Pretenţii. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 20/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 12010/2015

DOSAR CIVIL NR._

ROMÂNIA

JUDECATORIA CONSTANTA

Sectia civilă

SENTINȚA CIVILĂ NR._

SEDINTA PRETENȚII DIN 20.10.2015

Completul constituit din:

P.: M. V. M.

GREFIER: D. R.

Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect pretentii, actiune formulata de reclamanta . GROUP SA (J40/_/2001; CUI_) cu sediul ales în C. ..21, jud.C., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. (CUI RO_; J_ ) cu sediul în C., ., jud.C..

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronuntării la data de 06.10.2015 și ulterior la data de 20.10.2015.

I N S T A N T A

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.09.2013 cu nr._, reclamanta . GROUP SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA PRIN DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA, obligarea pârâtei la plata sumei de 11.925,70 lei, reprezentând despăgubire nerecuperată de asigurător și la plata dobânzii legale, de la data formulării cererii și până la data lichidării efective a debitului principal.

În susținerea cererii se arată că în data de 13.03.2010, circulând pe DN 3C, din direcția O. către C., auto Land Rover-Range Rover cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul G. C.-M. a înregistrat avarii ca urmare a coliziunii cu gropi carosabil nesemnalizate corespunzător, înregistrând avarii.

În baza solicitării asiguratului și în temeiul prevederilor contractului de asigurare, la data de 19.05.2010, reclamanta a acordat despăgubirea cuvenită în cuantum de 11.925,70 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea întregului prejudiciu înregistrat la auto asigurat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998-1000 alin.1, 1002, art. 1073,1088 cod civ vechi, art.22 din Legea nr. 136/1995.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea obligației de informare cu privire la procedura medierii iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii, ca nefondată.

Pin sentința civilă nr. 3940/08.04.2014 instanța a admis excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa procedurii medierii și a respins cererea ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 381/14.11.2015, pronunțat de Tribunalul C. în dosarul nr._ a fost admis apelul formulat de apelanta . Group SA, anulată sentința civilă nr. 3940/08.04.2014 și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.

În continuare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.01.2015 sub nr._ .

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, proba testimonială cu audierea martorului G. C. M. și cu expertiză auto având ca obiective: stabilirea dinamicii evenimentului rutier din data de 13.03.2010; stabilirea avariilor suferite de autovehicul și contravaloarea acestora; stabilirea dacă avariile puteau surveni în modalitatea descrisă de conducătorul auto.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv declarațiile date conducătorul auto implicat în evenimentul auto în data de 21.09.2010, respectiv la data de 20.05.2010 (f. 27 dos. nr._ ), proces-verbal de constatare a pagubelor autorizația de reparații (f. 26, dos. nr._ ), autorizație de reparație (f. 5 dos. nr._ ), precum și din depoziția martorului audiat în cauză, G. C. M. rezultă că la data de 13.03.2010, în timp ce martorul G. C. M. conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 3C (varianta oraș O.), a pătruns într-o groapă nesemnalizată aflată pe carosabil. Astfel, din fotografiile depuse la dosarul cauzei rezultă că la momentul respectiv exista o groapă în carosabil. Faptul că această denivelare a existat la momentul producerii avariei nu este contestat de pârâtă, aceasta susținând doar că evenimentul rutier nu s-ar fi produs în condițiile respectării limitei de viteză de 40 km/h.

Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert A. L., instanța reține că, în condițiile analizate, evenimentul rutier se putea produce ca urmare a existenței gropii aflate pe carosabil în condițiile declarate de părți (f. 19).

Din polița de asigurare facultativă a autovehiculelor . nr._ (f. 21, dos. nr._ ), rezultă că autoturismul avariat era asigurat (CASCO) la societatea reclamantă, iar în baza acestor asigurări reclamanta a achitat suma de 11.925,70 lei reprezentând prețul reparațiilor efectuate autoturismului_ ca urmare a avariilor suferite în urma accidentului din 15.05.2010, aceasta fiind paguba suferită de reclamantă, ce reprezintă primul element al răspunderii civile delictuale. Cuantumul prejudiciului în sumă de 12.180 lei este compus din valoarea pieselor și materialelor și a manoperei, conform facturii fiscale nr._/17.06.2010 (f. 7 dos. nr._ ), ordinul de plată de la fila 6 din dos. nr._ pentru suma de 11.925,70 lei.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, astfel că societatea reclamantă are calitatea de a cere plata sumei pe care a achitat-o pentru acoperirea prejudiciului suferit de asiguratul său, respectiv suma de 104.933,48 lei.

