Plângere contravenţională. Sentința nr. 01/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 01/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 10770/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă Nr._
Ședința publică de la 01.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. M. S.
GREFIER: SELMA Z.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petentul R. C. L. domiciliat în comuna Vernești, ., jud. B., în contradictoriu cu intimatele P. M. CONSTANTA și CONSILIUL L. AL M. C., ambele cu sediul în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 01.10.2015, când s-a pronunțat:
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.10.2014, sub nr._, petentul R. C. L., în contradictoriu cu intimatul P. M. C., iar ulterior, și cu CONSILIUL L. AL M. C. a solicitat anularea procesului verbal . nr._/25.09.2014, învederând că, în fapt, la data de 05.08.2014, ora 10.41, a constatat faptul că autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare_, cu care venise în stațiunea Mamaia și pe care îl parcase conform fotografiilor anexate, avea în geam o înștiințare conform căreia urma să fie amendat întrucât staționase în loc nepermis.
Ulterior, la data de 02.10.2014, a primit procesul verbal sancționator, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei, conform dispozițiilor art. 9 pct. 38 din HCLM nr. 184/2013.
Astfel că, a înțeles să invoce pe această cale excepția de nelegalitate a HCLM nr. 184/2013, întrucât încalcă ierarhia normelor juridice.
Raportat la dispozițiile art. 179 alin. 1 din ROUG nr. 195/2002, art. 177 alin. 2, procesul verbal este lovit de nulitate absolută, întrucât așa zisul agent constatator care a constatat și sancționat o faptă care privește circulația rutieră nu are calitatea de polițist rutier cerută de lege.
Astfel, HCLM nr. 184/2013 este nelegală întrucât stabilește procedura de constatare a contravențiilor, ceea ce contravine dispozițiilor art. 2 alin. 2 și art. 5 alin. 4 din OG nr. 2/2001.
Totodată, HCLM nr. 184/2013 este nelegală întrucât încalcă prevederile OUG nr. 195/2002, fiind în contradicție și cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Ca motive de netemeinicie, potrivit fotografiilor efectuate, în zonă nu existau indicatoare care să interzică oprirea, iar cât despre existența presupusului spațiu verde amenajat, în zona respectivă era doar pământ crăpat de secetă, fără nicio amenajare. Se mai observă din fotografii că în zonă erau parcate și alte autoturisme, motiv pentru care petentul a apreciat că, nu încalcă vreo prevedere legală, respectiv art. 142 din ROUG nr. 195/2002.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea cu sancțiunea avertismentului, fiind la prima abatere de acest gen.
În drept, s-a invocat art. 31 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-au solicitat înscrisuri.
Intimatul P. MUNCIPIULUI C. a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat că argumentul potrivit căruia erau și alte autoturisme parcate în zona respectivă nu este de natură să disculpe petentul, iar motivarea reclamantului că nu este la prima abatere denotă aspectul că era conștient de fapta pe care a săvârșit-o, dar a sperat că urmarea imediată, respectiv sancționarea nu va avea loc.
S-a depus HCLM nr. 184/2013.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 25.09.2014, petentul R. C. LAURENTIUANDREI a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 400 lei, în temeiul dispozițiilor art. 9 pct. 38 din HCLM nr. 184/2013, întrucât la data de 05.08.2014 a staționat voluntar cu auto marca VW Golf cu numărul de înmatriculare_ pe spațiul verde, parcarea special amenajată pentru auto fiind în imediata apropriere, în locul stațiunea Mamaia - zona hotel Laguna din municipiul C..
Sanționarea petentului s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 9 pct. 38 din HCLM nr. 184/2013, potrivit cărora “constituie contravenție la normele de protecție a drumurilor, trotuarelor și parcajelor în vederea menținerii aspectului estetic și util al municipiului, următoarele fapte: 38. circulația, oprirea, staționarea vehiculelor pe spațiile verzi sau cu această destinație, casete florale, parcuri și aleile acestora, spații și locuri de joacă pentru copii”.
