Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2399/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2399/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 2399/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
.
SENTINTA CIVILĂ Nr. 2399/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. E.
GREFIER: A. L.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant I. G. și pe pârât I. D., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au raspuns reclamantul prin avocat substituent și pârâtul prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instantei faptul că la data de 17.06.2015 Primaria Vidra a depus referatul de ancheta sociala, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat si probe de administrat, instanta constata cauza în stare de judecată și acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul prin avocat solicita instantei admiterea cererii așa cum a fost formulată, stabilirea domiciliului minorilor la domiciliul mamei și cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor de la data introducerii cererii. Totodata învedereaza faptul ca reclamanta a fost nevoita să părăsească domiciliul conjugal în plină noapte pentru că a fost bătută de soț iar copii au fost închiși în casă de către bunicii paterni și nu a putut să ia si copii. De asemenea învedereaza faptul că dacă s-ar întoarce în domiciliul conjugal va trăi în continuare în violență și nu mai suportă violența fizică și verbală exercitată de soț iar față de situația de fapt apreciază că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii. În ceea ce privește urgența este nevoie ca minorii să locuiască împreuna cu mama pentru a fi feriți de violenta tatălui care s-a manifestat violent chiar în prezenta copiilor, iar reclamanta nu mai suportă fie agresată fizic și verbal.
În ceea ce privește vremelnicia măsurii, apreciază că este îndeplinită, deoarece a solicitat acest lucru până la soluționarea cererii de divorț care se află pe rolul instantei, iar copii pot avea domiciliul stabilit vremelnic la mama cu obligarea paratului la plata pensiei de întreținere în favoarea lor.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului învedereaza faptul că violența soțului și a socrilor reclamantei se manifestă și asupra copiilor.
Pârâtul prin avocat în ceea ce priveste vremelnicia masurii, învedereaza că pe rolul instantei se afla înregistrat dosarul de divort. În ceea ce privește neprejudecarea fondului, se observa ca reclamanta a plecat de acasă iar în răspunsul comunicat de Centru ADRA se mentioneaza ca reclamanta a plecat cu tratamentul baiatului, tratament care nu a fost administrat acestuia.. De asemenea învedereaza faptul că până la vârsta de un an pârâtul a fost în concediu pentru cresterea minorului iar cand minorul a fost internat în sanatoriu tot tatal a fost internt cu acesta. Totodata învedereaza instantei ca în perioada de cand a plecat de acasa reclamanta nu a contribuit cu nici un leu la cresterea minorilor si nu exista nici un bon fiscal pentru a dovedi ca a cumparat bunuri pentru copii. De asemenea mai arata ca însăsi reclamanta a spus că s-ar împăca cu pârâtul cu condiția să nu mai locuiască cu socrii și pune concluzii de respingere a cererii. Cu cheltuieli de judecata.
Reclamantul prin avocat în replică, arata că violențele pârâtului sunt determinate de violențele socrului si a facut afirmatia ca pentru a avea un camin cu paratul este dispusă să locuiască în alta parte, nu la fostul domiciliu care este proprietatea socrilor. De asemenea solicita instantei să țină cont ca a plecat de acasa în toiul noptii după ce a fost bătută de pârât. Mai arata faptul că orice mama cumpără produse pentru copii fără să solicite bon pentru a dovedi ca sunt pentru copii. Cu cheltuieli de judecata pe cale separata.
Instanta reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 20.02.2015, sub nr._, reclamanta I. G. a chemat în judecată pe pârâtul I. D. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, pe calea ordonanței președințiale, să se stabilească locuința minorilor rezultați din căsătoria părților la mama reclamantă precum și obligarea pârâtului la plata către reclamantă a unei pensii de întreținere în beneficiul celor doi minori, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la soluționarea divorțului dintre părți.
În motivare, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul din anul 2005, iar în ianuarie 2015 a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal din cauza violențelor verbale și fizice exercitate de pârât asupra reclamantei în prezența celor doi minori.
Arată că a locuit pe tot parcursul căsătoriei împreună cu pârâtul și minorii în imobilul proprietatea părinților pârâtului. Susține că pârâtul a agresat-o în repetate rânduri, mai ales pe fondul unui consum exagerat de alcool, fiind încurajat să o agreseze pe reclamantă chiar de părinți, socrii reclamantei.
Arată că nu a putut să ia minorii cu ea întrucât socrii au sechestrat copii într-o încăpere. Reclamanta locuiește în prezent cu sora sa și subliniază că minorii sunt foarte atașați de mamă, fiind și la o vârstă la care au nevoie de îngrijirea și atenția acesteia, motiv pentru care se impune ca domiciliul acestora să fie stabilit la mamă.
Pentru aceste considerente apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
În drept a invocat prevederile art. 996-1001 C.pr.civ.
În probațiune a depus un set de înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată este legal timbrată dovada fiind atașată la fila 24 din dosar.
Pârâtul, legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar pe fond ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că cererea de chemare în judecată nu este admisibilă întrucât nu există un dosar de divorț, cererea de chemare în judecată fiind anulată, motiv pentru care nu se poate analiza condiția vremelniciei.
Consideră că nici condiția neprejudecării fondului nu este îndeplinită în condițiile în care soluționarea prezentei cauze presupune administrarea unor probatorii ce antamează fondul cauzei.
Susține că în realitate, afirmațiile reclamantei sunt nefondate. Arată că pârâtul a fost cel care s-a ocupat de creșterea minorei, beneficiind în acest sens de concediu pentru creșterea minorei. De asemenea, tot pârâtul împreună cu părinții acestuia s-au îngrijit și de băiatul minor care are un handicap neuropsihic sever, deși reclamanta este cea care încasează îndemnizația de însoțitor pentru acest copil.
