Plângere contravenţională. Sentința nr. 8395/2015. Judecătoria CONSTANŢA
Comentarii |
|
Sentința nr. 8395/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-07-2015 în dosarul nr. 8395/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8395
Ședința publică din data de 20 iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională CP_, cerere formulată de petenta M. I. (CNP_) cu domiciliul în C. . . în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER cu sediul în C. . județul C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.07.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 20.07.2015, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.03.2015 sub nr._ petenta M. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. anularea procesului-verbal . nr._/13.02.2015 ca nelegal și netemeinic întocmit.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 13.02.2015 în timp de conducea autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_ , în mun. C., pe . . . cu . viraj spre dreapta având prioritate de trecere în fața pietonilor care au forțat culoarea verde a semaforului, însă agenții constatatori au sancționat-o contravențional fără a avea vreun martor în acest sens. A mai arătat că procesul verbal de contravenție este nelegal pentru neindicarea în mod clar a locului încheierii procesului verbal de contravenție și cel al săvârșirii faptei, a poziției agenților constatatori.
În drept, plângerea a fost întemeiată potrivit disp. din OG nr. 2/2001, OUG 195/2002, art. 6 CEDO.
În probațiune a solicitat ca intimatul să depună toate înscrisurile necesare dovedirii temeiniciei procesului verbal de contravenție. De asemenea, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu un martor.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei potrivit chitanței de la fila 9.
Intimatul a depus la data de 27.05.2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție contestat este legal și temeinic nefiind incidente niciuna din condițiile care ar putea duce la anularea acestuia, respectiv actul sa fie încheiat cu nerespectarea formelor legale și actul să fi produs părții vreo vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia.
În motivarea în drept, intimatul a invocat dispozițiile din OG 2/2001, OUG 195/2002, HG 1391/2006.
În probațiune, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți. Petenta a fost decăzută din proba cu martori pentru că, deși a fost citată cu mențiunea de a indica domiciliul martorului solicitat prin plângerea contravențională, nu s-a conformat dispoziției instanței.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/13.02.2015 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 390 lei (4 puncte amendă) și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, reținându-se că la data de 13.02.2015, petenta a condus autoturismul marca FORD cu nr. de înmatriculare_ pe . . . cu . viraj spre dreapta și nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni care traversau regulamentar . a conducătorului care se afla pe banda a doua de circulație, încălcând astfel dispozițiile art.135 lit. h din RAOUG 195/2002.
Petenta a semnat procesul verbal de contravenție cu mențiunea că era pe trecerea de pietoni când pietonii s-au aruncat, iar pietonii au trecut pe roșu.
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 alin.1, 7 și art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la susținerea petentei conform căreia fapta nu este descrisă corespunzător întrucât nu se indica exact locul unde a fost săvârșită fapta, ci doar generic . instanța apreciază că fapta a fost descrisă cu indicarea tuturor împrejurărilor de natură să contribuie la stabilirea gravității acesteia, iar mențiunea cu privire la locul săvârșirii faptei permite instanței sa cerceteze legalitatea procesului verbal încheiat prin stabilirea faptei materiale, verificarea încadrării juridice și a sancțiunii aplicate prin raportare la fapta reținută.
De asemenea, instanța apreciază că în situația în care fapta nu a fost săvârșită în locul indicat de agentul constatator petenta avea obligația, să aducă dovezi din care să rezulte faptul contrar.
Faptul că agentul constatator nu a făcut o descriere detaliată a locului săvârșirii contravenției este de natură a atrage numai nulitatea condiționată de existența unei vătămări, astfel că nu va conduce la anularea procesului-verbal, atâta timp cât nu s-a produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată. Astfel, întrucât petenta nu a făcut dovada vătămării, instanța apreciază că această vătămare este inexistentă, iar descrierea faptei este completă, fiind indicat și locul comiterii și constatării faptei, cu respectarea dispozițiilor art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001. Chiar petenta menționează în prezentarea cererii de chemare în judecată locul săvârșirii faptei ca fiind locul reținut de agenții constatatorii.
Cu privire la celelalte omisiuni, instanța reține susținerile petentei ca fiind neîntemeiate având în vedere că procesul verbal contestat cuprinde toate mențiunile pe care petenta le consideră inexistente.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 (HG nr.1391/2006) prevede la art.135 lit. h regula de circulație conform căreia conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: […] h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. Încălcarea acestei reguli de circulație este considerată contravenție și sancționată conform art.100 alin.3 lit. b din OUG nr.195/2002 care prevede că constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: […] b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Instanța constată, prin coroborarea dispozițiilor legale de mai sus și prin raportare la descrierea faptei de către agentul constatator, că fapta a fost corect încadrată, aplicându-se sancțiunea amenzii contravențională în cuantum de 300 de lei (4 puncte amendă – art.100 alin.3 lit. b raportat la art.98 alin.4 lit. b) și cea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (art. 100 alin.3), sancțiuni legal aplicate prin raportare la limitele prevăzute în textele evocate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară și sub condiția confirmării de către instanță în urma probelor administrate în contradictoriu.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, petenta, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Instanța reține că petenta neagă săvârșirea faptei susținând că la momentul când a efectuat virajul spre dreapta avea prioritate de trecere în fața pietonilor care au trecut pe culoare roșie a semaforului.
Astfel, instanța apreciază neverosimile susținerile petentei având în vedere că agentul constatator a observat, prin propriile simțuri, săvârșirea faptei imputate petentei, iar petenta deși a avut posibilitatea să își demonstreze nevinovăția, nu a propus nici un mijloc de probă, nu a putut oferi vreo explicație plauzibilă care să conducă instanța spre o altă concluzie și a manifestat dezinteres față de proces ( a fost citată să indice domiciliul martorului și nu s-a conformat dispoziției instanței), simpla afirmare a unui fapt sau simpla negare a unui aspect reținut de agentul constatator nefiind suficient pentru a conduce la anularea procesului-verbal.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentei, de a conduce pe drumurile publice fără a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice.
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 390 lei .
Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001, apreciind că participanții la trafic trebuie educați în sensul respectării acestei reguli pentru scăderea accidentelor grave soldate cu pierderi de vieți omenești, față de spiritul educativ al procesului civil, instanța consideră căsancțiunile aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora.
Instanța mai apreciază că petenta a pus în pericol integritatea fizică și sănătatea pietonilor angajați în traversarea străzii pe marcajul pietonal și chiar dacă petenta nu a stânjenit în vreun fel pietonii aflați în traversare pe marcajul pietonal, o atare împrejurare nu atenuează gravitatea faptei, fapta fiind una de pericol, iar nu de rezultat. De asemenea, instanța reține și dezinteresul față de judecarea prezentei cauze, precum și nesinceritatea petentei prin evidențierea unor contradicții din cuprinsul plângerii contravenționale.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată și va menține ca temeinic și legal procesul-verbal . nr._/13.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta M. I. (CNP_) cu domiciliul în C. . . . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/13.02.2015 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. cu sediul în C. . județul C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică,astăzi, 20.07.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. O. F. M.
Red. I.O./21.07.2015.
tehnored.F.M/22.07.2015.
emis 2 comunicări..
← Acţiune în constatare. Sentința nr. 8383/2015. Judecătoria... | Revendicare mobiliară. Sentința nr. 7088/2015. Judecătoria... → |
---|