Pretenţii. Sentința nr. 984/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 984/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 25946/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar nr._
Sentința civilă nr.984
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: Jud. U. A.
GREFIER: T. E.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamant P. M. C., cu sediul în C., Bvd.Tomis, nr.51, județ C. în contradictoriu cu pârât B. M., cu domiciliul în C., ., ., județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art. 395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.08.2014, sub numărul_ reclamantul P. M. C. a solicitat obligarea pârâtului B. M. la plata sumei de 372 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel C., precum și cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu constând în taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între părți s-a purtat litigiul ce a avut ca obiect contestație în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 130/C/2013 a Curții de Apel C., litigiu înregistrat sub nr._ pe rolul Curții de Apel C., cererea formulată de contestator fiind respinsă.
Se mai arată că în proces nu s-a formulat cerere de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, cheltuieli ce constau în onorariul de avocat în cuantum de 372 lei.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ce neîntemeiată, arătând că afirmația reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată conform căreia în dosarul nr._ nu a solicitat cheltuieli de judecată este contrazisă de mențiunile din practicaua deciziei civile pronunțate în dosar.
Totodată, se solicită respingerea acțiunii reclamantului ca tardivă întrucât data de 12.08.2014 când acesta a fost înregistrat, față de data pronunțării deciziei civile nr. 512C/09.12.2013 pentru soluționarea contestației în anulare drept cale extraordinară de atac conform art. 456 C.pr.civ. este depășită cu mai mult de 15 zile cât este termenul permis de art. 444 C.pr.civ.
Se mai invocă de către pârât ca și motiv de respingere a cererii faptul că în data de 31.08.2013 când a fost încheiată factura nr. 812 depusă de apărătorul intimatului pârât P. municipiului C. pentru justificarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată este ulterioară aplicării OUG nr. 26/2012, iar încheierea sa cu respectarea prevederilor art. 1 din ordonanță nu a fost dovedită, nefiind depusă la dosar aprobarea dată de consiliul local în acest sens.
La termenul din data de 10.12.2014 instanța a respins excepția tardivității invocată de pârât ca neîntemeiată pentru considerentele redate în cuprinsul acestei încheieri.
În temei art. 258 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Ca urmare a adresei instanțe, la dosarul cauzei a fost atașat dosar nr._ al Curții de Apel C..
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.08.2013 pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ pârâtul din prezenta cauză a formulat în contradictoriu cu P. municipiului C. contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 130/C/2013 a Curții de apel C..
Prin decizia civilă nr. 512C/09.12.2013 pronunțată în acest dosar contestația în anulare formulat de acesta a fost respinsă ca neîntemeiată. Ci ocazia soluționării contestației în anulare, intimatul P. municipiului C. a solicitat obligarea pârâtului din prezenta cauză la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat în cuantum de 372 lei, astfel cum rezultă din practicaua deciziei civile nr. 512/C/09.12.2013 pronunțată în dosar nr._ .
Odată cu pronunțarea soluției pe fond, instanța nu a soluționat și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată formulat de intimatul P. municipiului C..
Obiectul prezentei cereri este reprezentat de obligarea pârâtului la plata acestor cheltuieli cu privire la care instanța a omis să se pronunțe în dosar nr._ .
Deși este reală susținerea pârâtului din prezenta cauză în sensul că, contrar celor afirmate de reclamant, s-au solicitat cheltuieli de judecată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., acest aspect nu reprezintă un motiv de respingere a prezentei cereri. Aceasta întrucât nu există nicio dispoziție care să limiteze dreptul unei părți într-o situație de acest gen în sensul obligativității de a formula o cerere de completare a dispozitivului unei sentințe pronunțate în dosarul care a ocazionat cheltuielile de judecată.
Dimpotrivă, partea poate formula pe cale separată, oricând în interiorul termenul de prescripție de 3 ani, o cerere de obligare a părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, aceasta fiind situația în prezentul dosar.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”.
Culpa procesuală este cea care trebuie să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, se reține că fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
Așadar, natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Având în vedere cele expuse, instanța apreciză ca fiind îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii, ținând cont de faptul că pârâtul din prezenta cauză a căzut în pretenții urmare a respingerii contestației în anulare ce a format obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel C..
Totodată, se reține că la dosarul cauzei s-a depus dovada efectuării cheltuielilor de judecată, în acest sens fiind factura . nr. 812/31.08.2013 și extras de cont – fila 9.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor OUG nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, instanța reține că potrivit art. I
(1)autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziționa servicii juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare.
(2)În situații temeinic justificate, în care activitățile juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare, necesare autorităților și instituțiilor publice prevăzute la alin. (1), nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entități, pot fi achiziționate servicii de această natură, în condițiile legii, numai cu aprobarea:
a)ordonatorilor principali de credite pentru autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale;
b)consiliilor locale, consiliilor județene sau Consiliului General al M. București, după caz, pentru autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice locale.
Pentru a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată, instanța apreciază că trebuie a se analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 451 și urm. C.pr.civ., (dacă cheltuielile se încadrează în cele enumerate de acest articol și/sau au fost necesare pentru buna desfășurare a procesului, dacă s-a depus dovada existenței și întinderii lor, culpa pârții care a căzut în pretenții ), nefiind în măsură să analizeze dacă activitatea de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare a fost achiziționată cu respectarea condițiilor legale. O concluzie în sensul achiziționări unor astfel de servicii cu nerespectarea cerințelor legale poate antrena răspunderea părții care a procedat în acest sens.
În ceea ce privește cererea constând în obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în prezentul dosar, respectiv taxă judiciară de timbru, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât, raportat la art. 453 alin.1 C.pr.civ., nu este îndeplinită o cerință esențială pentru acordarea acestora: culpa pârâtului. Astfel, nu se poate reține vinovăția acestora pentru faptul că reclamantul a solicitat cheltuielile de judecată pe cale separată, înțelegând să nu formuleze cerere de completare a deciziei civile nr. nr. 512/C/09.12.2013 pronunțată în dosar nr._ .
Pentru motivele expuse, va proceda în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamant P. M. C., cu sediul în C., Bvd.Tomis, nr.51, județ C. în contradictoriu cu pârât B. M., cu domiciliul în C., ., ., județ C. în parte.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 372 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat) efectuate de reclamant în dosar nr._ al Curții de Apel C..
Respinge capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria C. sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud.U. A. T. E.
Red.Jud.U.A./17.04.2015/4 ex
Tehored.Gr.T.E./17.04.2015
emis 2 .>
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1044/2015. Judecătoria... → |
|---|
