Pensie întreţinere. Sentința nr. 2430/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2430/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 2430/2015
Dosar nr. 1662 /1748/ 2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA CIVILĂ NR.2430
Ședința publica din data de 29.06.2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: M. E. D.
GREFIER: A. G.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant G. J. M. și pe pârât G. D., având ca obiect pensie întreținere.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 22.06.2015, fiind consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 29.06.2015, cand in aceeasi compunere a retinut urmatoarele.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ la data de 24.03.2015 pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamanta G. J. M. a solicitat in contradictoriu cu paratul G. D., in temeiul art. 499 alin. 3 din Noul Cod Civil, obligarea paratului la plata pensiei lunare de intretinere in cota legala din veniturile realizate de către acesta, incepand cu data introducerii prezentei acțiunii, respectiv 18.03.2015 si pana la terminarea studiilor de către reclamantă, dar nu mai târziu de implinirea vârstei de 26 ani.
MOTIVELE SUNT URMATOARELE:
In prezent deși este majoră se află in continuarea studiilor, fiind eleva in clasa a Xl-a A la Colegiul Tehnologic G. C. București, astfel cum rezulta din adeverința atașata, fapt ce o indreptateste sa solicite obligarea paratului la plata pensiei lunare de intretinere, pana la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de implinirea a vârstei de 26 ani, asa cum o arata si dispozițiile art. 499 alin. 3 din Noul Cod Civil.
Desi in prezent este majora, se află in continuarea studiilor, asa cum a evidentiat mai sus, astfel incat in prezent se află in nevoie si ca urmare se impune ca paratul sa-i asigure lunar o pensie de intretinere necesara pentru asigurarea educației, invataturii si pregătirii sale profesionale.
In fapt, prin sentinta civila nr.7426/01.10.2012 pronuntata de Judecatoria Sector 4 București in dosarul nr._/4/2012, paratul G. D., care este tatal său (astfel cum rezulta din certificatul de naștere anexat prezentei acțiuni), a fost obligat la plata unei pensii lunare de intretinere in cuantum de 300 lei lunar fata de reclamantă, de la data de 26.04.2012, pana la majorat.
Totodata, prin sentinta civila nr. 932/10.02.2014 pronuntata de Judecatoria Sector 4 București in dosarul nr._/4/2013, s-a dispus majorarea pensiei de intretinere stabilita in sarcina paratului de la suma de 300 lei lunar, la cuantumul de 25% din veniturile nete lunare realizate de parat din munca, incepand cu data de 04.12.2013 si pana la majorat.
In data de 18.03.2015 a devenit majora si tot de atunci a incetat obligația paratului de a-i plati pensia lunara de intretinere stabilita prin hotararea mai sus aratata.
La stabilirea cuantumului obligației de intretinere datorata de parat, urmează sa se aiba in vedere cuantumul veniturilor nete realizate de acesta in calitate de angajat al SERVICIULUI DE TELECOMUNICAȚII SPECIALE, precum si dispozițiile art. 529 alin. 2 din Noul cod civil conform carora: „ cand intretinerea este datorata de părinte ea se stabileste pana la o pătrime din venitul sau lunar net pentru un copil
Având in vedere toate aceste considerente, solicită admiterea prezentei acțiunii si ca urmare obligarea paratului la plata către reclamantă a pensiei lunare de intretinere in cota legala din veniturile realizate de către acesta, incepand cu data introducerii prezentei acțiunii, respectiv 18.03.2015 si pana la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de implinirea vârstei de 26 ani.
In drept, dispozițiile reglementate de art. 499 alin. 3, art. 524 si urm. din Noul Cod Civil.
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri: adeverința de școlarizare emisa de Colegiul Tehnologic G. C. București; certificatul de naștere . nr._, sentința civilă menționată.
Pârâtul G. D. a formulat întâmpinare, arătând următoarele:
A solicitat ca în temeiul dispoz. art. 530 alin. 1 C. Civ. sa fie obligat la intretinerea fiicei sale, după cum urmeaza.
