Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1006/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1006/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1006/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CORNETU
SENTINTA CIVILA NR.1006
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.03.2015
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
P.: B. M.
GREFIER: M. M.
Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe reclamanta BADILA M. A. in contradictoriu cu parat D. M., având ca obiect exercitarea autoritatii parintesti.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 11.03.2015, fiind consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 18.03.2015, cand in aceeasi compunere a retinut urmatoarele.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ /09.12.2014, prin declinarea dosarului nr._/303/2014 de la Judecătoria Sectorului 6 București, reclamanta Badila M.-A. a chemat în judecată pe pârâtul D. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea masurilor cu privire la minorul D. Nicolas-Robinho, in sensul ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de reclamantă.
În motivarea, în fapt, a cererii reclamanta arată că prin sentința civilă nr. 8238/05.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre cele două părti prin acord, exercitarea autoritătii parintesti in comun, s-a stabilit domiciliul minorului la mama si o pensie de întreținere de 167,5 lei/lunar, in sarcina tatalui si in favoarea minorului.
După pronunțarea divorțului, paratul a inceput sa manifeste dezinteres total fată de minor, nu s-a implicat in nici un fel in creșterea si educarea acestuia.
Mai arata reclamanta ca au existat situații in care avea nevoie de acordul paratului pentru rezolvarea unor probleme legate de minor insă acesta o șantaja, fără să aibă in vedere interesul copilului.
In drept a invocat art. 397 C.civ.
Cererea a fost legal timbrată.
În dovedirea cererii, reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și de proba testimonială, fiind audiată la cererea sa martora A. D..
In cadrul procedurii prealabile, paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiată, arătând ca si-a îndeplinit obligațiile părintești și a achitat pensia și de întreținere. Mai arată i-a oferit minorului obiecte de imbrăcaminte, incălțăminte, jucarii si alte cadouri in funcție de nevoile sale.
Primaria Orasului M., Serviciul Autoritate Tutelară, a înaintat la dosar referatul de anchetă socială întocmite la domiciliul reclamantei.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma normelor legale în materie, instanța constată neîntemeiată cererea promovată de reclamantă, pentru următoarele considerente:
Din căsătoria părților a rezulta minorul D. Nicolas-Robinho, născut la data de 16 decembrie 2010. In prezent acesta locuiește cu reclamanta si bunicii materni in orasul M..
Părinții minorului D. Nicolas-Robinho, au divorțat, prin sentința civilă nr. 8238 din 05.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti, rămasă definitivă. Instanța a dispus desfacerea căsătoriei prin acord, a hotărât ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți, locuința copilului să fie la mamă ,și tatăl să plătească o pensie de întreținere în valoare de 167,5 lei lunar.
Instanța a făcut aplicarea art. 397 cod civil cu privire la exercitarea autorității părintești de către ambii părinți și a stabilit locuința copilului la părintele cu care acesta locuiește în mod statornic, respectiv la mamă, în orașul Magurele, in baza art. 400 alin. 1 Cod civil.
Potrivit art. 403 Cod civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Potrivit art. 397 Noul Cod civil, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Art. 507 Cod civil prevede situațiile în care autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte, motivele exercitării de către un singur părinte a autorității părintești nefiind, potrivit acestui text legal, motive ce țin de persoana soțului sau a raportului dintre soți ci sunt motive obiective prevăzute de lege.
Instanța are in vedere, pe lângă dispozițiile legale expuse anterior, si disp. art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ce fac parte din integrantă din dreptul intern conform art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituție, în cauza Eriksson contra Suediei, cauza Monory contra României, cauza Ignaccolo&Zenide contra României și cauza Amanalachioai contra Romaniei.
Pentru determinarea interesului superior al copilului, instanța apreciază că trebuie avut în vedere întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală ,si intelectuală armonioasă, interesând vârsta acestuia, legăturile afective statornicite între părinți ,si copil, atașamentul și preocuparea manifestată de către fiecare dintre părinți, mijloacele materiale și condițiile de locuit de care dispun fiecare dintre părinți, interesul minorului trebuind a fi evaluat în concret, prin conjugarea tuturor acestor elemente.
