Pensie întreţinere. Sentința nr. 203/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 203/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 203/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINTA CIVILA NR.203
Ședința publica din data de 26.01.2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: M. E. D.
GREFIER: A. G.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant C. A. F. și pe pârât C. L. C., având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică reclamantul a răspuns personal și asistat de apărător ales, pârâtul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care învedereaza faptul ca paratul a depus prin serviciul registratura, la data de 26.01.2015 cerere de acordare a unui nou termen, pentru angajarea unui apărător.
La interpelarea instantei, reclamanta arata faptul ca paratul locuieste în Clinceni.
Este legitimata reclamanta, aceasta prezentand CI . nr._.
Reclamanta apreciaza ca Judecatoria Cornetu este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea cauzei.
Cu privire la cererea de amanare formulata de catre parat, reclamanta solicita respingerea acesteia.
Instanta respinge cererea de amanare formulata de catre parat, avand în vedere ca paratul a primit copia actiunii si a înscrisurilor la data de 24.11.2014 si a acut timp suficient pentru a-si angaja un apărător.
În ce priveste durata procesului, reclamanta estimeaza durata procesului la un termen.
În baza art. 131, art. 94 și art. 107 C., instanța constată că este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea cauzei.
În baza art. 238 C., instanța stabilește durata estimată a procesului la un termen.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanta acorda cuvantul în dezbaterea probatoriului.
Reclamanta solicita instantei incuviintarea probei cu inscrisuri.
Deliberând asupra probelor solicitate, în baza art. 258 NCPC, va încuviința pentru reclamanta proba cu înscrisuri, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Instanta invoca din oficiu si pune in discutie exceptia inadmisibilitatii cererii privind instituirea popririi.
Reclamanta lasa la aprecierea instantei.
În temeiul art.248 alin.4NCPC uneste cu fondul exceptia inadmisibilitatii cererii privind instituirea popririi.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte probe de administrat instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Reclamanta solicita admiterea actiunii.
Instanta retine cauza spre solutionare.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamanta C. A. F. a solicitat în contradictoriu cu paratul C. L. C. obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere in favoarea reclamantei C. A. F., aflandu-se in continuarea studiilor, in suma fixa, la veniturile actuale ale paratului, de la data introducerii acțiunii, pana la majoratul acestora, paratul obținând venituri la IPJ Ilfov - din . nr.7, sector 2, de la data introducerii acțiunii, pana la terminarea studiilor.
In fapt, reclamanta a precizat ca este fiica paratului, ca paratul a plătit pensie de intretinere prin sentinta civila nr.341/11.02.2004 pronuntata de Judecatoria B., insa pana la majoratul său, ca este studenta in anul I la A.S.E, Facultatea Management, conform adeverinței pe care o anexează alaturat.
A mai precizat reclamanta ca solicită obligarea paratului la pensie de intretinere pana la terminarea studiilor si ca paratul lucreaza la IPJ Ilfov - din . nr.7, sector 2, ca agent principal.
Totodată a solicitat și înființarea popririi pe salariul paratului direct la locul sau de munca
In drept, au fost invocate prevederile art. 499 al.3 Noul Cod Civil.
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisurile menționate în cuprinsul acțiunii.
Deși a fost legal citat, fiindu-i comunicată acțiunea pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Totodată din dispoziția instanței au fost atașate relații privind media veniturilor nete lunare ale pârâtului.
Deliberând asupra prezentei cereri, prin prisma susținerilor reclamantei, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, instanța constată că este întemeiată în parte, urmând a fi admisă în parte pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamanta este fiica pârâtului, fiind născută la data de 29.05.1995, în prezent fiind majoră, aceasta urmând cursurile Facultății de Management din cadrul ASE București, conform adeverinței de studii atașată în fotocopie-fila 4, în anul I de studii.
Totodată se reține că prin sentința civilă nr. 341/11.02.2004 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 51/2004 pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantei, minoră la data respectivă, a unei pensii majorate de întreținere în cuantum de 154 lei lunar până la majoratul reclamantei.