Mai subliniază faptul că din ianuarie 2015 și până în prezent reclamanta nu a vizitat copii, deși a fost invitată să îi vadă, că a încercat să se împace cu reclamanta dar aceasta a refuzat, iar afirmațiile legate de presupuse acte de violență sunt lipsite de orice temei.
În drept a invocat prevederile art. 205 C.pr.civ., Legea nr. 272/2004.
În probațiune a depus un set de înscrisuri.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu un martor și interogatoriul părților.
În cauză au fost efectuate anchetele sociale la domiciliul ambelor părți, rapoartele fiind atașate la dosar.
Interogatoriile au fost administrate la termenul de judecată din 13.05.2015. La același termen instanța a audiat martorul propus de reclamantă și a aplicat sancțiunea decăderii din probă pentru pârâtul care nu a indcat datele de identificare ale martorului.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, din căsătoria celor doi părți au rezultat doi copii minori: I. A. M., născută la data de 10.09.2013 și I. I. C., născut la data de 11.10.2006, aflați în prezent în îngrijirea tatălui, pârâtul din prezenta cauză.
Minorul I. I. C. este încadrat într-un grad de handicap grav, iar reclamanta din prezenta cauză este angajată ca asistent personal pentru minor, beneficiind de un salariu brut lunar de 900 lei.
Se reține că din afirmațiile ambelor părți rezultă că reclamanta a părăsit domiciliul conjugal în ianuarie 2015. Inițial, reclamanta a locuit într-un Centru de Primire în Regim de Urgență a Victimelor Violenței în Familie – ADRA, iar ulterior la sora sa, martorul audiat în prezenta cauză.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 996 C.proc.civ. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În consecință, potrivit prevederilor Codul de procedură civilă, cererea de ordonanța președințială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții de admisibilitate: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
În cauza de față, pârâtul a solicitat instanțe să constate că în cauză nu este întrunită condiția vremelniciei întrucât nu există pe rolul instanțelor un dosar de divorț, susținere pe care însă instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată. În acest sens, instanța observă că dispozițiile art. 996 C.pr.civ. nu condiționează existența unui litigiu de vremelnicia măsurilor dispuse.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului, instanța observă că legiuitorul a prevăzut o atare condiție pentru a preîntâmpina situațiile în care instanța ar pronunța o soluție cu caracter implicit definitiv.
În cauza de față însă, este unanim acceptat în doctrină și în jurisprudență că instanțele pot dispune măsuri pentru stabilirea domiciliului minorilor, precum și pentru stabilirea unei contribuții la creșterea și educarea minorilor, fără a se considera că s-a antamat fondul cauzei, în interesul superior al minorilor.
Referitor la aparența dreptului se pune problema dacă, pe baza examinării sumare a probatoriului limitat pe care îl permite procedura ordonanței președințiale, fără a se anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun, se poate stabili care dintre părți are de partea sa aparența dreptului și justifică interes pentru luarea unei măsuri vremelnice, fiind strâns legată de condiția neprejudecării fondului, urmând ca aceste două condiții să fie analizate împreună.
Din probele administrate în cauză instanța reține că în favoarea reclamantei nu există aparența în drept. În acest sens, instanța observă că minorii locuiesc cu tatăl din ianuarie 2015, că reclamanta a afirmat la interogatoriu că nu a vizitat minorii de la această dată până în prezent și nici nu a contribuit la creșterea minorilor, deși încasează îndemnizația pentru minorul bolnav, întrucât îi este frică de pârât, fără a arăta însă că pârâtul ar constitui un pericol pentru minori. Or prezenta cauză se judecă în principal pentru a se asigura ca finalitate respectarea interesului superior al celor doi minori.
De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada că în cauză ar exista în prezent motive justificate pentru a se constata că dezvoltarea minorilor este periclitată în condițiile în care aceștia rămân sub supravegherea tatălui.
Totodată din raportul de anchetă socială întocmit la domiciliul tatălui rezultă că minorii sunt bine îngrijiți, în timp ce la domiciliul reclamantei nu s-a putu efectua ancheta socială. Este adevărat că a fost întocmit raportul de anchetă socială și de autoritățile de la domiciliul reclamantei, dar acest raport a fost întocmit pe baza declarațiilor reclamantei, locuința surorii acesteia neputând fi vizualizată, motiv pentru care instanța nu poate verifica îndeplinirea unor minime condiții de locuit pentru minori.
Nici din declarația martorei audiate nu rezultă că în cauză ar exista motive ce ar determina de urgență luarea unor măsuri pentru copii în sensul schimbării domiciliului acestora.
În aceste condiții, instanța apreciază că cel puțin aparent minorii sunt bine îngrijiți de pârât, iar în cauză nu există motive pentru care să se considere că se impune de urgență schimbarea domiciliului minorilor, mai ales în contextul în care minora are o vârsta fragedă (sub doi ani) iar minorul suferă de un handicap sever, considerent pentru care minori au în mod deosebit nevoie de stabilitate în procesul de dezvoltare.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 996 C.pr.civ., motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Totodată, în baza art. 453 C.pr.civ., față de modul de soluționare al litigiului, instanța va obliga reclamanta la plata către pârât a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta I. G., domiciliat în com. VIDRA, ., judet Ilfov în contradictoriu cu pârâtul I. D., domiciliat în com. VIDRA, ., judet Ilfov, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plată către pârât a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cornetu. Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
D. ENIKOAnton L.
Red. D.E./Dact. D.E – 4 ex
L.A. 29 Iunie 2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 564/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