1. Cu privire la obligarea de a plati reclamantei o pensie lunara de intretinere in cota legala din veniturile pe care obține este de acord sa își indeplinească obligațiile privind intretinerea, educarea si pregatirea profesionala a fiicei sale pana la data la care aceasta isi va finaliza studiile liceale. In situatia in care aceasta va face dovada ca este studenta, își va îndeplini aceste obligații pana la terminarea facultatii, dar nu mai târziu de implinirea vârstei de 26 ani.
Insa, a solicitat ca in temeiul dispozițiilor art. 530 alin.l C.Civ., intretinerea sa fie executata in natura prin asigurarea celor necesare traiului (alimente, imbracaminte), in cuantum de ¼ din suma pe care ar trebui sa o plătească cu titlu de intretinere, restul cheltuielilor pentru educare urmând a fi achitate in bani.
Solicită aceasta modalitate de executare a obligației de intretinere deoarece își dorește sa participe activ la creșterea si educarea fiicei sale si totodata sa fie cat mai prezent in viata acesteia.
Prin această modalitate de executare a obligației de intretinere va avea posibilitatea sa se intalnească cu fiica sa, sa poată sa o vada mai des si sa interactioneze cu aceasta.
In prezent, este pus in situatia neplăcută de a participa doar financiar la creșterea si educarea acesteia, fiind privat de dreptul de a avea legaturi personale cu fiica sa.
Mai mult, conform dispoz. art. 530 alin. 1 C.Civ.,modalitatea de executare a obigatiei de intretinere este regula, excepția fiind prevăzută de art. 530 alin. 2 C. Civ.
P. la data de 18.03.2015 și-a indeplinit toate obligațiile impuse prin sentinta civila nr. 932 din 10.02.2014, pronuntata de Judecatoria sectorului 4 București in dos. nr._/4/2013.
In drept. art. 205 NCPC.
Reclamanta G. J. M., in temeiul art. 201 alin. 2 Noul Cod de procedura civila, a formulat RĂSPUNS LA INTAMPINAREA paratului G. D., solicitând respingerea cererii paratului prin care arata ca este de acord sa plateasca pensie lunara de intretinere doar in cota de 1/2 din suma pe care ar trebui sa o plateasca cu titlu de intretinere, diferența urmând a o executa in natura prin asigurarea celor necesare traiului (alimente, imbracaminte), pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 530 alin 2 Noul Cod Civil, daca obligația de intretinere nu se executa de bunăvoie, in natura, instanta de tutela dispune executarea ei prin plata unei pensii de intretinere, stabilita in bani.
Ori dupa data de 18.03.2015, desi paratul avea sau trebuia sa aiba cunostinta ca este încă eleva in clasa a Xl-a A la Colegiul Tehnologic G. C. București, acesta nu si-a mai indeplinit obligația de intretinere de bunăvoie, nici prin achitarea pensiei stabilite prin hotararea judecătoreasca- sentinta civila nr. 932/10.02.2014 si nici in natura, astfel cum a recunoscut prin intampinarea depusa la dosar, considerând probabil ca daca nu mai este obligat legal prin hotararea mai sus evidentiata, nici moral nu se mai impune sa-i asigure mijloacele necesare creșterii si educării.
., in care dupa data de 18.03.2015, tatal său nu s-a mai interesat daca dispune de mijloacele necesare pentru continuarea studiilor liceale si nu si-a mai executat obligația nici in natura dar nici in bani, consideră ca este in interesul său sa se mențină plata pensiei de intretinere in bani, respectiv in cota legala din veniturile realizate de către acesta.
Prin urmare, cand obligația de intretinere nu se executa in natura, de bunăvoie, instanta de judecata va stabili ca pensia de intretinere sa fie executata in bani.
Mai mult decât atat, paratul nu face altceva decât sa se eschiveze de la indatoririle sale părintești, asa cum a făcut tot timpul si daca se poate sa achite o suma cat mai mica, avand in vedere ca prin sentina civila nr. 932/10.02.2014 a fost obligat sa plateasca 1/4 din venit, insa paratul a plătit 4501ei/luna, suma mult mai mica decât cea raportata la venitul sau real si intodeauna cu intarziere.
