Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2584/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2584/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 2584/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CORNETU
SENTINTA CIVILA NR.2584
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.07.2015
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
P.: B. M.
GREFIER: R. F.
Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe reclamanta A. A. M. in contradictoriu cu parat R. M. C. având ca obiect exercitarea autoritatii parintesti
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 24.06.2015, fiind consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 01.07.2015, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 06.07.2015, cand in aceeasi compunere a retinut urmatoarele.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2015, sub nr._, reclamanta A. A.-M., în contradictoriu cu pârâtul R. M. C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă și majorarea cuantumului pensiei de întreținere datorate de parat minorului, in cota procentuală de 1/4 din venitul net lunar al acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Certificatul de divorț nr.1525 din data de 28.02.2012, autentificat de BNP ,, I. S.” s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți prin acord, iar cu privire la minorul R. R. C. s-a stabilit că exercitarea autorității părintești se facă in comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la mama precum si contribuția financiară a părinților in mod egal, paratul urmând să plătească lunar suma de 150 lei.
Reclamanta a arătat că nevoile minorului au crescut, depășind 600-700 lei/lunar, in prezent fiind înscris la grădiniță unde cerințele sunt mari.
Cu privire la capătul de cerere privind exercitarea exclusivă a autorității părintești de către reclamanta, aceasta a arătat că paratul nu se implica cu nimic in creșterea si educarea minorului.
Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 396-404 și art.524-532 Cod civil
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru reclamanta proba cu înscrisuri si proba testimoniala cu martorul M. C., depoziția acestuia fiind depusă la dosar.
La termenul de judecată din data de 30.04.2015, la solicitarea instanței de judecată, s-a depus la dosar, adeverința de venit de la locul de muncă al pârâtului (f.36).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
In fapt, prin Certificatul de divorț nr.1525 si Convenție din data de 28.02.2012, autentificate de BNP ,, I. S.” părțile au stabilit următoarele: autoritatea părintească sa se exercite in comun, locuința minorului R. R. C., la domiciliul mamei, un program de legături personale și contribuția parinților la cheltuielile de crestere si educare se vor executa in comun, tatal obligandu-se să plătească lunar pentru acoperirea acestora o suma de 150 lei.
Cu privire la capătul de cerere cu privire la majorarea pensiei de întreținere instanța retine următoarele:
Potrivit art. 44 alin.1 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în acord cu prevederile art.27 din Convenția O. cu privire la drepturile copilului, copilul are dreptul să beneficieze de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
Responsabilitatea este în primul rând a părinților, datori să asigure, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și educării copilului, adică locuință, precum și cele necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa profesională, potrivit art. 44 alin.2 din Legea nr. 272/2004.
Art. 499 cod civil prevede că obligația de întreținere a părinților face parte integrantă din autoritatea părintească, revine ambilor părinți, fără nicio distincție după cum sunt părinți firești, adoptivi, căsătoriți, divorțați, din afara căsătoriei.
De asemenea, potrivit art. 524 Cod civil „are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale”.
Prin urmare, starea de nevoie a celui care pretinde întreținere este o condiție a dreptului la întreținere.
În ceea ce privește cuantumul întreținerii, criteriile generale ale întinderii întreținerii sunt, potrivit art. 529 alin.1 Cod civil, nevoia celui care o cere și mijloacele celui care urmează să o plătească. În ceea ce privește data de la care se datorează întreținerea, potrivit art. 532 alin. 1 Cod civil, aceasta se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Instanța a luat in calcul numai veniturile cu caracter permanent, asa cum rezultă din adeverința de venit aflată la fila 36 din dosar.
Nu trebuie neglijat nici aspectul ca nu doar un singur parinte acorda intretinere, aceeași obligație având-o si reclamanta, deoarece ambii părinți sunt debitorii obligației de întreținere .
Pentru aceste considerente, raportat la prevederile legale mai sus arătate, precum și adeverința de venituri depusa la dosar, instanța constată întemeiat acest capăt de cerere, motiv pentru care îl va admite și va dispune majorarea pensiei de întreținere (contribuție lunară de întreținere) stabilită in sarcina paratului R. M. prin Certificatul de divorț nr.1525 si Convenția părtilor din data de 28.02.2012, autentificate de BNP ,, I. S.”, de la suma de 150 lei /lunar, la suma de 253 lei /lunar, în favoarea minorului R. R. C., începând cu data de introducerii acțiunii, respectiv 23.01.2015 și până la majoratul copilului.