În plus, din relațiile comunicate instanței, rezultă că în prezent pârâtul obține în medie un venit net din salariu în cuantum de 2356 lei, fără luarea în considerare a normei de hrană cuvenită acestuia în considerarea condițiilor deosebite de muncă în care își desfășoară activitatea și care este esențială pentru obținerea de către pârât a acestor venituri în virtutea activității desfășurată de acesta, la IPJ Ilfov.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 6/2014 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost reținute în această privință următoarele: ”Este îndeplinită, de asemenea, și condiția de admisibilitate potrivit căreia de chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, întrucât cuantumul pensiei de întreținere datorată de părinte se stabilește în raport cu venitul său net, controversa fiind în legătură cu includerea sau nu a normei de hrană în această categorie de venit. Prin urmare, de lămurirea acestei probleme depinde soluționarea pe fond a cauzei.
În ceea ce privește cerința noutății chestiunii de drept ce formează obiectul prezentei sesizări, se impun o . clarificări.
Așa cum Înalta Curte a mai observat în jurisprudența sa anterioară (Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, deciziile nr. 3 și 4 din 14 aprilie 2014), în lipsa unei definiții a "noutății" chestiunii de drept și a unor criterii de determinare a acesteia, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, rămâne atributul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sesizate cu pronunțarea unei hotărâri prealabile, să hotărască dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă.
Noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci și de una veche, cu condiția însă ca instanța să fie chemată să se pronunțe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată.
Prin urmare, caracterul de noutate se pierde, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată, iar opiniile jurisprudențiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile.
Aceasta, deoarece condiția noutății trebuie privită, în contextul legiferării sale, ca unul dintre elementele de diferențiere între cele două mecanisme de unificare a practicii: dacă recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în rândul instanțelor judecătorești (control a posteriori), hotărârea preliminară are ca scop preîntâmpinarea apariției unei astfel de practici (control a priori).
Prin urmare, existența unei practici neunitare relevă nu numai necesitatea de a se recurge la mecanismul recursului în interesul legii, ci și împrejurarea că nu mai poate fi sesizată instanța supremă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, întrucât scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins, chestiunea de drept care a suscitat-o nemaifiind, prin urmare, una nouă, ci una care a creat deja divergență în jurisprudență.
În cazul supus analizei, titularul sesizării solicită interpretarea unor dispoziții legale pe care le apreciază a fi noi, ca urmare a faptului că sunt cuprinse în Codul civil.
Potrivit dispozițiilor art. 527 alin. (2) din Codul civil: "La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale".
Art. 529 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil stabilește: "Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii."
În legislația anterioară, obligația de întreținere era prevăzută de Legea nr. 4/1953, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind Codul familiei (în prezent abrogată prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare).
Astfel, art. 86 prevedea că: "(1) Obligația de întreținere există între soț și soție, părinți și copii, cel care înfiază și înfiat, bunici și nepoți, frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege. (2) Are drept la întreținere numai acela care se află în nevoie, din cauza incapacității de a munci. (3) Descendentul, cât timp este minor, are drept la întreținere, oricare ar fi pricina nevoii în care se află."
De asemenea, art. 94, reglementând modul de calcul al obligației de întreținere, stabilea că: "(1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. (2) Instanța judecătorească va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau a hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui ce o primește. (3) Când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care înfiază, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii."
Analizând comparativ textele de lege, se constată că dispozițiile art. 527 alin. (2) și ale art. 529 alin. (2) din Codul civil sunt, în fapt, o reluare a vechilor dispoziții din Codul familiei, mai sus citate. Împrejurarea că aceleași dispoziții legale sunt cuprinse într-o altă reglementare (Codul civil) nu le conferă caracter de noutate.
Textele din noul cod civil vin să valorifice, în plus, soluții ale doctrinei și jurisprudenței anterioare. De pildă, art. 527 alin. (2) instituie criterii generale de apreciere asupra posibilității de a dobândi mijloacele pentru plata întreținerii respectiv, ținându-se seama de veniturile, bunurile debitorului, dar și de sarcinile și obligațiile acestuia. Tot astfel, art. 529 alin. (2) folosește sintagma "venitul lunar net", spre deosebire de reglementarea anterioară, care se referea la "câștigul din muncă", tocmai pentru a înlătura interpretări diferite și a acoperi toate situațiile în care debitorul realizează venituri (adică venituri din muncă, din cedarea folosinței bunurilor, onorarii, drepturi de autor etc.).
