Pensie întreţinere. Sentința nr. 564/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 564/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 564/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CORNETU
SENTINTA CIVILA NR.564
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.02.2015
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
P.: B. M.
GREFIER: M. M.
Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe reclamant R. A. si pe parat R. F. M. având ca obiect pensie intretinere.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 11.02.2015, fiind consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 17.02.2015, cand in aceeasi compunere a retinut urmatoarele.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ /20.10.2014, reclamantul R. A., a chemat în judecată pe pârâta R. F. M. pentru ca instanța prin hotărârea pronunțată să dispună reducerea contribuției de întreținere stabilită prin Convenția incheiatå in procedura divorțului cu copii minori, autentificată sub nr. 661/22.04.2013, de BNP,, S. N.”.
Cererea este legal timbrată.
În motivare, reclamantul a precizat că suma de 500 de lei, pe care s-a obligat sa o plătească in favoarea minorei R. A., depășește cota procentuală maximă stabilită de lege.
Mai arată că împrejurările existente la momentul desfacerii căsătoriei s-au schimbat, iar reclamantul nu-și mai permite să plătească aceeași contribuție.
După căsătorie, reclamantul a fost nevoit să se mute si să împrumute diferite sume de bani, la care se adaugă cheltuielile de zi cu zi.
In drept a invocat disp. art. 403 C.p.c
In susținerea cererii a depus inscrisuri.
In cadrul procedurii prealabile parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neintemeiată
Reclamantul a răspuns la întâmpinare, arătând că obligația de intretinere de 500 lei stabilita in sarcina sa, depășește nivelul legal prevăzut de art.529 alin.2 C.civ. respectiv ¼ din venitul realizat de 1250 lei, conform adeverinței de venit.
Mai arată ca norma de hrană reprezintă un venit neimpozabil, care are o destinatie specială și nu poate fi avuta in vedere la stabilirea pensiei de intretinere de către instanta de judecată.
La solicitarea instantei de judecată a fost depusă la dosar adresa cu veniturile nete realizate de reclamant. (f.28).
La termenul din data de 11.02.2015, instanta a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Din probatoriul administrat în cauză instanța reține următoarele:
Prin Conventia incheiatå in procedura divorțului cu copii minori, autentificată sub nr. 661/22.04.2013, de BNP,, S. N.”, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată intre cele două părți, exercitarea autorității părintești, cu privire la minora R. A., in comun de către ambii părinți, ca domiciliul minorei să fie la mamă, si s-a stabilit o pensie de intretinere de 500 lei/lunar in sarcina reclamantului.
La data stabilirii pensiei de întreținere reclamantul era angajat.
În prezent situația, de la data stabilirii pensiei de întreținere, nu s-a modificat, în sensul că reclamantul este tot angajat la Unitatea Militară nr. 0260 Bucuresti, unde realizează un venit net de 2243,5 lei/luna (media ultimelor 6 luni), conform adeverinței de venit (f.28), in care este inclusa norma de hrana si cea de echipare.
Potrivit art. 2 alin. 3 din legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Potrivit art. 529 din C.civ., întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și mijloacele celui ce urmează a o plăti.
De asemenea, instanța reține că minora nu are capacitate de muncă, se află în stare de nevoie, prezumată în mod absolut de lege, prezumție ce se regăsește în prevederile art. 525 C.civ. (Minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri).
Sustinerea reclamantului cum că norma de hrană nu poate fi luată în considerare ca venit al sau și inclusă în cuantumul veniturilor de care beneficiază și în raport de care urmează să se stabilească pensia de întreținere datorată de acesta în favoarea minorei, deoarece, potrivit art. 55 alin. 4 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, norma de hrană nu este un venit salarial și nu se supune impozitării, nu poate fi retinută de instantă.
De asemenea nici susținerea acestuia cum ca in prezent pensia de intretinere de 500 lei/lunar depășește cota de ¼ stabilită de art. 529 alin. 2 C.civ., deoarece acesta realizează un venit net lunar doar de 1270 lei, norma de hrană neputand fi considerată, ca și venit al reclamantului, nu poate retinută de instantă
Art. 55 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, prevede că „sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor, ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă”.
Este adevărat că potrivit art. 55 alin. 4 lit. b din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, astfel cum acest text legal a fost modificat de pct.15 al art. I din O.U.G. nr. 58/2010, drepturile de hrană acordate de angajator angajaților, în conformitate cu legislația în vigoare, nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit, dar nu este mai puțin adevărat că aceste drepturi de hrană, în înțelesul Codului fiscal, nu sunt incluse în veniturile salariale doar din perspectiva impozitării lor, respectiv, nu sunt luate în considerare ca și venituri impozabile, în înțelesul impozitului pe venit.