Totodată, instanța are în vedere și disp. art. 14 alin.(1) si art.30 si urm. din Legea nr.242/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Din ansamblul acestor dispoziții legale rezulta ca legiuitorul consacra atât dreptul părintelui de a menține legături personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale atât cu ambii părinți, cât si cu rudele sale si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de apropiate, dat fiind ca între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie.
Prin prisma dispozițiilor art.4 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15.05.2003 și ratificată de România prin Legea nr.87/2007 si art.16 din Legea nr.272/2004 privind promovarea drepturilor copilului, relațiile personale constante dintre copil și părinții săi nu pot fi restrânse sau excluse decât atunci când există motive temeinice, de natură a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.
Legea de protectie a copilului 272/2004 modificata prin legea 257/2013 enumera cateva situatii generale care il indreptatesc pe judecator sa acorde o autoritate parinteasca exclusiva. Astfel se considera motive intemeiate pentru ca instanța sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti.
Cum, în speță, nu s-a făcut dovada unor atare împrejurări care să justifice luarea unei astfel de măsuri și având în vederea considerentele expuse anterior, precum și textele legale indicate, instanța apreciază că cererea reclamantei nu este întemeiată, minorul nefiind într-o situație care să reclame acordarea custodiei exclusive mamei.
Motivarea reclamantei că scopul cererii sale de exercitare exclusivă a autorității părintești este de a scoate minorul din țară pentru diferite vacante, nu constituie un motiv suficient pentru acordarea autorității exclusive.
In cazul refuzului nejustificat al paratului pentru scoaterea minorului din tara sau imposibilității obținerii acestui consimțământ reclamanta se poate adresa instanței de tutela, care poate stabili ce este in interesul minorului.
In ceea ce susținerea reclamantei cu privire la restul situațiilor, in care a avut nevoie de sprijinul paratului, insă nu l-a obtinut si mai mult a fost si șantajată, instanța nu o poate retine deoarece aceasta nu a precizat care au fost acele situatii si nici nu au fost dovedite.
Autoritatea părintească se referă la orientarea generală a copilului și la ceea ce este important pentru el, iar nu la decizii care privesc viața de zi cu zi, care trebuie luate de părintele cu care minorul locuiește in mod statornic.
De asemenea susținerea reclamatei ca paratul manifesta dezinteres total fata de minor si ca nu-i oferă sprijin material, nu poate fi reținută.
Din probele administrate in cauză nu rezultă că tatăl pârât și-a neglijat contribuția la întreținerea copilului, dimpotrivă, a depus la dosar dovezile privind plățile efectuate în contul întreținerii copilului (f. 20-83 dosar declinat)
Faptul ca . de timp unul dintre părinți este plecat mai mult timp din tara si nu-si exercită drepturile părintești ( asa cum este cazul in spetă) nu constituie un motiv pentru exercitarea exclusivă a autorității părintești.
Din declaratia martorei audiate in cauză coroborate cu concluziile referatului de anchetă socială si sustinerile paratului din intâmpinare rezultă acesta isi vizitează fiul insă acum este plecat din tara.
Cum in cauză nu a fost facuta dovada unor astfel de situatii care sa justifice exercitarea autoritătii părintesti doar de catre un părinte, instanta va respinge cererea ca neienteneiată.
Va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge actiunea, ca neientemeiata in cauza privind pe reclamanta BADILA M. A., cu dom.in Magurele, ., ., ., Judet Ilfov in contradictoriu cu parat D. M., cu dom.in sect.6, Bucuresti, ., ., ..
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Cornetu.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 18.03.2015.
P. GREFIER
B. M. M. M.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 994/2015. Judecătoria CORNETU | Pensie întreţinere. Sentința nr. 203/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