Din acest motiv mama sa a trimis aceasta hotarare la locul de munca al paratului pentru a se dispune de către angajator poprirea pe salariu. A constatat cu aceasta ocazie ca suma virata de către institutia la care lucreaza nu mai este 450 lei cat virat paratul, suma fiind diferita de la luna, la luna si intotdeauna mai mare de 450 lei cat platea paratul ,,de bunăvoie”.
Astfel in luna august 2014, angajatorul paratului a plătit prima data pensia prin poprirea efectuata asupra salariului, suma primita fiind de 609 lei, in loc de 450 lei cum achita paratul lunar pana atunci „de bunăvoie” si cu intarziere, iar in lunile urmatoare a primit tot direct de la angajatorul paratului urmatoarele sume lunare: 486 lei, 628 lei, 474 lei, 628 lei, 441 lei 628 lei, 465 lei, 365 lei - pana la data 18 martie 2015 cand a implinit 18 ani, astfel cum rezulta din extrasele de cont atașate prezentei.
Desi este trist ce se intampla, aceasta este realitatea, tatal său a plătit mereu cand a vrut si cat a vrut pana cand i s-a pus poprire pe salariu.
In aceste condiții, nu va sti niciodata daca ceea ce va achita tatal său ( bani+plata in natura asa cum dorește acesta), reprezintă 1/4 din venit, plus ca niciodata nu-si va indeplini obligația de intretinere la timp, ca dovada ca in luna mai 2014 abia platea pensia stabilita de către instanta de judecata pentru lunile februarie si martie 2014.
Mai mult decât atat, paratul nu-i poate asigura cele necesare traiului in natura, nestiind care sunt nevoile sale de vreme ce prin intampinare tatal său considera ca fiica lui, eleva la liceu in clasa a Xl-a si care intentioneaza sa urmeze si o facultate, are nevoie doar de alimente si imbracaminte. In realitate are mult mai multe nevoi de care tatal său nu are cunostinta sau ceea ce este si mai trist nu a dorit si nici nu dorește sa le cunoasca, cum ar fi, fara a se limita: meditatii pentru admiterea Bacalaureatului si a examenului de la facultate de 2 ori pe saptamana, iar fiind clasa a Xl-a trebuie sa-și cumpere singura manualele școlare pentru clasele a Xl-a si a XII-a, atat cele obligatorii, cat si cele suplimentare necesare pentru pregatirea sa școlara.
Totodata tatal său nu i-a asigurat o locuința, in urma partajului apartamentului ce a fost bun comun al părinților săi, acesta luandu-si 1/2 din banii obținuți din vanzarea apartamentului. Cea care i-a asigurat si ii asigura in continuare o locuința este mama sa, care a reușit cu eforturi considerabile sa achiziționeze un apartament cu banii obținuți din urma partajului si un credit bancar incheiat pe mai mulți ani.
Ceea ce vreaa sa inteleaga tatal său este ca nu doar mama sa este cea care este datoare sa-i asigure o locuința si sa-i achite toate cheltuielile de intretinere ce ii revin, avand in vedere ca inca nu dispune de venituri, avand nevoie de timp pentru a invata pentru a putea promova cele mai importante examene din viata sa.
In ceea ce privește afirmația tatalui său ca acesta a fost privat de dreptul de a participa activ la creșterea si educația reclamantei, nu poate spune altceva decât ca paratul incearca sa inducă in eroare instanta de judecata, avand in vedere ca tatal său a sunat-o dupa multe luni in care nu s- a mai interesat de ea, tocmai in luna august 2014 dupa ce aceasta si mama sa s-au mutat din apartamentul bun comun care a fost vândut de părinții săi. Fiind foarte suparata pe tatal său pentru ca pana atunci nu l-a interesat daca are unde sa locuiască, nu a vrut sa ii răspundă.
Din luna august 2014 pana in data de 18 martie 2015 nu l-a mai sunat si nu a incercat sa ia legătură cu reclamanta, sunandu-o tocmai de ziua sa pe data de 18 martie 2015.A evitat sa-i răspundă la telefon fata de lipsa de implicare a tatalui său in creșterea si educarea reclamantei si i-a trimis un mesaj prin care il ruga sa uite ca există, avand in vedere ca nu i-a pasat unde va locui si ca nu l-a cautat si nu a dorit in tot acest timp sa se intalneasca cu aceasta. In replica tatal său i-a trimis un mesaj spunandu-i ca este o cerșetoare si o proasta si ca acesta va uita ca exista daca uită si reclamanta ca el e salariat.
