Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 170/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 170/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 170/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
.
SENTINTA CIVILĂ Nr. 170/2015
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. E.
GREFIER: A. L.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant D. M. O. și pe pârât P. G. D. la U.M._, autoritate tutelară P. C.-SERVICIUL DE AUTORITATE TUTELARA, având ca obiect exercitarea autorității părintești
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la data de 14.01.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru delibera a amânat pronunțarea pentru azi 21.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cornetu sub nr._, reclamanta D. M. Olguța, in calitate de reprezentanta a minorului P. G. D., născut la data de 14.10.2004, a chemat în judecată pe pârâtul P. G. D. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorului să se realizeze exclusiv de către mamă, iar pârâtul să fie obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.
In motivarea cererii a arătat că părțile au trăit în concubinaj timp de 10 ani. Domiciliul comun al acestora a fost in C., satul Olteni, ., județul Ilfov. Din această relație a rezultat minorul P. G. D., născut la data de 14.10.2004. Susține că în ultimii ani relația dintre părți s-a deteriorat din cauza faptului că pârâtul își cheltuia veniturile pe băuturi alcoolice. Mai susține că pârâtul a părăsit domiciliul comun în decembrie 2012 și de la data respectivă nu a mai contribuit financiar la creșterea și educarea minorului. Susține că are condiții optime pentru creșterea și educarea minorului, fiind angajată cu forme legale. A indicat locul de muncă al pârâtului.
În drept a invocat prevederile art. 529 C.civ.
În probațiune a depus înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
În cauză a fost efectuată ancheta socială la domiciliul reclamantei, raportul de anchetă socială fiind atașat la fila 36-37 din dosar și a fost audiat minorul, conform art. 264 C.civ., în camera de consiliu.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar pentru reclamantă și proba testimonială cu un martor a cărui declarație se află atașată la fila 75 din dosar.
La solicitarea instanței, angajatorul pârâtului a comunicat adeverința de venit aceasta fiind atașată la fila 79 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din relația părților din prezenta cauză a rezultat minorul P. G. D., născut la data de 14.10.2004, aflat în prezent în îngrijirea mamei. Se reține că părțile sunt despărțite în fapt din decembrie 2012.
Reclamanta solicită instanței să dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorului să se realizeze în mod exclusiv de către mamă, iar pârâtul să fie obligat la plata unei contribuții la cheltuielile de creștere și educare a minorului.
În ceea ce privește exercițiul autorității părintești, instanța constată că potrivit art. 483 alin. 1 C.civ. autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți, iar potrivit alin. 2 și 3 ale aceluiași articol părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, ambii răspunzând pentru creșterea copiilor lor minori.
Prin art. 507 ce are ca denumire marginală „exercitarea autorității părintești de către un singur părinte” se stabilește că „dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească”, iar conform art. 398 Cod civil, cu aceeași denumire marginală „dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți”.
Interesul superior al copilului urmează a fi apreciat din perspectiva definiției regăsită în art.2 din Legea nr.272/2004.
Astfel, în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;
b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;
d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socio-afectiv, la viața de familie, drept afirmat și prin art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Or, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, prevăzută de art.397 din Noul Cod Civil, este un drept al copilului, de care acesta nu poate fi lipsit decât pentru motive justificate de interesul său superior.
Prin urmare, pentru a se putea dispune exercitarea autorității părintești de către un singur părinte trebuie să existe niște „motive întemeiate”, care pot fi circumscrise împrejurărilor prevăzute de art. 507 Cod civil.
Totodată, având în vedere efectele sale, o astfel de măsură trebuie dispusă cu maximă precauție, nefiind de plano în interesul minorului, de vreme ce exclude aproape total un părinte al minorului de la luarea deciziilor în legătură cu acesta.
În cauza dedusă judecății, nu s-a făcut dovada existenței unui motiv întemeiat pentru a se dispune exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă.
În acest sens, instanța reține că o eventuală neplată a unei contribuții la creșterea și educarea minorului nu poate constitui motiv întemeiat pentru privarea tatălui de dreptul de a lua decizii în legătură cu creșterea și dezvoltarea minorului, cele două drepturi și obligații nefiind interdependente. Se reține astfel că și un părinte decăzut din drepturile părintești are obligația de a contribui la creșterea minorului, motiv pentru care cele două drepturi ale minorului – dreptul de a fi crescut de ambii părinți, de a nu fi privat de deciziile ambilor părinți, respectiv dreptul la întreținere sunt drepturi distincte care nu se pot intercondiționa în totalitate.
Pe de altă parte se reține că din declarația martorului a rezultat faptul că pârâtul are o relație bună cu minorul, atunci când se întâlnește cu acesta. Aspectele referitoare la o eventuală neparticipare financiară la creșterea minorului sunt cunoscute de martorul audiat exclusiv din spusele reclamantei.
Totodată, minorul, audiat în camera de consiliu, a relatat că se întâlnește periodic cu tatăl său, respectiv că acesta îl ia la domiciliul său și că i-a cumpărat ocazional diverse bunuri.
Instanța reține că nici din declarația martorului și nici din afirmațiile reclamantei nu rezultă că relațiile dintre pârât și minor ar fi de natură a afecta în mod negativ dezvoltarea minorului.
Pentru aceste motive, instanța va respinge capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă ca neîntemeiat și va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului să se realizeze în comun și în mod egal de către ambii părinți.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata unei contribuții la cheltuielile de creștere și educare a minorului, temeiul art. 499 și 529 Cod civil, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pe pârâtul să achite reclamantei o pensie de întreținere lunară, în cuantum de ¼ din veniturile realizate, respectiv 275,6 lei, în beneficiul minorului P. G. D., începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată (11.10.2013) și până la majoratul minorului sau până la alte dispoziții. Instanța nu va admite cererea de obligare a pârâtului la plata pensiei de întreținere până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani de către minor, întrucât pârâtul va avea această obligație doar dacă, după ce minorul va deveni major, se va face dovada faptului că acesta se află în continuarea studiilor.
Pentru aceste considerente instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată în sensul că va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului P. G. D., născut la data de 14.10.2004, să se realizeze în comun și în mod egal de ambii părinți, respectiv îl va obliga pe pârât la plata unei contribuții la cheltuielile de creștere și educare a minorului conform celor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea privind pe reclamant D. M. O., domiciliat în com. C., ., nr. 16, judet Ilfov și pe pârât P. G. D. la U.M._ BUCURESTI, cu sediul în sector 6, București, .. 7H, autoritate tutelară P. C.-SERVICIUL DE AUTORITATE TUTELARA, cu sediul în ..
Respinge capătul de cerere referitor la exercitarea autorității părințești asupra minorului P. G. D., născut la data de 14.10.2004, în mod exclusiv de reclamantă ca neîntemeiat.
Dispune exercitarea autorității părintești asupra minorului P. G. D., născut la data de 14.10.2004 în comun și în mod egal de către reclamantă și pârât.
Obligă pe pârâtul P. G. D. la plata către reclamantă a unei pensii de întreținere în cuantum de 275,6 lei, în beneficiul minorului P. G. D., născut la data de 14.10.2004, începând cu data introducerii prezentei cereri (11.10.2013) și până la majoratul minorului sau până la alte dispoziții.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
D. ENIKOAnton L.
Red. D.E./Dact. D.E – 5 ex
03.03.2015
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 83/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 199/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