Excepția de nelegalitate a HCLM nr. 184/2013 privind îmbunătățirea activităților de gospodărire, protecția mediului, întreținere și înfrumusețare a municipiului C. nu poate fi analizată de către prezenta instanță, având în vedere dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit cărora legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
(2) Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.
(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța in fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
(4)Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al exceptiei de nelegalitate. Controlul judecatoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de catre instanța de contencios administrativ in cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.
per a contrario, nelegalitatea unui act administrativ cu caracter normativ nu poate fi invocată în fața instanței civile pe cale de excepție, aceasta nefiind competentă să se pronunțe asupra acestei excepții, față de modificările aduse art. 4 din Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 76/2012, începând cu data de 15.02.2013.
Cât privește caracterul de act administrativ cu caracter normativ al HCLM nr. 184/2013, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Distincția dintre actele administrative individuale și cele cu caracter normativ se realizează în funcție de întinderea efectelor juridice pe care acestea le produc. Astfel, actele administrative normative conțin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, față de o persoană, sau uneori față de mai multe persoane, nominalizate expres în conținutul acestor acte. Încadrarea unui act infralegislativ într-una dintre cele două categorii mai sus arătate se face prin examinarea integrală a conținutului său, prin prisma trăsăturilor fiecăreia dintre cele două categorii de acte.
În aplicarea acestor principii, instanța va constata că, HCLM nr. 184/2013 prezintă caracter normativ și se adresează „tuturor persoanelor fizice și persoanelor juridice înființate conform legii”.
Sub aspectul temeiniciei, instanța va reține că, petentul nu a răsturnat prezumția relativă de temeinicie de care beneficiază procesul verbal sancționator analizat în cauză.
Este real că, prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care, în baza art. 11 din Constitutia României, face parte din dreptul intern și are prioritate în temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentală, dar nu trebuie ignorat aspectul că procedura soluționarii unei cereri privind o plângere contravențională este reglementată în mare parte de NCPC (art. 47 din OG nr. 2/2001) și că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele dintre elementele principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmarit, să funcționeze și alte prezumții de drept si de fapt, chiar și în favoarea organului constatator (cauza Blum împotriva Austriei).
Transpunând aceste principii în speță, instanța constată, coroborând planșele foto de la filele 10-11 cu cele de la filele 57-58, că petentul a parcat pe spațiul verde – fiind fără relevanță că, din cauza secetei, pământul era crăpat, date fiind și mențiunile de pe placa existentă în zonă, potrivit căreia “se interzice parcarea autoturismelor pe spațiile verzi sau neamenajate”. Totodată, pe planșa foto depusă de către petent se observă o parcare amenajată, în imediata apropiere a zonei în care parcarea era interziză.
Aspectul că, în situația expusă de către petent, se aflau și alte autoturisme, nu prezintă relevanță, nefiind cauză exoneratoare de răspundere contravențională.
Astfel fiind, instanța va constata că, petentul a fost sancționat în mod legal și temeinic pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 9 pct. 38 din HCLM nr. 184/2013, hotărâre adoptată de către intimată în considerarea dispozițiilor 36 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale care stipulează competența consiliului local în emiterea hotărârilor privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului și privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni.
Nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, dat fiind că petentului i s-a aplicat minimul prevăzut de lege (400 lei), raportat la dispozițiile art. 10 din HCLM nr. 184/2013, precum și în considerarea poziției sale procesuale, de nerecunoaștere a săvârșirii faptei contravenționale.
Raportat la soluția de respingere a cererii principale, în temeiul prevederilor art. 453 din NCPC, instanța va obliga petentul la plata cheltuielilor de judecată către intimatul P. M. C., în sumă de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 46.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul R. C. L. domiciliat în comuna Vernești, ., jud. B., în contradictoriu cu intimații P. M. C. și CONSILIUL L. AL M. C. ambele cu sediul în C., ., jud. C., ca neîntemeiată.
Obligă petentul la plata cheltuielilor de judecată către intimatul P. M. C., în sumă de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, ce se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
O. M. S. SELMA Z.
Red.jud.O.M.S. 09 Februarie 2016
Tehnoredact.S.Z./12.02.2016/4 ex.
Emis 2 comunicări azi,………………….
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2015/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