Împrejurarea că drepturile de hrană de care face vorbire art. 55 alin. 4 lit. b din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, nu sunt considerate, prin chiar dispozițiile Codului fiscal, ca și venituri impozabile, în înțelesul impozitului pe venit, nu înseamnă că aceste drepturi de hrană nu ar putea fi avute în vedere ca și venituri ale debitorului pensiei de întreținere, venituri care să poată fi luate în calcul la cuantumul veniturilor în baza cărora urmează să se stabilească pensia de întreținere.
Se face, așadar, de către reclamant, o confuzie, între caracterul impozabil al drepturilor de hrană, în înțelesul Codului fiscal, și caracterul de venituri care se impun a fi luate în considerare la stabilirea unei pensii de întreținere.
De altfel, caracterul neimpozabil al normei de hrană sau al drepturilor de hrana este reiterat și de art. 4 alin. 4 din O.G. nr. 26/1994, text legal potrivit căruia, „cadrele militare, militarii angajați pe baza de contract si salariații civili care au dreptul la hrana potrivit normelor, atunci când nu beneficiază de alimente, primesc, in locul acestora, valoarea financiara neimpozabila a normei de hrana la care au dreptul”.
Nu se menționează nicăieri în cuprinsul O.G. nr. 26/1994, privind drepturile de hrana, in timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică si siguranță națională, că această normă de hrană nu ar putea fi luată în considerare ca venit al celui căruia i se acordă, și care ar putea constitui bază de calcul în vederea calculării pensiei de întreținere.
Art. 1 din O.G. nr. 26/1994, republicată, prevede că „personalul din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației si Internelor, Ministerul Justiției si Libertăților Cetățenești - Administrația Naționala a Penitenciarelor si Serviciul Independent de Protecție si Anticorupție, Serviciul R. de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție si Paza si Serviciul de Telecomunicații Speciale are dreptul, in timp de pace, la hrana gratuita, in condițiile prezentei ordonanțe”, în timp ce, în art. 2 din același act normativ se arată care anume sunt normele de hrană, respectiv categoriile de personal pentru care se acordă aceste norme de hrană, după cum urmează:
„(1) Hrănirea personalului instituțiilor publice menționate la art. 1 se face, de regula, in natura, in limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrana zilnice.
(2) Normele de hrana zilnice sunt cele cuprinse in anexa nr. 1, care face parte integranta din prezenta ordonanța.
(3) Categoriile de personal pentru care se acorda si instituțiile publice in care se aplica se aproba prin hotărâre a Guvernului.
(4) Hrănirea personalului se poate face si pe baza de alocație valorica, cu aprobarea miniștrilor sau a conducătorilor instituțiilor publice prevăzute la art. 1.
(5) Rezerviștii primesc, pe timpul concentrării sau mobilizării, aceleași drepturi de hrana ca si militarii activi”.
Potrivit art. 4 alin. 2 din O.G. nr. 26/1994, republicată, „hrănirea personalului se poate face si prin reciprocitate între instituțiile publice menționate la art. 1, potrivit convențiilor încheiate între acestea, cu decontarea valorii financiare a normelor de hrana folosite”.
Este adevărat că potrivit art. 41 alin. 5 din O.G. nr. 26/1994, republicată, este interzisă utilizarea bunurilor prevăzute la alin. (3) in alte scopuri decât pentru hrănirea personalului care aparține instituțiilor publice prevăzute la art. 1, dar nu este mai puțin adevărat că, în textul acestui act normativ nu există nici o dispoziție expresă care să prevadă în mod imperativ faptul că norma de hrană nu ar constitui un venit al celui care beneficiază de acordarea acesteia, ori că această normă de hrană nu poate fi luată în considerare ca bază de calcul pentru stabilirea pensiei de întreținere.
Împrejurarea că această normă de hrană, care are un caracter special – în virtutea considerării calității persoanei căruia i se acordă, respectiv, datorită specificului activității prestate de persoana care beneficiază de această normă de hrană-, se circumscrie noțiuni de „indemnizație cu destinație specială, stabilită potrivit legii și care nu poate fi urmărită pentru niciun fel de datorii”, despre care face vorbire atât art. 409 alin. 7 din vechiul C.pr.civ., cât și art. 728 alin. 7 din Noul C.pr.civ., nu poate fi urmărită silit de creditorii reclamatului, nu trebuie confundată cu situația în care această normă de hrană este asimilată noțiunii de „venituri” realizate de o persoană, venituri care să poată fi apoi luate în considerare ca bază de calcul în vederea stabilirii pensiei de întreținere.