De la despartirea părinților săi nimeni nu i-a interzis tatalui său sa o vada. Mai mult acesta nu a făcut absolut nimic sa se apropie de aceasta. In schimb, a făcut tot ceea ce a putut sa o tina la distanta, afirmand acum ca a fost privat de acest drept.
Admițând ca nu i-ar fi permis mama sa sa o vada, lucru ce este total neadevarat, are 18 ani si se duce singura la școala, astfel incat tatal său putea merge sao vada la liceu ( ultima data cand tatal său a fost la liceu a fost in anul 2013 in clasa X la inceputul anului școlar).
Consideră ca tatal său nu poate condiționa obligația lui legala de intretinere doar daca acesta se va vedea cu reclamanta, iar o relație tata-fiica, nu se construiește printr-o hotarare judecătoreasca. Consideră ca tatal se foloseste de acest motiv știind ca nu va dori sa se intalnească cu el si atunci ii va plati mai puțin decât prevede legea.
Si nu in ultimul rand, daca tatal său considera ca trebuie sa-i cumpere ceva, ar trebui sa o faca pentru ca simte acest lucru si nicidecum ca o plata a obligației sale de intretinere necesara creșterii si educării fiicei sale care dorește sa i se ofere sansa sa poata termina liceul si sa poata urma cursurile unei facultati.
In aceste condiții solicită respingerea cererii paratului prin care arata ca este de acord sa plateasca pensie lunara de intretinere doar in cota de 1/2 din suma pe care ar trebui sa o plateasca cu titlu de intretinere, diferența urmând a o executa in natura si ca urmare obligarea paratului la plata pensiei lunare de intretinere in cota legala din veniturile realizate de către acesta, incepand cu data introducerii prezentei acțiuni, respectiv 18.03.2015 si pana la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de implinirea vârstei de 26 ani.
In drept, dispozițiile reglementate de art. 499 alin. 3, art. 524 si urm. din Noul Cod Civil.
În dovedire au fost atașate înscrisurile menționate în cuprinsul răspunsului la întâmpinare-filele nr. 27-63.
Din dispoziția instanței au fost comunicate veniturile nete salariale obținute în ultimele șase luni de către pârât.
La termenul de judecată din 22.06.2015 pârâtul prezent a declarat că este de acord cu admiterea acțiunii și stabilirea obligației de întreținere până la finalizarea studiilor liceale.
Deliberând asupra prezentei acțiuni, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, instanța constată că este întemeiată în parte, urmând a fi admisă ca atare pentru următoarele considerente:
În fapt prin sentința civilă nr. 932/10.02.2014 pronunțată în dosarul nr._/4/2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București a fost stabilită în sarcina pârâtului obligația de plată în favoarea reclamantei, fiica sa, a unei pensii lunare de întreținere majorată de la suma de 300 lei la cuantumul de ¼ din veniturile nete lunare realizate de către pârât din muncă până la majoratul reclamantei.
La data de 18.03.2015 reclamanta a devenit majoră promovând prezenta acțiune.
În drept, instanța constată că potrivit art. 499 C.civil “ (1) Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
(2) Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea sa profesională.
(3) Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
(4) În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.”, iar potrivit art. 524 C.civil “Are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale.”
Totodată potrivit art. 527-530 C.civil “ (1) Poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
(2) La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.
ART. 528
Dovada stării de nevoie
Starea de nevoie a persoanei îndreptățite la întreținere, precum și mijloacele celui care datorează întreținere pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
ART. 529
Cuantumul întreținerii
(1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
(2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
(3) Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
ART. 530
Modalitățile de executare
(1) Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
(2) Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
(3) Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. Dispozițiile art. 529 alin. (2) și (3) rămân aplicabile.”
Aplicând aceste dispoziții legale situației de fapt evocată de către ambele părți, astfel cum rezultă din înscrisurile administrate în prezenta cauză, instanța constată că acțiunea este întemeiată în parte.
