Pretenţii. Sentința nr. 3886/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3886/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 3886/2015
Dosar nr._ / 2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA CIVILĂ NR.3886
Ședința publica din data de 26.10 .2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: M. E. D.
GREFIER: A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . SRL și pe pârâta ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 19.10.2015, fiind consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 26.10.2015, cand in aceeasi compunere a retinut urmatoarele.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata la data de 25.07.2014 sub nr_/271/2014 pe rolul Judecătoriei Oradea, reclamanta . SRL, în contradictoriu cu parata S. ROMÂNIA SRL, a solicitat obligarea paratei la plata următoarelor sume:
-3563,18 Euro reprezentând contravaloarea reparațiilor la cutia de viteze a autotractorului_ , reparații acoperite de garanție conform punctului 5 din certificatul de garanție si contract de linie motrica pe perioada_ -_ .
-1744 Euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de societatea reclamantă pentru neexecutarea obligației contractuale de efectuare a reparației acoperite de garanție.
-constatarea nulitatii absolute a clauzei prevăzute la art. 3 lit. b din certificatul de garanție si contract de linie motrica din data de 29.03.2012.
In fapt, reclamanta arata ca autotractorul S. . XLER4X200B5277087, tip R420LA4X2MNB, înmatriculat_, a fost cumpărat nou, de la societatea parata prin contractul de vânzare cumpărare vehicule nr SRO/LP002126/07.07.2011, incheiat intre parata S. ROMÂNIA SRL si P. T. GMBH.
Prin contractul de comodat nr. 01.2012/ 01.10.2012 reclamanta a dobândit dreptul de folosința asupra autotractorului_ .
Autractorul beneficiază de garanție, potrivit de certificat de garanție si contract de linie motrica din data de 29.03.2012, pe perioada_ -_ . Mai mult pentru a beneficia de garanție extinsa si mentenanta, reclamanta a încheiat cu parata si contractul de întreținere din data de 08.11.2012.
In data de 04.07.2013, auto S._ a rămas defect in Cehia, langa localitatea Ceske Budejovice, astfel ca a anunțat atat reprezentanta S. ROMÂNIA cat si S. ASISTENTA 24h ROMÂNIA, si a venit o echipa de asistenta S. din Ceske Budejovice, iar autotractorul a fost dus in service-ul S. din aceasta localitate.
Reclamanta a închiriat, un alt cap tractor din Austria pentru a transporta semiremorca la locul de descărcare, generând cheltuieli suplimentare semnificative.
Sâmbăta 06.07.2013, in jurul orelor 18, i s-a comunicat de către reprezentanții S. ROMÂNIA faptul că reparația s-a efectuat, dar cutia de viteze tot nu funcționează, si este necesara o noua reparație, care prespune achiziționarea unei piese din strainatate, aspect ce presupune noi costuri in vederea urgentării reparației.
Reclamanta susține ca fiind beneficiara unei garanții nu a achitat sumele de urgentare desi deținea marfa perisabila, lapte proaspat in mașina avariata.
Ulterior i s-a comunicat ca reparația nu poate fi realizata pe garanție, ci doar contra cost solicitandu-se suma totala estimata la 9000 Euro.
Marti 09.07.2013, a comunicat paratei faptul ca in condițiile in care nu se vrea efectuarea reparației pe garanție, renunță la reparația în service-ul din Cehia si va trimite un trailer care sa transporte capul tractor defect la service-ul S. KARSDORF, insa in ziua urmatoare a fost refuzata eliberarea capului tractor pentru că exista o reparație de 3700 Euro pe care trebuie sa o suporte.
Întrucât in opinia reclamantei s-au schimbat piese ce nu erau defecte si nu a autorizat ca o astfel de reparație sa se faca pe cheltuiala sa, a refuzat plata.
Abia in data de 16.07.2013, dupa ce S. Karsdorf a garantat plata, inclusiv a reparației ce s-a dovedit absolut inutila din Cehia, i s-a eliberat capul tractor pentru al deplasa in Austria, la S. Karsdorf. Aici, s-a reparat in mod real autotractorul, la un cost de 3563,18 Euro (fata de cea 9000 Euro cat se pretindea in Cehia) reprezentând contravaloarea facturii nr._-1-1- 55/20.09.2013.