În egală măsură, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie o aplicație, într-un anumit domeniu, a sumelor datorate angajatului, cu o anumită destinație.
Dispozițiile relevante din acest act normativ sunt următoarele:
"Art. 2. - (1) Hrănirea personalului instituțiilor publice menționate la art. 1 se face, de regulă, în natură, în limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrană zilnice.
(2) Normele de hrană zilnice sunt cele cuprinse în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta ordonanță.
(4) Hrănirea personalului se poate face și pe bază de alocație valorică, cu aprobarea miniștrilor sau a conducătorilor instituțiilor publice prevăzute la art. 1.
Art. 3. - (1) Structura normelor de hrană care se aplică în două sau mai multe instituții publice prevăzute la art. 1 se stabilește, în mod unitar, de Ministerul Apărării Naționale împreună cu celelalte instituții publice, în limita valorii calorice a fiecărei norme, în concordanță cu nevoile nutritive ale personalului și în raport cu eforturile depuse în procesul de instruire și de îndeplinire a misiunilor, condițiilor de mediu și alți factori specifici.
Art. 4. - [. . .]
(4) Cadrele militare, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili care au dreptul la hrană potrivit normelor, atunci când nu beneficiază de alimente, primesc în locul acestora, valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care au dreptul."
Or, problema definirii noțiunii de "venituri" în funcție de care se stabilește cuantumul obligației de întreținere, cu referire la includerea sumelor de bani cu o anumită afectațiune, a făcut obiect de preocupare, fiind tranșată în doctrina și jurisprudența anterioare noului Cod civil, de o manieră ce își păstrează actualitatea.
În acest sens, în doctrină s-a afirmat că sporul cuvenit angajaților care lucrează în condiții deosebite de muncă nu se include în câștigul de muncă ce se ia ca bază la calcularea pensiei de întreținere, deoarece, deși are caracter de continuitate, acest spor are o destinație specială, și anume, de a asigura condițiile de apărare a organismului angajatului, care lucrează în mediu vătămător, greu sau periculos. Cum scopul acestor sporuri este de a oferi angajaților posibilitatea materială de a preveni ori de a înlătura efectele dăunătoare ale condițiilor în care se prestează munca, sporurile respective trebuie să rămână în întregime destinate afectațiunii lor.
În mod asemănător, s-a arătat că sporul celor încadrați care lucrează în condiții deosebite de muncă nu se include în câștigul din muncă ce se ia ca bază la calcularea pensiei de întreținere.
De asemenea, fostul Tribunal Suprem a statuat, încă din anul 1963, printr-o decizie de îndrumare (nr. 14/23 mai 1963), că scopul sumelor de bani care se acordă cu titlu de sporuri pentru condițiile deosebite în care se prestează munca este "de a da posibilitate materială angajaților să prevină ori să înlăture efectele dăunătoare pe care le au asupra organismului omenesc acele munci prestate în condiții speciale" și, de aceea, "în vederea asigurării depline a protecției angajatului debitor al întreținerii, este necesar ca sporul să rămână în întregime destinat afectației sale". S-a reținut, în acest sens, că "dacă, în vederea stabilirii pensiei de întreținere s-ar include în câștigul din muncă și sporul pentru condiții deosebite de muncă, ar însemna să nu se țină seama de scopul urmărit de lege, ceea ce ar duce la micșorarea posibilității de apărare a organismului angajatului care lucrează în aceste condiții, aceasta fiind și împotriva intereselor creditorului întreținerii".
Așadar, chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica judiciară, reținând, de altfel, că și doctrina recentă, ulterioară adoptării și intrării în vigoare a noului Cod civil, se pronunță în același sens, respectiv că nu vor putea fi luate în considerare pentru calculul pensiei de întreținere sporul pentru condiții deosebite de muncă, precum și cele cu destinație specială.”