Astfel, cu privire la condițiile existenței în sarcina pârâtului a obligației de întreținere față de reclamantă, fiica sa majoră, se reține că sunt întrunite atât sub aspectul creditorului obligației de întreținere, cât și sub aspectul debitorului pensiei de întreținere.
Cu privire la primul aspect, instanța constată că în prezent reclamanta majoră se află în continuarea studiilor liceale, fiind înscrisă în Clasa a XI-a la Colegiul Tehnologic G. C. din București, în anul școlar 2014-2015, locuind împreună cu mama sa, având în prezent în raport de vârsta sa și studiile liceale, nevoi materiale substanțiale atât pe plan personal, pentru creștere și îngrijire, cât și material, fiind necesară achiziționarea mai multor materiale didactice și suportarea unor cheltuieli pentru pregătirea teoretică a reclamantei în vederea finalizării acestor studii, neavând posibilitatea de a obține venituri din muncă.
Cu referire la debitorul obligației de întreținere, instanța constată că în prezent pârâtul obține în mod constant venituri din muncă, conform adeverinței atașate de angajatorul acestuia, urmând a fi luate în considerare exclusiv veniturile salariale nete, fără valoarea financiară a normelor de hrană și a drepturilor de echipament.
Sub acest aspect, instanța reține că aceste din urmă venituri sunt acordate pârâtului exclusiv în considerarea condițiilor deosebite de muncă în care își desfășoară activitatea și care este esențială pentru obținerea de către pârât a acestor venituri în virtutea activității desfășurate de acesta, la Serviciul de Telecomunicații Speciale.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 6/2014 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost reținute în această privință următoarele:” Este îndeplinită, de asemenea, și condiția de admisibilitate potrivit căreia de chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, întrucât cuantumul pensiei de întreținere datorată de părinte se stabilește în raport cu venitul său net, controversa fiind în legătură cu includerea sau nu a normei de hrană în această categorie de venit. Prin urmare, de lămurirea acestei probleme depinde soluționarea pe fond a cauzei.
În ceea ce privește cerința noutății chestiunii de drept ce formează obiectul prezentei sesizări, se impun o . clarificări.
Așa cum Înalta Curte a mai observat în jurisprudența sa anterioară (Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, deciziile nr. 3 și 4 din 14 aprilie 2014), în lipsa unei definiții a "noutății" chestiunii de drept și a unor criterii de determinare a acesteia, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, rămâne atributul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sesizate cu pronunțarea unei hotărâri prealabile, să hotărască dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă.
Noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci și de una veche, cu condiția însă ca instanța să fie chemată să se pronunțe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată.
Prin urmare, caracterul de noutate se pierde, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată, iar opiniile jurisprudențiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile.
Aceasta, deoarece condiția noutății trebuie privită, în contextul legiferării sale, ca unul dintre elementele de diferențiere între cele două mecanisme de unificare a practicii: dacă recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în rândul instanțelor judecătorești (control a posteriori), hotărârea preliminară are ca scop preîntâmpinarea apariției unei astfel de practici (control a priori).
Prin urmare, existența unei practici neunitare relevă nu numai necesitatea de a se recurge la mecanismul recursului în interesul legii, ci și împrejurarea că nu mai poate fi sesizată instanța supremă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, întrucât scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins, chestiunea de drept care a suscitat-o nemaifiind, prin urmare, una nouă, ci una care a creat deja divergență în jurisprudență.
În cazul supus analizei, titularul sesizării solicită interpretarea unor dispoziții legale pe care le apreciază a fi noi, ca urmare a faptului că sunt cuprinse în Codul civil.
Potrivit dispozițiilor art. 527 alin. (2) din Codul civil: "La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale".
Art. 529 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil stabilește: "Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii."
În legislația anterioară, obligația de întreținere era prevăzută de Legea nr. 4/1953, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind Codul familiei (în prezent abrogată prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare).
Astfel, art. 86 prevedea că: "(1) Obligația de întreținere există între soț și soție, părinți și copii, cel care înfiază și înfiat, bunici și nepoți, frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege. (2) Are drept la întreținere numai acela care se află în nevoie, din cauza incapacității de a munci. (3) Descendentul, cât timp este minor, are drept la întreținere, oricare ar fi pricina nevoii în care se află."