Reprezentanții paratei au justificat refuzul de a efectua reparațiile in contul garanției sub pretextul posibilității folosirii unui magnet. In condițiile in care o astfel de presupunere nu a fost confirmata de nicio împrejurare sau proba, rezulta reau-credinta in îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract.
Având in vedere neindeplinirea de către parata, a obligației de garanție a bunei funcționari a produsului si de remediere gratuita a eventualelor defecte, se impune obligarea acesteia la plata sumei de 3563,18 Euro reprezentând contravaloarea reparațiilor suportate pentru remedierea defecțiunii autotractorului aflat in garanție.
Neîndeplinirea de către parata a obligațiilor asumate prin contract, modul total neprofesionist in care a fost tratata defecțiunea capului tractor prin reparația complet inutila efectuata la Ceske Budejovice, refuzul de a i se elibera capul tractor pentru a repara la un service ales de reclamanta si in care avea deplina încredere, a obligat-o sa ia decizia de a transporta autotractorul la o alta unitate service, creandu-i astfel un prejudiciu in suma de 1744 Euro, reprezentând închirierea trailerului pentru transportul capului tractor defect in Austria incluzând si staționarea datorata refuzului paratei de a-1 preda.
Dispozițiile art. 3 lit. b din certificatul de garanție si contract de linie motrica, sunt nule absolut fata de dispozițiile art. 1355 alin. 1 Cod civil, întrucât aceastea prevăd o exonerare a societății parate de orice răspundere pentru neindeplinirea obligațiilor contractuale, contravenind astfel dispozițiilor textului legal menționat.
In drept: art. 1350, 1518, 1355 Cod civil.
Parata, S. ROMÂNIA S.R.L. prin întâmpinare invoca excepția de necompetență teritorială și declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Cornetu, intrucat instanța competentă este cea de la sediul pârâtului, care in speța are seulul în loc. Ciorogârla, jud. Ilfov.
Invoca si excepția lipsei calității procesuale active iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepția lipsei calitatii procesuale active, arata ca in speța contractul de linie motrica este încheiat cu o altă societate, respectiv P. & CO și nu cu societatea reclamantă, P. T. & A..
Mai mult, conform prevederilor Contractului de linie motrica, acesta se aplică doar primului proprietar / utilizator, astfel că o eventuală convenție prin care s-ar transmite proprietatea sau folosința asupra Autotractorului unei alte persoane ar avea drept consecință inaplicabilitatea Contractului de linie motrica în favoarea noului proprietar / utilizator.
In motivarea pe fond a cauzei, arata ca la data de 29.09.2011, între S. România și P.A.M. T. GmbH, o societate înmatriculată în Austria și cu sediul în această țară s-a încheiat un contract de vânzare cu privire la un autotractor marca S. tip R420L-A4X2MNB, . XLER4X200B5277087, cu numărul de înmatriculare_ . Autotractorul a fost livrat către P. T. GmbH în data de 14.10.2011.
Ulterior livrării P. T. GmbH a transmis folosința Autotractorului către P. & CO (o altă societate).
La data de 6.02.2012, între S. și P. & CO, utilizatorul Autotractorului, s-a încheiat un contract de întreținere cu privire la Autotractor, iar apoi, la data de 29.03.2012 a fost încheiat între S. România și P. & CO un certificat de garanție și contract de linie motrica. Contractul de linie motrica avea o perioadă de valabilitate de 2 ani, cu începere de la data de 18.10.2012.
In conformitate cu procedurile aplicabile la nivel internațional ale producătorului de autocamioane S., încheierea contractului de linie motrica (și, implicit, acordarea garanției) se putea face doar cu condiția prealabilă a semnării, între aceleași părți, a unui contract de întreținere. Astfel, Contractul de linie motrica a fost încheiat cu aceeași societate cu care a fost încheiat și contractul de întreținere, respectiv P. & CO.
