic asociat al firmei (răspuns, fila nr.80, vol.II).
Că pârâtul cunoștea în detaliu activitatea și situația economico financiară a . SRL rezultă și din Contractul de Ipotecă autentificat sub nr.626/02.06.2008 de BNP G. P. și E. L. Ș. (filele nr.61 – 63, din dosar), având ca părți creditor ipotecar Marfin Bank S.A. București – S. C. și garant ipotecar – G. I. C.. Ipoteca a fost instituită în considerarea acordului de împrumut nr. FA 4995/02.06.2008 încheiat de bancă cu debitorul . SRL, pentru suma de 180.000 lei, bunul ipotecat fiind bunul propriu al pârâtului, respectiv apartament nr.20, situat în C., ., nr.18, ., parter, județ C.. Odată ce institui o ipotecă pe un bun propriu pentru finanțarea unei societăți comerciale nu s-ar putea susține că nu cunoști investițiile și activitatea firmei. Pârâtul își asumă doar creditările societății, dar nu și rezultatul investițiilor, punând ineficiența investițiilor pe seama fostei soții, deși el însuși era angajat în funcție de răspundere în firmă.
De altfel, corespondența mail depusă la dosarul cauzei (fila 82) arată fără putere de tăgadă că relațiile s-au deteriorat între foștii soți pentru motive care țin de activitatea economică desfășurată în cele două firme.
Cu privire la cele două garsoniere despre care a făcut vorbire pârâtul, instanța reține că:
- garsoniera situată în C., ., ., apartament nr.138, județ C. a fost achiziționată de pârâtul G. I. C. căsătorit cu G. B., la prețul de 5 milioane (ROL), în 1997, potrivit Contractului autentificat sub nr.1493 de BNP C. Doinița – fila nr.129, vol.I din dosar.
- garsoniera situată în C., Bulevardul Al. L., nr.185, ., apartament nr.53, județ C. a fost achiziționată de pârâtul G. I. C. căsătorit cu G. B., la prețul de 66 milioane (ROL), în 1999, potrivit Contractului autentificat sub nr.3518 de BNP M. M. – fila nr.130, vol.I din dosar.
Garsoniera situată în C., Bulevardul Al. L., nr.185, ., apartament nr.53, județ C. a fost vândută de pârâtul G. I. C. căsătorit cu G. B., la prețul de 75 milioane (ROL), în 2001, potrivit Contractului autentificat sub nr.1202 de BNP E. T. – fila nr.132, vol.I, din dosar. Or, la data înstrăinării acestui imobil, locuința părților era deja edificată. De asemenea, imobilul situat în C., ., nr.18, ., apartament nr.20, județ C. a fost vândut de pârâtul G. I. C., ca bun propriu, la prețul de 60.000,00 euro, în 2009, potrivit Contractului autentificat sub nr.37 de BNP G. L. – fila nr.112, vol.I – dată la care, cum s-a precizat deja, locuința părților era deja edificată.
Instanța conchide că foștii soți au fost implicați în activitatea comercială a celor două societăți în care, doar teoretic, figurau fiecare ca asociat unic. În plus, activitatea celor două firme nu s-a derulat în același timp și în parale. În realitate, se poate reține o afacere de familie, desfășurată în fapt de foștii soți, fiecare pe paliere distincte din cele două societăți – reclamanta conducând contabilitatea firmelor, activitate deloc de neglijat, dată fiind importanța acestui compartiment pentru existența și eficiența unei firme, pârâtul pe contracte și coordonarea activității de transport, agenturare, etc.
Pentru argumentele expuse, instanța apreciază echitabilă cota egală de contribuție pentru părți. Ambii soți au figurat ca asociat unic în câte o firmă dar, în fapt, ambele firme au dezvoltat mai mult sau mai puțin eficient o afacere de familie – drept pentru care foștii soți trebuie să își asume atât succesul financiar, cât eșecul investițional.