Potrivit art. 5 alin. 6 din OUG 195/2002 "în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii". Prin această dispoziție legală se stabilește nu doar cine este răspunzător pentru producerea unor evenimente rutiere dar se stabilește și în ce constă fapta ilicită, respectiv menținerea drumului public în stare necorespunzătoare, nesemnalizarea sau semnalizarea necorespunzătoare a drumului sau a obstacolelor ori a lucrărilor care se execută pe acesta.

Prin urmare, dispozițiile art. 5 alin. 6 din OUG nr. 195/2002, instituie o răspunderea civilă specială a administratorului drumului pentru prejudiciile produse ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public.

Instanța reține de asemenea că reclamanta s-a întemeiat, pe lângă dispozițiile Codului civil referitoare la răspunderea civilă delictuală și pe dispozițiile speciale ale O.U.G.nr. 195/2002 care stabilesc o răspundere legală a administratorului drumului, în condițiile legii, ceea ce reprezintă în fapt tot o răspundere delictuală, ce se angajează în aceleași condiții prevăzute de Codul civil, cu singura diferență că în acest caz culpa administratorului drumului public este prezumată relativ, ea reieșind din nerespectarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din acest act normativ cu privire la starea tehnică a drumului și semnalizarea acestuia.

Revine, astfel, administratorului drumului să facă dovada că drumul a fost în stare tehnică bună sau că, deși nu era așa, a fost semnalizat corespunzător, aspect care în cauză nu a fost demonstrat și nu poate fi înlăturată răspunderea acestuia.

Față de cele prezentate mai sus, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale prevăzută de art. 998-999 C.civ. din 1864 coroborate cu art. 5 alin. 6 din OUG 195/2002.

Astfel, fapta ilicită săvârșită de pârâtă constă în neasigurarea stării tehnice corespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, producându-se din această cauză evenimentul rutier din data de 01.09.2010, astfel cum rezultă din probele analizate mai sus.

Prejudiciul reprezintă rezultatul dăunător, în cauză fiind de natură patrimonială, cert, actual și nereparat, care a survenit ca urmare a săvârșirii faptei ilicite de către pârâți. Prejudiciul produs rezultă din autorizația de reparații în care agentul constatator a consemnat avariile suferite de autoturismul asigurat facultativ la societatea reclamantă. Cuantumul pagubei acoperite de asigurător a fost determinat ulterior în dosarul de daună, pe baza devizului și a facturii.

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs rezultă din materialitatea faptei, echivalentul reparațiilor achitate de către reclamantă fiind consecința directă a producerii accidentului rutier din data de 15.05.2010, produs din culpa pârâtei.

Vinovăția pârâtei în comiterea faptei ilicite constă în neglijența sau imprudența cu care a acționat, întrucât trebuia și putea să prevadă faptul că neasigurarea stării tehnice corespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, poate genera un accident din care să rezulte avarierea unor vehicule.

Instanța reține că în dreptul civil sunt incidente două principii: în primul rând, răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă, iar în al doilea rând, indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.

Având în vedere că prejudiciul de 104.933,48 lei a fost achitat în locul pârâtei de către reclamanta, în calitate de asigurător CASCO ȘI RCA al autovehiculelor avariate, aceasta este îndreptățită la obținerea acestei sume, în temeiul dreptului de regres, reglementat de art.22 din Legea nr.136/1995, menționat anterior.

Având în vedere că pârâta datorează suma 11.925,70 lei, instanța reține că aceasta datorează și dobânda legală comercială pentru această sumă, potrivit art. 1088 Codul civil din 1864, de la momentul plății despăgubirii, nefiind necesară punerea în întârziere prin cererea de chemare în judecată, în considerarea izvorului acestei pretenții, respectiv răspunderea civilă delictuală. Pentru aceste motive pârâta urmează să fie obligată către reclamantă la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculată de la data introducerii acțiunii (11.09.2013) și până la data achitării integrale a debitului principal.

În conformitate cu dispozițiile art. 453 C.pr.civ., „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.

În cauză, admițând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, instanța urmează să oblige pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamantă, în sumă de 1.551,29 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta O. V. INSURANCE GROUP SA (J40/_/2001; CUI_) cu sediul ales în C. ..21, jud.C., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA PRIN DIRECȚIA DE DRUMURI ȘI PODURI C. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. (CUI RO_; J_ ) cu sediul în C., ., jud.C..

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 11.925,70 lei, reprezentând despăgubiri persoanei păgubite pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculate de la data introducerii acțiunii (11.09.2013) și până la achitarea integrală a debitului.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.551,29 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de expert

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria C..

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 20.10.2015.

P. GREFIER

M. V. M. D. R.

red. jud-. MVM

tehnred.gref. DR.- 29.02.2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria CONSTANŢA