În sfârșit, la data de 01.10.2012, P. T. GmbH a încheiat cu P. T. & A. -reclamantul- un contract de locațiune prin care s-a transmis reclamantului folosința asupra unui număr de 5 autovehicule, printre care și Autotractorul.
Ca urmare a acestei transmiteri a dreptului de folosință, la data de 08.11.2012,S. România a încheiat un alt contract de întreținere cu noul utilizator al Autotractorului -P. T. & A.. Cu toate acestea, nu s-a încheiat un nou contract de linie motrica, deoarece acest tip de contract se încheie doar cu primul proprietar / utilizator al unui autocamion marca S..
In urma unei analize preliminare privind defecțiunea aparuta, cauza defecțiunii a fost identificată ca fiind elementele sincronizatorului de la cutia de viteze a Autotractorului ("Prima Reparație") și s-a comunicat reclamantei că, de principiu, reparația va fi acoperită de garanția oferită prin Contractul de linie motrica.
Ulterior însă, în urma unei analize detaliate și a unei diagnoze computerizate (în urma căreia au fost detectate o . coduri de eroare specifice înregistrate în calculatorul de bord al Autotractorului), service-ul din Ceske Budejovice a ajuns la concluzia că tahograful Autotractorului (aparatul electronic care înregistrează durata de mers și de staționare al unui autotractor) ar fi fost manipulat cu un magnet.
In urma acestei noi constatări, Service-ul din Ceske Budejovice a informat S. România cu privire la aceste aspecte (trimițând inclusiv raportul de service și diagnoză aferent) iar parata, la rândul ei a transmis mai departe aceste informații către reprezentanții P. T. & A., comunicând totodată imposibilitatea acoperirii contravalorii Primei Reparații în baza Contractului de linie motrica.
De asemenea, un alt motiv pentru care S. România a refuzat să acopere contravaloarea Primei Reparații în temeiul Contractului de linie motrica s-a datorat și constatării de către parată a inaplicabilității în cauză a acestui contract,deoarece acesta fusese încheiat cu P. & CO și nu era transmisibil celui de-al treilea utilizator, respectiv P. T. & A..
Ulterior, prin mijloacele proprii ale reclamantului. Autotractorul a fost transportat la service-ul autorizat S. din Kalsdorf, Austria, unde a fost descoperită și remediată o altă defecțiune - furca schimbătorului de viteze ("A Doua Reparație").
Pentru acoperirea costurilor generate de A Doua Reparație, service-ul S. din Kalsdorf a emis o factură în valoare de 3.563,18 Euro, aceasta fiind (o parte din) suma pe care reclamanta o pretinde de la parata S. România.
S. oferă pentru toate autotractoarele marca proprie o garanție de producător de 1 an, care începe să curgă de la data livrării. În cazul Autotractorului, livrarea a avut loc la data de 14.10.2011 iar garanția de 1 an a început să curgă de la acest moment.
Ca parte a serviciilor sale, S. oferă clienților săi posibilitatea de a încheia un certificat de garanție și contract de linie motrica (un singur contract, denumit generic contractul de linie motrica). În realitate, prin încheierea unui astfel de contract, se acordă primului proprietar / utilizator al unui autotractor S. o garanție extinsă de 2 ani, însă doar cu privire la anumite componente și sisteme, expres identificate în contract (deci nu la fel de acoperitoare ca garanția oferită de producător).
Un contract de linie motrică se poate încheia doar dacă s-a încheiat și un contract de întreținere cu privire la același autotractor. Raționamentul este simplu: garanția oferită în baza contractului de linie motrica se va aplica doar dacă întreținerea și reviziile autotractorului în cauză au fost efectuate la service-uri autorizate S., de către personal autorizat și folosind componentele originale.
De asemenea, în cazul garanției extinse oferite prin contractul de linie motrica, efectele acesteia încetează ca urmare a transmiterii dreptului de proprietate / dreptului de folosință către o altă persoană. Această limitare este una convențională și pe deplin valabilă în temeiul principiului pacta sunt servanta.