IV. Partajarea activului:
1. Valoarea ce revine părților din valoarea masei partajabile, conform cotei reținute:
Potrivit cotelor reținute, instanța constată că:
-valoarea ce revine reclamantului, din valoarea masei partajabile, conform cotei reținute, este de 132.500,00 lei (50%*265.000,00 lei)
-valoarea ce revine pârâtei, din valoarea masei partajabile, conform cotei reținute, este de 132.500,00 lei (50%*265.000,00 lei).
2. Loturile propuse de părți:
Instanța constată că părțile sunt de acord cu atribuirea în natură a bunului imobil către pârât.
3. La atribuirea bunului, instanța a avut în vedere:
(1). Criteriile legale de atribuire enumerate de art. 6739 C.proc.civ., după cum urmează:
- opțiunile părților cu privire la atribuirea anumitor bunuri, astfel cum au fost exprimate în scris și necesitatea echilibrării acestora pentru reducerea la maxim a sultei ce urmează a fi plătită;
- orice variantă de partajare a imobilului în natură ar fi forțată, ar necesita costuri suplimentare și ar conduce la scăderea drastică a valorii imobilului.
- mărimea cotei-părți ce se cuvine părților, masa bunurilor de împărțit și natura acestora;
- stăpânirea în fapt a bunurilor (imobilul este stăpânit de pâtât, reclamanta locuind în București) după desfacerea căsătoriei;
(2). Principiile înscrise în art.741 Cod civil, esențiale în cadrul oricărei împărțeli, și nu doar în materia partajului succesoral (La formarea si compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare).
În aplicarea corectă a textului, instanța va avea în vedere că, atunci când împărțirea unui bun în natură nu este posibilă, lichidarea stării de codevălmășie trebuie făcută prin atribuirea bunului respectiv unuia dintre codevălmași, iar celălalt să primească bunuri de aceeași natură sau echivalentul în bani.
(3). Art.673 ind.5 alin.2 Cod procedură civilă, care stabilește atribuirea bunurilor în natură, dar prevede în teza a II-a că, în situația inegalității loturilor, ca valoare, ele se întregesc prin sultă, fără a limita instanței posibilitatea de a aprecia față de criteriile obiective prevăzute în art. 673 ind.9 Cod procedură civilă, asupra mărimii loturilor fizice .
4. Loturile atribuite părților, valoare totală și structura acestora:
Având în vedere criteriile reținute, instanța atribuie pârâtului G. I. C. în natură, în deplină proprietate și posesie, imobilul situat în C., ., județ C., alcătuit din teren în suprafață de 543,00 mp, conform măsurătorilor cadastrale; construcție locuință P+M cu Sconstr. 94,00 mp și Sconstr. desfășurat 154,00 mp; garaj . din BCA, cu placă de beton armat, fără acoperiș, șarpantă din lemn și învelitoare din azbociment.
5. Sulta datorată pentru egalizarea loturilor:
Dispozițiile legale în materia partajului prevăd că sulta datorată de părți pentru egalizarea loturilor se raportează la întregul masei de partaj, suportând eventuale influențe doar prin imputarea asupra cuantumului său a unor sume ce reprezintă datorii comune achitate exclusiv de către unul dintre soți.
Având în vedere:
- atribuirea bunului către pârât
-valoarea ce revine reclamantei din masa partajabilă
instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei cota de 1/2 din contravaloarea imobilului anterior individualizat, stabilită conform Raportului de Expertiză Tehnică Imobiliară întocmit în cauză de Ing. B. M. – expert tehnic judiciar, respectiv suma de 132.500,00 lei, cu titlul sultă.
V. Partajarea pasivului:
1. Valoarea ce revine părților din datoria comună, conform cotei reținute:
Contractul de împrumut naște în sarcina părților obligația personală de achitare a sumelor datorate lunar, dreptul de creanță al societății împrumutătoare fiind un drept distinct, garantat prin ipoteca ce s-a constituit asupra imobilului. În aceste condiții, sumele achitate de către reclamant pentru stingerea împrumutului datorat de ambele părți reprezintă plăți efectuate în contul unei datorii comune și nu o contribuție distinctă la dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului.