Chiar dacă aceste venituri au un caracter special, în sensul prevăzut de O.G. nr. 26/1994, republicată, și chiar dacă acestea se acordă cu caracter special, în virtutea specificului activității prestate de reclamant, totuși această normă de hrană constituie venituri ale reclamantului, așa cum dispune art. 55 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Textul art. 55 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede că sunt considerate venituri din salariu toate veniturile în bani și / sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Nu trebuie făcută confuzie între caracterul normei de hrană, acela de venit neimpozabil, în înțelesul impozitului pe venit reglementat de Codul fiscal, și caracterul normei de hrană, acela de venit din salariu, în sensul stipulat de art. 55 alin.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Cu alte cuvinte, norma de hrană nu este un venit impozabil, în înțelesul impozitului pe venit reglementat de Codul fiscal, nu este supus urmăririi pentru nici un fel de datorii din partea creditorilor debitorului, alți creditori decât creditorul pensiei de întreținere, însă, această normă de hrană este un venit salarial în sensul art. 55 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborat cu art. 527 alin. 2 C.civ., venit care trebuie luat în considerare la stabilirea pensiei de întreținere datorată de reclamant.
De altfel, art. 527 alin. 2 C.civ. prevede că la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora, urmând să fie avute în vedere și celelalte obligații ale sale.
Din coroborarea art. 527 alin. 2 C.civ. cu dispozițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, rezultă în mod cert că și această normă de hrană trebuie luată în considerare ca venit la stabilirea pensiei de întreținere în sarcina reclamantului.
Totodată instanța reține că prin luarea în considerare a normei de hrană la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, nu se nesocotesc dispozițiile art. 529 alin. 2 C.civ, text legal care prevede că pensia de întreținere nu poate depăși cota maximă de ¼.
Instanta constată că această susținere a reclamantului nu este fondată, având în vedere următoarele considerente:
Art. 529 alin. 1 C.civ. prevede că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, în timp ce, potrivit art. 529 alin. 2 NCC, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că reclamantul este angajat al MAI-UM 0260 Bucuresti, având o medie a veniturilor nete pe ultimele șase luni, de 1.251,5 lei/lunar, iar pe lângă aceste venituri salariale, reclamantul beneficiază lunar și de sume alocate cu titlu de norme de hrană, potrivit O.G. nr. 26/1994, al căror cuantum, în ultimele șase luni in perioada, iulie –decembrie 2014, fiind în medie de 764 lei lunar, precum si cu titlu de norma de echipa de echipare in medie de 226 lei/lunar, conform adresei comunicată Judecătoriei Cornetu de către Ministerul Afacerilor Interne, Jandarmeria R.-UM nr.0260, și aflată la fila 28.
Suma de 1.251,5 lei, plus suma de 764 lei, (fara venitul de incasat de reclamant pe norma de echipare) însumează un total de 2.015,5 lei, din care, 1/4, reprezintă suma de 503,8 lei.
Prin urmare, instanta constată că suma de 500 lunar, stabilita prin Conventia incheiatå in procedura divorțului cu copii minori, autentificată sub nr. 661/22.04.2013, de BNP,, S. N.”, cu titlu de pensie de întreținere datorată de reclamant, respecta dispozițiilor art. 529 alin. 2 C.civ.
Totodată, instanta retine că beneficiul acestei norme de hrană, acordată în favoarea reclamantului, poate determina o economisire a altor sume din celelalte venituri, sume care ar fi fost destinate consumului zilnic.
De altfel, în același sens, s-a pronunțat și Comisia pentru unificarea practicii judiciare în minuta Consiliului Superior al Magistraturii din 12 martie 2008 – de statuările acestei Comisii instanțele trebuind să țină seama, în conformitate cu Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 46/2007 -, respectiv, s-a statuat că „norma de hrană intră în calcul la stabilirea pensiei de întreținere, având în vedere și dispozițiile art. 409 lit. a C.pr.civ., fiind inclusă în categoria de salariu și alte venituri periodice realizate din muncă, destinate asigurării mijloacelor de întreținere a debitorului obligației de întreținere”.contribuția tatălui la cheltuielile de întreținere, având în vedere vârsta acesteia.
De asemenea, instanța nu poate reține susținerile reclamantului în sensul că din salariul sau își plateste o locuinta, rate la C.A.R, cheltuieli de zi de zi și prin aceasta s-ar jusitifica reducerea pensiei deoarece nu a făcut dovada că prin plata unei pensii la plafonul actual și-ar primejdui propria existență și nici că pârâta ar realiza niște venituri atât de mari, încât să nu mai fie necesară obligarea reclamantului la plata unei pensii până la acest plafon.
De asemenea faptul ca minora nu locuiește efectiv la mama, ci la bunicii materni nu constituie un motiv pentru reducerea pensiei de intretinere. Reclamantul are la dispozitie alte mijloace legale pentru rezolvare acestei situații.
F. de acestea, va respinge cererea ca neintemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge cererea, ca nentemeiata in cauza privind pe reclamant R. A., cu dom.in B., ., . si pe parat R. F. M., cu dom.in B., ., Jud.Ilfov.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2015
P. GREFIER
B. M. M. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2399/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 994/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