Singurul contract încheiat cu reclamanta cu privire la Autotractor este contractul de întreținere. Potrivit art. 3.1 din acest contract:
"Conform termenilor și condițiilor prevăzute în acest Contract, Societatea (parata) se obligă să efectueze pentru Client (reclamantul) operațiunile de întreținere astfel cum acestea au fost definite la punctul 2 lit. e).", cu referire la "lucrările, reglajele și verificările (care nu sunt lucrări de reparație) efectuate în conformitate cu recomandările și standardele S.."
Mai mult, conform art. 3.3 din contractul de întreținere, se prevede în mod expres că "reparațiile nu constituie obiectul acestui contract, iar costurile reparațiilor nu sunt incluse în acest contract."
Prin urmare, în temeiul acestui contract (de altfel singurul contract încheiat între S. România și P. T. & A.), nu există obligația S. de a acoperi cheltuielile ocazionate de remedierea defecțiunilor Autotractorului.
In ceea ce privește contractul de linie motrica acesta este inaplicabil acestuia în cauză în ceea ce o privește pe reclamantă.
In plus, operațiunile de manipulare a tahografului prin folosirea unui magnet invalidează garanția oferită prin Contractul de linie motric, fiind o practică ce contravine condițiilor de exploatare a autovehiculului, care conduce, conform prevederilor contractuale, la pierderea garanției. întrucât nu au fost respectate condițiile de exploatare prevăzute în certificatul de garanție, în cartea service și în manualul de utilizare
Cu privire la cererea reclamantei constând în obligarea pârâtei la plata sumei de 1.744 de Euro, arata ca exista clauza de exonerare a răspunderii paratei pentru cheltuielile suplimentare întreprinse de utilizatorii autocamioanelor, prevăzute de art. 3 lit. b din Contractul de linie motrica, desi în principal, parata nu poate fi obligată la plata acestei sume întrucât Contractul de linie motrica nu a fost încheiat cu reclamanta.
Reclamanta susține în mod suplimentar, ba chiar solicită instanței să constate nulitatea absolută a prevederilor punctului 3 lit. b din Contractul de linie motrica față de dispozițiile art. 1355 alin. 1 Cod civil, întrucât acestea prevăd o exonerare a societății pârâte de orice răspundere pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, însa pârâta nu este parte în Contractul de linie motrica și, prin urmare, nu beneficiază de garanția extinsă, prin urmare aceasta nu justifică un interes în invocarea nulității acestei clauze.
In atare context, invocă si excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității punctului 3 lit. b din Certificatul de garanție și contract de linie motrica.
Pe fondul cererii, raportat la prevederile art. 1355 alin. (1) Cod civil, clauza contestata nu poate exonera de răspundere pentru fapte săvârșite cu una din aceste două forme de vinovăție, intenție ori culpă gravă.
Insa aceasta cerința imperativă referitoare la forma de vinovăție cu care se acționează prevăzută la alin (1) al art. 1355 este pe deplin respectată în Contractul de linie motrica.
Analizând conținutul clauzei prevăzute la punctul 3 lit. b, rezulta că aceasta se rezumă la a enumera o . cheltuieli suplimentare ce nu vor putea constitui temei pentru a se antrena răspunderea civilă contractuală a pârâtei, nefacându-se nicio precizare în sensul că pârâta se exonerează de răspundere pentru eventuale prejudicii materiale cauzate printr-o faptă ilicită săvârșită de către ea din intenție ori culpă gravă.
In plus, reclamanta nu a făcut dovada unei eventuale culpe grave ori intenții ce s-ar putea reține în sarcina pârâtei, astfel încât să se înlăture de la aplicare clauza de exonerare de răspundere.
In drept invocă prevederile Codului civil referitoare la răspunderea civilă contractuală, prevederile Codului de procedură invocate în cuprinsul cererii, orice alte prevederi legale aplicabile.