Potrivit art.339 Cod civil, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, achiziționate în mod egal de soți, în devălmășie. Această prezumție relativă poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți, care ar pretinde o contribuție mai mare. În cauză, cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunului comun se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil. Ceea ce foștii soți au achitat din surse proprii, după această dată, în contul datoriilor comune, le conferă un drept de creanță în limita părții din debit achitate de un soț pentru celălalt.
Privită drept datorie comună, suma primită cu titlu de împrumut trebuie cuprinsă în pasivul masei partajabile, cota în limitele căreia fiecare parte urma a achita această datorie contractată în comun fiind de câte 50% din valoarea ei.
Față de argumentele deja expuse în privința structurii pasivului, instanța:
(1). constată că valoarea neachitată a creditelor contractate ca datorie comună a părților,este de 18.103,30 euro, din care:
-7.612,65 euroaferent contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.328/15.02.2007 încheiat de reclamanta A. (fostă G.) B., în calitate de împrumutat, și pârâtul G. I. C., în calitate de coplătitor, cu Banca Comercială Română S.A.
-10.490,65 euro aferent contractului de credit de consum încheiat de pârâtul G. I. C., în calitate de împrumutat, și B. S.A..
(2). constată că valoarea ce revine reclamantei, din valoarea datoriei comune, conform cotei reținute, este de 9.051,65 euro (50%*18.103,30 euro);
(3). constată că valoarea ce revine pârâtului, din valoarea datoriei comune, conform cotei reținute, este de 9.051,65 euro (50%*18.103,30 euro);
(4). dispune ca datoria comună aferentă Contractului de Credit Bancar pentru persoane fizice nr.328/15.02.2007 încheiat cu Banca Comercială Română S.A. să fie achitată de reclamantă;
(5). dispune ca datoria comună aferentă contractului de credit de consum încheiat cu B. S.A. să fie achitată de pârât.
Pentru regularizarea datoriei comune, instanța va obliga reclamanta să plătească pârâtului suma de 6.410,89 lei, echivalent a 1.439,00 euro la cursul de 4,4551 lei/euro al BNR din data pronunțării prezentei hotărâri (10.490.65 cât va trebui să plătească reclamantul în contul datoriei comune minus 9.051,65 euro cât ar fi trebuit să achite conform cotei reținute).
VI. Compensarea sumelor pe care și le datorează părțile:
Potrivit art.1616 și art.1617 alin.1 C.civ., datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele, compensația operând de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură.
Instanța reține că părțile datorează una celeilalte sume după cum urmează:
- 132.500,00 leilei – suma datorată de pârât reclamantei, cu titlul sultă;
- 6.410,89 lei – suma datorată de reclamantă pârâtului pentru regularizarea datoriei comune;
Prin urmare, datoriile reciproce menționate urmează a se stinge prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele, urmând ca instanța să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 126.089,11 lei, reprezentând diferența necompensată.
Față de dispozițiile art.673 ind.10 alin.4 teza finală C.proc.civ., instanța stabilește pentru pârât termen de plată către reclamantă pentru suma de 126.089,11 lei 12 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
În acordarea acestui termen instanța a avut în vedere cererea formulată de reclamantă și poziția procesuală exprimată de pârât prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. Pârâtul a învederat că, în ipoteaza acordării unui astfel de termen, solicită ca acesta să fie mai mare de șase luni, în considerarea situației financiare în care se află – este pensionar, dispunând de o pensie în cuantum de 1.116,00 lei, grevată de obligația de întreținere față de copilul major aflat în continuarea studiilor (fila nr.76, vol.III, din dosar).
