Plângere contravenţională. Sentința nr. 8303/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8303/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 9130/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar nr._
Sentința civilă nr.8303
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: Jud. U. A.
GREFIER: T. E.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională – CT nr._/20.03.2015, acțiune formulată de petenta . (J_, CUI_), cu sediul în C., ., ., ., județ C. în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ C., cu sediulîn C., ., județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.07.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 15.07.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art. 395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.03.2015 sub nr._ petenta . a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/20.03.2015, întocmit de intimata I. T. de Muncă C., prin care i-a fost aplicată sancțiunea contravențională amendă în cuantum de 30.000 lei, solicitând în principal anularea acestuia, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivare, petenta a arătat că în speță nu se poate reține vinovăția sa atât timp cât persoanele menționate în cuprinsul procesului verbal – D. A., Fancsiki G. și G. G. prestau activitate în cadrul societății având încheiate contracte individuale de muncă ce erua înregistrate în Revisal.
Se arată, astfel că situația de fapt reținută de agentul constatator este eronată, întrucât a încheiat contracte individuale de muncă cu fiecare din salaraiați, iar înregistrările în revisal le-a făcut în aceeași zi perfectării fiecărui contract, dar datele nu au fost preluate, neputându-și explica această difucnționalitate decât printr-un decalaj de preluare a bazei de date care nu-I poate fi imputat.
În cee ace priveșete nelegalitatea procesului verbal se arată că agentul constatator a emis acest act în lipsa reprezentantului societății, astfel că aceasta a fost lipsită de posibilitatea de a face obiecțiuni care să fie menționate în cuprinsul său.
Se invocă și faptul că agentul constatator nu a precizat în procesul verbal conform art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
O dovadă în plus a inexistenței faptei contravenționale este și faptul că agenții constatatori nu au găsit nereguli în cee ace privește disciplina în muncă.
În motivarea cererii formulate în subsidiar, se solicit a se avea în vedere faptul că sancțiunea contravențională trebuie să fie aplicată fără a pune în pericol însăși existanța persoanei sancționate. Or, în condițiile realității economice contemporane, aplicarea unei astfel de sancțiuni trebuie evaluate cu grijă fiind necesar ca cel care o aplică să aibă în vedere toate consecințele pe care le implică.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001, Legea nr. 53/2003, dispozițiile C.pr.civ., art. 9 alin. 1 lit. a din HG nr. 500/2011.
La data de 21.040.2015, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
Totodată, s-a depus la dosar documentația aferentă întocmirii procfesului verbal de contravenție: fișe identificare, contracte individuale de muncă, extrse din Revisal.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 33, 34 din OG 2/2001, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/20.03.2015, întocmit de intimata I. T. de Muncă C., contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 lei, reținându-se în fapt că, în cazul a 3 salariați, respectiv
- D. A. – CIM 258/02.02.2015, cu începere din data de 03.02.2015 a fost transmis 03.02.2015;
- Fancsiki G. - CIM 256/31.12.2014, cu începere din data de 05.01.2015 a fost - transmis în data de 05.01.2015;
- G. G. – CIM 254/18.11.2014, cu începere din data de 02.12.2014 a fost transmis în data de 02.12.2014,
faptă care constuie contravenția potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din HG nr. 500/2011.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la motivele de nulitate invocate de petentă referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 19 alin.1 din OG nr. 2/2001, instanța are în vedere considerentele Deciziei nr. 22/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii promovat de P. de pe lângă ÎCCJ în raport de care situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Pe cale de consecință încălcarea acestor prevederi poate duce la anularea procesului–verbal doar sub condiția dovedirii vătămării produse și a faptului că această vătămare nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea procesului–verbal de contravenție în condițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
Or, petenta nu a invocat și nici nu a făcut dovada unei astfel de vătămări. Mai mult, odată cu formularea plângerii contravenționale, aceasta a avut ocazia de a prezenta și supune atenției instanței toate obiecțiunile sale în legătură cu întocmirea procesului verbal de contravenție contestat.
Referitor la critica petentei în sensul că agentul constatator nu a menționat toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, instanța reține că în raportat la situația de fapt astfel cum a fost reținută în cuprinsul procesului verbal, instanța poate analiza legalitatea și temeinicia actului întocmit, nefiind necesare alte mențiuni. De altfel, desi apreciază că se impuneau a fi făcute și alte mențiuni, petenta nu a arătat în concret în ce constau acestea.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentei i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
Instanța reține că petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal contestat.
Astfel, din chiar înscrisurile depuse la dosar de către petentă (file 21-23) rezultă că transmiterea contractelor individuale de muncă în registrul de evidență a salariaților în format electronic nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv nu au fost înregistrate în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariații în cauză.
În acest sens, se reține că potrivit înscrisurilor depuse de petentă, înregistrarea contractului individual de muncă nr. 254 încheiat cu numita G. G., cu începere din data de 02.12.2014 s-a făcut chiar în ziua începerii activității (fila 21), înregistrarea contractului individual de muncă nr. 256 încheiat cu Fancsiki G. cu începere din data de 05.01.2015 s-a făcut chiar în ziua începerii activității, iar înregistrarea contractului individual de muncă nr. 258 încheiat cu D. A. cu începere 03.02.2015 s-a făcut chiar în ziua începerii activității.
Totodată, se reține că potrivit notei de relații dată de numitul T. I. – reprezentant legal al societății petente în data de 20.03.2015, acesta a recunoscut că a transmis cele 3 contracte individuale de muncă chiar în ziua în care salariații au început activitatea, întrucât existau comenzi cu termen de livrare imediate și se impunea prezența lor la locul de muncă (fila 48).
Potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din HG nr.500/2011 completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac după cum urmează:
a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.
Pentru motivele menționate, instanța va reține că petenta a săvărșit contravenția menționată în procesul verbal contetsta.
Cu privire la individualizarea sancțiunii amenzii, instanța reține în prealabil că potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Totodată, potrivit art. 21 alin. 2 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelate date înscrise în procesul verbal.
Instanța apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii de 30.000 lei aplicată petentei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. a din HG 500/2001 cu avertisment pentru următoarele motive:
- fapta petentei nu a produs consecințe deosebite sau prejudicii pentru nicio persoană;
- petenta a transmis registrul completat doar cu o zi întârziere;
- conduita sinceră a reprezentantului legal al societății care a menționat în nota de relații că a încheiat celor 3 persoane în discuție contracte individuale de muncă, însă, din cauza comenzilor care trebuiau onorate, înregistrarea contractelor s-a făcut chiar în ziua începerii activității;
- nu s-a făcut dovada faptului că societatea a mai fost sancționată contravențional anterior întocmirii prezentului process verbal, aceasta, fiind deci la prima încălcare a normelor legale din domeniul muncii.
Pentru considerentele mai sus expuse, plângerea contravențională urmează a fi admisă în parte, cu privire la sancțiunea amenzii, instanța apreciind că sunt aplcabile dispozițiile art. 7 din OG nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . (J_, CUI_), cu sediul în C., ., ., ., județ C. în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ C., cu sediulîn C., ., județ C..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 30.000 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/20.03.2015, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la data comunicării.
Pronuntata, astazi,15.07.2015, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ..
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud.U. A. T. E.
Red.Jud.U.A./07.09.2015/4 ex
Tehored.Gr.T.E./07.09.2015
emis 2 .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8242/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9657/2015.... → |
|---|