Reclamanta, prin răspuns la întâmpinare solicita respingerea excepției necompetentei teritoriale, apreciind ca Judecătoria Oradea este competenta a soluționa litigiul in temeiul art. 113 alin. 1 pct. Cod procedura civila, executarea parțiala a obligațiilor pârtilor având loc in Oradea.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, solicita de asemenea a fi respinsa, intrucat prin contractul de vanzare-cumparare din 29.09.2011, proprietarul autotractorului marca S. tip R420LA4X2MNB, cu număr de înmatriculare_, a devenit societatea P. T. GmbH.
Pe fond reitereaza cele sustinute in esența prin acțiunea introductiva.
În plus, a învederat următoarele:
Desi prin contractul de vanzare-cumparare al autotractorului din speța, parata avea obligația de a preda proprietarului P. T. GmbH autotractorul si de a emite acestuia certificatul de garanție, acest lucru este făcut de parata către societatea P.&CO SRL întrucât societatea P.&CO SRL (societate romana cu același actionariat ca si proprietarul P. T. GmbH) nu avea absolut niciun drept propriu de a recepționa autotractorul si actele de garanție, sub aspect juridic nu se poate retine altceva decât faptul ca acesta a acționat in calitate de reprezentant al proprietarului P. T. Gmbh.
. autotractorului urma sa se faca in România, cumpărătorul si vânzătorul au convenit verbal ca predarea sa se faca către P.&CO SRL, in calitate de reprezentant al proprietarului, lucru demonstrat atat de predarea către aceasta de către vânzător (in locul predării către proprietar conform obligațiilor contractuale), cat si din împrejurarea ca proprietarul a acceptat acest lucru.
In fapt, raporturile dintre vânzător si cumpărătorul P. T. GmbH, s-au desfășurat in continuare prin intermediul societății P.&CO SRL (societate romana membra a grupului P. T.), care in mod evident acționa doar ca reprezentant al P. T. GmbH.
Astfel, la data de 29.03.2012, cand se incheia actul „certificat de garanție si contract de linie motrica", parata incheia acest act cu societatea P.&CO SRL, desi aceasta societate nu avea niciun drept propriu, nefiind proprietar sau utilizator; ci doar reprezentant in România al proprietarului.
Faptul ca parata a încheiat acest act cu P.&CO SRL in loc sa-1 încheie cu proprietarul P. T. GmbH, nu poate profita paratei, pentru ca ar însemna ca aceasta sa-si invoce propria culpa.
Dupa ce la data de 01.10.2012, intre proprietarul P. T. GmbH si reclamantă s-a încheiat un contract de locațiune de autovehicule (nr. 01.2012/01.10.2012), a anunțat despre acest lucru societatea parata, pentru a reglementa modalitatea in care se vor desfășură in continuare raporturile contractuale.
Cu acea ocazie, parata i-a comunicat ca este necesar doar încheierea unui nou contract de întreținere cu locatorul, în rest obligațiile inițiale rămânând neschimbate, nefiind necesara încheierea unui nou contract de garanție.
D. consecința, la data de 08.11.2012, intre reclamanta si parata s-a încheiat contractul de intretinere, tocmai si exclusiv in scopul de a beneficia de garanția extinsa asupra autotractorului.
Prin acordarea certificatului de garanție asupra unui bun vândut, vânzătorul garantează buna funcționare a acestuia, indiferent de cel căruia ii este transmisa folosința bunului, cu excepția cazului in care prin contractul de vanzare-cumparare se stipulează altfel.
Ori in speța, stipularea faptului ca garanția se acorda doar primului proprietar/utilizator prevăzuta de certificatul de garanție si contractul de linie motrica, semnifica faptul ca garanția ar fi operat doar in cazul vânzării autotractorului de către primul proprietar sau al cesiunii de către primul utilizator al contractului de leasing.
Dobândind dreptul de folosința asupra autotractorului_, reclamanta a dobândit orice drept legat de folosința acestuia aparținând proprietarului, inclusiv dreptul de a beneficia de garanția oferita de vânzător, aceasta neputand inceta pe motivul încheierii contractului de locatiune, in lipsa unei prevederi legale sau convenționale in acest sens.