VII. Cheltuieli de judecată:
1. În drept:
Art.274 C.proc.civ. din 1865:
Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Art.276 C.proc.civ. din 1865:
Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Poziția juridică de parte câștigătoare la care face referire art.274 C.proc.civ. trebuie determinată în funcție de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului. Având în vedere obiectul speței deduse judecății, instanța reține că în procesele de partaj părțile au o dublă calitate, de reclamanți și de pârâți, iar soluția pronunțată este deopotrivă în interesul ambelor părți. Prin urmare, dacă ambele părți efectuează cheltuieli în legătură cu judecarea litigiului, atunci se impune compensarea lor în raport cu valoarea pretențiilor admise și, eventual, obligarea părții care a făcut cheltuieli mai mici la suportarea diferenței respective.
2. Cheltuieli de judecată efectuate de părți în prezenta cauză:
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța constată că părțile au efectuat în cauză următoarele cheltuieli de judecată:
- 14.396,49 lei total cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă, din care:
- 12.891,486 lei taxă judiciară de timbru – filele nr.55 și 151, vol.I; filele 75 – 77, nr.160 - 161, nr.194 – 197, nr.202, nr.221 – 225, vol.II; nr.3 vol.III
- 5,00 lei timbru judiciar – fila nr.55, vol.I
- 500,00 lei onorariu expert – fila nr.159, vol.I
- 1.000,00 lei onorariu expert B. M. – fila nr.129, vol.II
- 4.819,20 lei total cheltuieli de judecată efectuate de pârât, din care:
- 2.314,20 lei taxă judiciară de timbru – fila nr.136, vol.I și fila nr.147, vol.I din dosar
- 5,00 lei timbru judiciar – fila nr.136, vol.I
- 500,00 lei onorariu expert – fila nr.158, vol.I
- 2000 lei onorariu avocațial – fila nr.75, vol.III din dosar
Cu privire la structura cheltuielilor de judecată învederată de reclamantă cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, instanța reține că la dosarul cauzei nu se regăsește dovada achitării onorariului avocațial pe care aceasta l-ar fi suportat pentru soluționarea acestei cauze.
3. Compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți în prezenta cauză:
Având în vedere cheltuielile de judecată dovedite prin înscrisuri, instanța va dispune compensarea, până la concurența sumei mai mici, a sumelor reprezentând cheltuieli de judecată:
- 14.396,49 lei – cheltuieli de judecată efectuate în cauză de reclamantă;
- 4.819,20 lei – cheltuieli de judecată efectuate în cauză de pârât.
În urma deducerii impuse de compensare, instanța constată rămase necompensate cheltuieli în cuantum de 9.577,29 lei efectuate în cauză de reclamantă.
4. Soluția instanței asupra cheltuielilor de judecată:
În temeiul art.274 și art.276 C.proc.civ., instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.788,65 lei, reprezentând 50% din cuantumul cheltuielilor de judecată rămase necompensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea principală, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A. B. (CNP_), cu domiciliul în București, Bvd. I. M. nr. 65, ., Etaj 8, Apt. 359, Sector 6 și cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat Paris Z. din Mun. C., ., Etaj 5, Apt. 14, J. C., în contradictoriu cu pârâtul G. I. C. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., ., J. C..
Admite în parte cererea reconvențională, formulată de pârâtul G. I. C., în contradictoriu cu reclamanta A. B..
Constată că reclamanta a renunțat la judecarea cererii de partaj a bunurilor mobile.
Constată căvaloarea bunului ce compune masa partajabilăeste încuantum de265.000,00 lei.
Constată că foștii soțiA. B. și G. I. C. au dobândit ca bun comun, în timpul căsătoriei, imobilul situat în C., ., județ C., alcătuit din:
- teren în suprafață de 543,00 mp, conform măsurătorilor cadastrale
- construcție locuință P+M cu Sconstr. 94,00 mp și Sconstr. desfășurat 154,00 mp
- garaj . din BCA, cu placă de beton armat, fără acoperiș, șarpantă din lemn și învelitoare din azbociment.
Constată că foștii soțiA. B. și G. I. C. au o cotă de contribuție egală la dobândirea bunului comun imobil situat în C., ., județ C., respectiv o cotă de 50% fiecare.