De asemenea, art. 94, reglementând modul de calcul al obligației de întreținere, stabilea că: "(1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. (2) Instanța judecătorească va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau a hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui ce o primește. (3) Când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care înfiază, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii."
Analizând comparativ textele de lege, se constată că dispozițiile art. 527 alin. (2) și ale art. 529 alin. (2) din Codul civil sunt, în fapt, o reluare a vechilor dispoziții din Codul familiei, mai sus citate. Împrejurarea că aceleași dispoziții legale sunt cuprinse într-o altă reglementare (Codul civil) nu le conferă caracter de noutate.
Textele din noul Cod civil vin să valorifice, în plus, soluții ale doctrinei și jurisprudenței anterioare. De pildă, art. 527 alin. (2) instituie criterii generale de apreciere asupra posibilității de a dobândi mijloacele pentru plata întreținerii respectiv, ținându-se seama de veniturile, bunurile debitorului, dar și de sarcinile și obligațiile acestuia. Tot astfel, art. 529 alin. (2) folosește sintagma "venitul lunar net", spre deosebire de reglementarea anterioară, care se referea la "câștigul din muncă", tocmai pentru a înlătura interpretări diferite și a acoperi toate situațiile în care debitorul realizează venituri (adică venituri din muncă, din cedarea folosinței bunurilor, onorarii, drepturi de autor etc.).
În egală măsură, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie o aplicație, într-un anumit domeniu, a sumelor datorate angajatului, cu o anumită destinație.
Dispozițiile relevante din acest act normativ sunt următoarele:
"Art. 2. - (1) Hrănirea personalului instituțiilor publice menționate la art. 1 se face, de regulă, în natură, în limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrană zilnice.
(2) Normele de hrană zilnice sunt cele cuprinse în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta ordonanță.
(4) Hrănirea personalului se poate face și pe bază de alocație valorică, cu aprobarea miniștrilor sau a conducătorilor instituțiilor publice prevăzute la art. 1.
Art. 3. - (1) Structura normelor de hrană care se aplică în două sau mai multe instituții publice prevăzute la art. 1 se stabilește, în mod unitar, de Ministerul Apărării Naționale împreună cu celelalte instituții publice, în limita valorii calorice a fiecărei norme, în concordanță cu nevoile nutritive ale personalului și în raport cu eforturile depuse în procesul de instruire și de îndeplinire a misiunilor, condițiilor de mediu și alți factori specifici.
Art. 4. - [. . .]
(4) Cadrele militare, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili care au dreptul la hrană potrivit normelor, atunci când nu beneficiază de alimente, primesc în locul acestora, valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care au dreptul."
Or, problema definirii noțiunii de "venituri" în funcție de care se stabilește cuantumul obligației de întreținere, cu referire la includerea sumelor de bani cu o anumită afectațiune, a făcut obiect de preocupare, fiind tranșată în doctrina și jurisprudența anterioare noului Cod civil, de o manieră ce își păstrează actualitatea.
În acest sens, în doctrină s-a afirmat că sporul cuvenit angajaților care lucrează în condiții deosebite de muncă nu se include în câștigul de muncă ce se ia ca bază la calcularea pensiei de întreținere, deoarece, deși are caracter de continuitate, acest spor are o destinație specială, și anume, de a asigura condițiile de apărare a organismului angajatului, care lucrează în mediu vătămător, greu sau periculos. Cum scopul acestor sporuri este de a oferi angajaților posibilitatea materială de a preveni ori de a înlătura efectele dăunătoare ale condițiilor în care se prestează munca, sporurile respective trebuie să rămână în întregime destinate afectațiunii lor.
În mod asemănător, s-a arătat că sporul celor încadrați care lucrează în condiții deosebite de muncă nu se include în câștigul din muncă ce se ia ca bază la calcularea pensiei de întreținere.