Chiar in ipoteza in care s-ar considera că garanția aparține fie proprietarului P. T. GmbH, fie P.&CO SRL, care a semnat certificatul de garanție si contractul de linie motrica, reclamanta tot ar fi îndreptățită la obligarea paratei la plata sumelor ce fac obiectul prezentei acțiuni, prin efectul subrogatiei prevăzute de art. 1593, 1594 Cod Civil.
Daca dreptul de garanție a aparținut altei societăți (P. T. GmbH ori P.&CO SRL), acesteia i-ar fi revenit obligația de a achita si reparația autotractorului.
Ori, reclamanta, achitând in locul titularului garanției, contravaloarea reparației, s-a subrogat in dreptul acesteia de a se îndrepta împotriva celui care s- a obligat a acorda garanția.
Prin urmare, are calitate procesuala activa, motiv pentru care se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale active.
Pe fond arata ca la service-ul S. Karsdorf nu a fost "descoperita si remediata o alta defecțiune", astfel cum eronat susține parata in întâmpinare, ci a fost descoperita si remediata singura si adevărata defecțiune a autotractorului.
"Defecțiunile" identificate in Cehia au fost complet eronate iar reparațiile efectuate aici absolut inutile, fapt recunoscut de insusi reprezentantul grupului S.. Dupa "reparația" din Cehia, autotractorul nu funcționa. Cu ocazia reparației din Austria, piesele înlocuite in Cehia au fost demontate, iar cele vechi remontate pe autotractor, acesta funcționând după remedierea defecțiunii reale.
Reclamanta nu a manipulat niciodată tahograful autotractorului prin intermediul unui magnet, susținerea paratei in acest sens fiind total neadevarata si nedovedita.
Parata incearca a dovedi acest lucru prin susțineri ale service-ului din Cehia, care si-a dovedit totala incompetenta in a identifica si remedia defecțiunea autotractorului.
Mai mult, din analiza (inclusiv prin diagnoza computerizata) efectuata de service-ul Ceske Budejovice din data de 04.07.2013, nu este identificata nicio eroare din care sa rezulte concluzia certă ca defecțiunea ar fi cauzata de utilizarea unui magnet.
In data de 09.07.2013 (conform înscrisului intitulat "avizul privind cazul GOP_ din aceasta data), dupa diagnoza defectuoasa si reparația inutila, apar brusc doua noi coduri de eroare, care nu au fost citite la prima diagnoza computerizata detaliata (conținând 15 pagini) din data de 04.07.2013.
Este evident ca service-ul din Ceske Budejovice incearca ulterior sa acopere incompetenta dovedita in tratarea acestei reparații.
Referitor la nulitatea dispozițiilor art. 3 lit. b din "certificatul de garanție si contractul de linie motrica", interesul sau in pronunțarea prezentei acțiuni, justifica implicit si interesul constatării nulității acestei clauze, astfel ca se impune respingerea excepției .
Referitorlaincidențadispozițiilorart.1355 alin. 1 C.civil in speța, arata ca gafele in lant săvârșite de service privind identificarea defecțiunilor, efectuarea unor reparații inutile, prin înlocuirea unor piese perfect funcționale, consecințele acestora, necesitatea inclusiv de a transporta autotractorul la un alt service pentru a-1 aduce in stare de funcționare, nu pot fi altfel catalogate decât ca fapte săvârșite din culpă.
Referitor la buna-credinta a părtilor in executarea obligațiilor contractuale, arata ca grupul P. T. din care face parte si reclamanta a achiziționat de la societatea parata mai multe autotractoare noi tocmai pentru a beneficia de garanție si a reduce costurile de întreținere. A achitat prețul autotractoarelor, a încheiat toate actele care i s-au solicitat, inclusiv contractele de întreținere, a achitat orice obligație izvorand din acestea.
Parata a acceptat încheierea contractului de întreținere al autotrenului cu reclamanta, urmata de încasarea lunar a prețului acestui contract, pentru ca in momentul în care a venit rândul paratei sa-si onoreze obligația de garanție, aceasta sa susțină că nu datorează garanție reclamantei.