Atribuie pârâtului G. I. C. în natură, în deplină proprietate și posesie, imobilul situat în C., ., județ C., alcătuit din teren în suprafață de 543,00 mp, conform măsurătorilor cadastrale; construcție locuință P+M cu Sconstr. 94,00 mp și Sconstr. desfășurat 154,00 mp; garaj . din BCA, cu placă de beton armat, fără acoperiș, șarpantă din lemn și învelitoare din azbociment.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei cota de 1/2 din contravaloarea imobilului anterior individualizat, stabilită conform Raportului de Expertiză Tehnică Imobiliară întocmit în cauză de Ing. B. M. – expert tehnic judiciar, respectiv suma de 132.500,00 lei, cu titlul sultă.
Constată că valoarea neachitată a creditelor contractate ca datorie comună a părților,este de 18.103,30 euro, din care:
-7.612,65 euroaferent contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.328/15.02.2007 încheiat de reclamanta A. (fostă G.) B., în calitate de împrumutat, și pârâtul G. I. C., în calitate de coplătitor, cu Banca Comercială Română S.A.
-10.490,65 euro aferent contractului de credit de consum încheiat de pârâtul G. I. C., în calitate de împrumutat, și B. S.A..
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată reclamanta A. B. privind partajarea împrumutului în cuantum de 29.000,00 euro acordat de numitul A. F..
Constată că valoarea ce revine reclamantei, din valoarea datoriei comune, conform cotei reținute, este de 9.051,65 euro (50%*18.103,30 euro).
Constată că valoarea ce revine pârâtului, din valoarea datoriei comune, conform cotei reținute, este de 9.051,65 euro (50%*18.103,30 euro).
Dispune ca datoria comună aferentă Contractului de Credit Bancar pentru persoane fizice nr.328/15.02.2007 încheiat cu Banca Comercială Română S.A. să fie achitată de reclamantă.
Dispune ca datoria comună aferentă contractului de credit de consum încheiat cu B. S.A. să fie achitată de pârât.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 6.410,89 lei, echivalent a 1.439,00 euro la cursul de 4,4551 lei/euro al BNR din data pronunțării prezentei hotărâri, pentru egalizarea datoriei comune.
Compensează până la concurența sumei mai mici, sumele:
- 132.500,00 leilei – suma datorată de pârât reclamantei, cu titlul sultă;
- 6.410,89 lei – suma datorată de reclamantă pârâtului pentru egalizarea datoriei comune;
și obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 126.089,11 lei, reprezentând diferența necompensată.
Stabilește pentru pârât termen de plată către reclamantă pentru suma de 126.089,11 lei 12 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Constată că părțile au efectuat în cauză următoarele cheltuieli de judecată:
- reclamanta – 14.396,49 lei, din care:
- 12.891,486 lei taxă judiciară de timbru
- 5,00 lei timbru judiciar
- 1.500,00 lei onorariu expert
- pârâtul – 4.819,20 lei din care:
- 2.314,20 lei taxă judiciară de timbru
- 5,00 lei timbru judiciar
- 500,00 lei onorariu expert
- 2000 lei onorariu avocațial
Compensează, până la concurența sumei mai mici, sumele reprezentând cheltuieli de judecată:
- 14.396,49 lei – cheltuieli de judecată efectuate în cauză de reclamantă;
- 4.819,20 lei – cheltuieli de judecată efectuate în cauză de pârât.
Constată rămase necompensate cheltuieli în cuantum de 9.577,29 lei efectuate în cauză de reclamantă.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.788,65 lei, reprezentând 50% din cuantumul cheltuielilor de judecată rămase necompensate.
Cu drept de apel, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător C. I. L. B.
Red. Jud. C.I. / 04.03.2015;
Tehnored. Grf. L.B. / 04.03.2015/ 4 exp.
Comunicat 2 exp.
| ← Punere sub interdicţie. Sentința nr. 8953/2015. Judecătoria... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