Prin urmare, deși prin această decizie sesizarea privind chestiunea de drept supusă analizei a fost respinsă ca inadmisibilă, totuși prin considerentele sale aceasta explică cu caracter general obligatoriu, având în vedere rolul instanței supreme de unificare a practicii judiciare, înlăturarea sumelor obținute de către salariați cu titlu de normă de hrană, aceasta având o destinație specială menita să asigure în exclusivitate posibilitatea concretă a pârâtului de a obține în continuare veniturile din care se asigură și pensia de întreținere în favoarea reclamantei.
În drept, instanța constată că potrivit art. 499 din NCC “ (1) Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
(2) Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea sa profesională.
(3) Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
(4) În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.”, iar potrivit art. 529-533 din NCC “(1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
(2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
(3) Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
ART. 530
Modalitățile de executare
(1) Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
(2) Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
(3) Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. Dispozițiile art. 529 alin. (2) și (3) rămân aplicabile.
ART. 531
Modificarea și încetarea pensiei de întreținere
(1) Dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
(2) Pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
ART. 532
Data de la care se datorează pensia de întreținere
(1) Pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
(2) Cu toate acestea, pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului.
ART. 533
Plata pensiei de întreținere
(1) Pensia de întreținere se plătește în rate periodice, la termenele convenite de părți sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească.
(2) Chiar dacă creditorul întreținerii a decedat în perioada corespunzătoare unei rate, întreținerea este datorată în întregime pentru acea perioadă.
(3) De asemenea, părțile pot conveni sau, dacă sunt motive temeinice, instanța de tutelă poate hotărî ca întreținerea să se execute prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de întreținere ale celui îndreptățit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează întreținerea, în măsura în care debitorul întreținerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligații.”
Aplicând aceste dispoziții legale situației de fapt analizată anterior, instanța constată că sunt întrunite în mod cumulativ condițiile impuse de lege pentru stabilirea unei pensii lunare de întreținere în favoarea reclamantei majore și în sarcina pârâtului.
Astfel cu privire la creditorul întreținerii, instanța constată că reclamanta, deși majoră, totuși aceasta se află în continuarea studiilor superioare, urmând cursurile în anul I ale Facultății de Management din cadrul ASE București, la forma de învățământ “Cu frecvență”, nefiind dovedită împrejurarea că nu s-ar afla din acest motiv în stare de nevoie în sensul că mijloacele de care dispune reclamanta i-ar permite întreținerea în absența contribuției lunare din partea pârâtului, fiind necesară acoperirea nevoilor reclamantei în raport de vârsta acesteia și studiile pe care le urmează.
Cu privire la debitorul întreținerii, instanța reține că pârâtul obține în prezent venituri cu caracter permanent din muncă-salariu-în cuantumul net lunar indicat anterior, fără însă ca acesta să facă dovada că din aceste venituri i-ar fi imposibil în mod obiectiv să își asigure atât propria întreținere, cât și întreținerea reclamantei majore, considerente față de care în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, va fi admisă în parte acțiunea în sensul obligării pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 589 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere începând cu data introducerii acțiunii, 13.11.2014 și până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.
Totodata, va fi admisă excepția inadmisibilității cererii privind instituirea popririi și va fi respinsă cererea privind instituirea popririi asupra veniturilor pârâtului ca inadmisibilă, având în vedere că potrivit noilor dispoziții procesual civile, revine exclusiv executorului judecătoresc competența de a încuviința executarea silită și de dispune înființarea popririi asupra veniturilor pârâtului în măsura în care acesta nu își va executa de bunăvoie obligația stabilită prin prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cererii privind instituirea popririi.
Respinge cererea privind instituirea popririi asupra veniturilor pârâtului ca inadmisibilă.
Admite în parte acțiunea privind pe reclamanta C. A. F., cu domiciliul in loc. Cornetu, ., jud. Ilfov și pe pârât C. L. C., cu domiciliul în comuna Clinceni, ..123, jud. Ilfov.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 589 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere începând cu data introducerii acțiunii, 13.11.2014 și până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. E. D. A. G.
Red. D.M.E.
Tehnored. A.G.
Comunicat ex, azi .
Grefier,
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1006/2015.... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 83/2015.... → |
|---|