Cu privire la capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești exclusiv de catre mam, instanta retine următoarele:
Potrivit art. 403 Cod civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Potrivit art. 397 Noul Cod civil, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Art. 507 Cod civil prevede situațiile în care autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte, motivele exercitării de către un singur părinte a autorității părintești nefiind, potrivit acestui text legal, motive ce țin de persoana soțului sau a raportului dintre soți ci sunt motive obiective prevăzute de lege.
Instanța are in vedere, pe lângă dispozițiile legale expuse anterior, si disp. art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ce fac parte din integrantă din dreptul intern conform art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituție, în cauza Eriksson contra Suediei, cauza Monory contra României, cauza Ignaccolo&Zenide contra României și cauza Amanalachioai contra Romaniei.
Pentru determinarea interesului superior al copilului, instanța apreciază că trebuie avut în vedere întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală ,si intelectuală armonioasă, interesând vârsta acestuia, legăturile afective statornicite între părinți ,si copil, atașamentul și preocuparea manifestată de către fiecare dintre părinți, mijloacele materiale și condițiile de locuit de care dispun fiecare dintre părinți, interesul minorului trebuind a fi evaluat în concret,prin conjugarea tuturor acestor elemente.
Totodată, instanța are în vedere și disp. art. 14 alin.(1) si art.30 si urm. din Legea nr.242/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Din ansamblul acestor dispoziții legale rezulta ca legiuitorul consacra atât dreptul părintelui de a menține legături personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale atât cu ambii părinți, cât si cu rudele sale si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de apropiate, dat fiind ca între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie.
Prin prisma dispozițiilor art.4 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15.05.2003 și ratificată de România prin Legea nr.87/2007 si art.16 din Legea nr.272/2004 privind promovarea drepturilor copilului, relațiile personale constante dintre copil și părinții săi nu pot fi restrânse sau excluse decât atunci când există motive temeinice, de natură a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.
Legea de protecție a copilului 272/2004 modificata prin legea 257/2013 enumera câteva situații generale care îl îndreptățesc pe judecător sa acorde o autoritate parinteasca exclusiva. Astfel, se considera motive întemeiate pentru ca instanța sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti.
Cum, în speță, nu s-a făcut dovada unor atare împrejurări care să justifice luarea unei astfel de măsuri și având în vederea considerentele expuse anterior, precum și textele legale indicate, instanța apreciază că cererea reclamantei nu este întemeiată sub aspect, minorul nefiind într-o situație care să reclame acordarea custodiei exclusive mamei.
Neinplicarea tatalui - parat, in viata copilului minor in acest moment, nu poate fi considerat de catre instantă, un motiv suficient, care să justifice o derogare de la regula consfințită de Codul civil.
Cu privire la solicitarea reclamantei de restituirea a cheltuielilor de judecată, instanța in temeiul art. 453 alin. 2 C.p.c, in va dispune obligarea paratului la plata sumei de 800 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitantelor atașate la dosar, proporționale cu culpa acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite in parte cererea, asa cum a fost precizată, in cauza privind pe reclamanta A. A. M., cu dom.in P., ..13, Judetul Ilfov in contradictoriu cu parat R. M. C., cu dom.in sect.3, Bucuresti, ..19, ., .> Majoreaza pensia de întreținere stabilita in sarcina paratului prin Certificatul de divorț nr. 1525/28.02.2012 si Convenția părților, de la suma de 150 lei/ lunar, la suma de 253 lei/lunar, in favoarea minorului R. R. C., începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 23.01.2015 si pana la majoratul copilului.
Respinge, in rest cererea, ca neîntemeiată.
Obliga paratul la cheltuieli de judecata, in suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, proporționale cu culpa acestuia.
Cu apel in 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Cornetu.
Pronuntata in sedinta publica astazi 06._.
P. GREFIER
B. M. R. F.
Pentru grefierul aflat in CO semnează
Grefierul Șef
Red. M.B.
Tehnored. R.F.
Comunicat ex, azi .
Grefier,
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2458/2015. Judecătoria CORNETU | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2723/2015.... → |
|---|