De asemenea, fostul Tribunal Suprem a statuat, încă din anul 1963, printr-o decizie de îndrumare (nr. 14/23 mai 1963), că scopul sumelor de bani care se acordă cu titlu de sporuri pentru condițiile deosebite în care se prestează munca este "de a da posibilitate materială angajaților să prevină ori să înlăture efectele dăunătoare pe care le au asupra organismului omenesc acele munci prestate în condiții speciale" și, de aceea, "în vederea asigurării depline a protecției angajatului debitor al întreținerii, este necesar ca sporul să rămână în întregime destinat afectației sale". S-a reținut, în acest sens, că "dacă, în vederea stabilirii pensiei de întreținere s-ar include în câștigul din muncă și sporul pentru condiții deosebite de muncă, ar însemna să nu se țină seama de scopul urmărit de lege, ceea ce ar duce la micșorarea posibilității de apărare a organismului angajatului care lucrează în aceste condiții, aceasta fiind și împotriva intereselor creditorului întreținerii".
Așadar, chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica judiciară, reținând, de altfel, că și doctrina recentă, ulterioară adoptării și intrării în vigoare a noului Cod civil, se pronunță în același sens, respectiv că nu vor putea fi luate în considerare pentru calculul pensiei de întreținere sporul pentru condiții deosebite de muncă, precum și cele cu destinație specială.”
Prin urmare, deși prin această decizie sesizarea privind chestiunea de drept supusă analizei a fost respinsă ca inadmisibilă, totuși prin considerentele sale aceasta explică cu caracter general obligatoriu, având în vedere rolul instanței supreme de unificare a practicii judiciare, înlăturarea sumelor obținute de către salariații cu titlu de normă de hrană și a drepturilor de echipament, acestea având o destinație specială destinată să asigure în exclusivitate posibilitatea concretă a pârâtului de a obține în continuare veniturile din care se asigură și pensia de întreținere în favoarea reclamantei, în plus nefiind dovedită împrejurarea că pârâtul are cheltuieli care reduc în mod substanțial posibilitatea de a plăti pensia de întreținere de ¼ din veniturile sale salariale nete, considerente față de care va fi admisă în parte cererea formulată de reclamanta G. J. M. în contradictoriu cu pârâtul G. D. și va obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea reclamantei în cuantum de 546 lei începând cu data de 18.03.2015 și până la finalizarea studiilor liceale.
Sub aspectul duratei stabilirii acestei obligații, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere până la terminarea studiilor superioare, dar nu mai târziu de 26 de ani, luându-se în considerare că deși dispozițiile legale enunțate recunosc în drept o astfel de posibilitate, totuși în fapt nu pot fi aplicate în toate cazurile, reclamanta aflându-se în prezent în continuarea studiilor liceale, iar nu superioare, astfel încât înscrierea la acestea din urmă nu poate fi apreciată în prezent ca fiind iminentă, reclamanta fiind clasa a XI-a, aceasta având posibilitatea de a reitera prezenta cerere în momentul în care se va înscrie pentru continuarea studiilor superioare, consecutiv finalizării celor liceale.
De asemenea, instanța apreciază că nu se impune executarea în natură a obligației de întreținere față de reclamantă, luându-se în considerare împrejurarea că pârâtul a menționat la termenul de judecată din 22.06.2015 faptul că este de acord cu această modalitate de executare, iar în plus nu a dovedit, conform susținerilor din întâmpinare că până în prezent a executat pensia de întreținere în favoarea reclamantei minore în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, date fiind relațiile tensionate existente între părți, astfel încât se apreciază că în vederea atingerii scopului dispozițiilor legale se impune stabilirea pensiei de intretinere sub forma unei sume fixe din venitul net lunar al pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta G. J. M., CNP_, cu domiciliul în Popesti Leordeni, ., ., jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul G. D., CNP_, domiciliat în Popesti Leordeni, ..3B, ..
Obligă pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea reclamantei în cuantum de 546 lei începând cu data de 18.03.2015 și până la finalizarea studiilor liceale.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere până la terminarea studiilor superioare, dar nu mai târziu de 26 de ani.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. E. D. A. G.
Red. D.M.E.
Tehnored. A.G.
Comunicat ex, azi .
Grefier,
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2823/2015. Judecătoria CORNETU | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 2524/2015. Judecătoria... → |
|---|