În dovedire acțiunii introductive, reclamanta a atașat în fotocopie înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare nr. 2126/27.07.2011, contractul de locațiune de autovehicule nr. 01.2012/01.10.2012, certificatul de garanție și contractul de linie motrică, contractul de întreținere încheiat între pârâtă și . internă din cadrul filialelor pârâtei, factură fiscală, confirmare plată factură fiscale.
De asemenea, pârâta a atașat în fotocopie înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare, contract de întreținere încheiat cu P.&Co, certificat de garanție și contractul de linie motrică încheiate cu aceeași societate, raportul de service și diagnoză emis de service-ul din Cehia și traducere în limba română, buletin de informare S. cu privire la codurile de eroare referitoare la manipularea tahografului, contractul de întreținere încheiat cu . SRL(reclamanta).
Prin sentința civilă nr. 1587/18.02.2015 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, cererea fiind înregistrată sub nr._ .
La solicitarea reclamantei, au fost încuviințate probele cu înscrisuri, cu un martor (legal citat, inclusiv cu mandat de aducere, însă nu a fost posibilă audierea acestuia), precum și interogatoriul pârâtei, răspunsurile acesteia fiind comunicate și atașate cauzei-filele nr. 35-39.
De asemenea, pârâta a formulat și concluzii scrise, arătând următoarele:
La data de 29.09.2011, între S. România și P.A.M. T. GmbH, s-a încheiat contractul de vânzare cu privire la Autotractor.
Ulterior livrării, P. T. GmbH a transmis folosința Autotractorului către P. & CO.
La data de 6,02.2012, între S. și P. & CO si utilizatorul Autotractorului, s-a încheiat un contract de întreținere cu privire la Autotractor (anexa nr. 2 la întâmpinare). Ulterior, ca urmare a încheierii contractului de întreținere, la data de 29.03.2012 a fost încheiat, între S. România și P. & CO un certificat de garanție și contract de linie motrica {‘Contractul de linie motrică”) (anexa nr. 3 la întâmpinare). Contractul de linie motrica avea o perioadă de valabilitate de 2 ani, cu începere de la data de 18.10.2012.
În conformitate cu procedurile aplicabile la nivel internațional ale producătorului de autocamioane S., încheierea contractului de linie motrică (și, implicit, acordarea garanției) se putea face doar cu condiția prealabilă a semnării, între aceleași părți, a unui contract de întreținere. Astfel, Contractul de linie motrică a fost încheiat cu aceeași societate cu care a fost încheiat și contractul de întreținere, respectiv P. & CO.
Ladata de 01.10.2012, P. T. GmbH a încheiat cu P. T. & A. - reclamantul - un contract de locațiune prin care s-a transmis reclamantului folosința asupra unui număr de 5 autovehicule, printre care și Autotractorul.
Ca urmare a acestei transmiteri a dreptului de folosință, la data de 08.11.2012, S. România a încheiat un alt contract de întreținere cu noul utilizator al Autotractorului - P. T. & A. - (anexa nr. 4 la înlâmpinare). Cu toate acestea, nu s-a încheiat un nou contract de linie motrică, deoarece acest tip de contract se încheie doar cu primul proprietar / utilizator al unui autocamion marca S..
Le data de 04.07.2013 (când Autotractorul se afla în folosința reclamantei), S. România, prin serviciul său de asistență, a fost informată cu privire la faptul că Autotractorul s-ar fi defectat în timp ce se afla pe traseu în Republica Cehă. Ca urmare a sesizării și la îndrumarea S. Asistență 24h România, Autotractorul defect a fost dus la cel mai apropiat service autorizai ai producătorului de autocamioane S. (dar care nu este operat de pârâtă), respectiv cel din localitatea Ceske Budejovice.
În urma unei analize preliminare realitate de acest service, cauza defecțiunii a fost identificată ca fiind elementele sincronizatorului de la cutia de viteze a Autotractorului și s-a comunicat reclamantei că, de principiu, reparația va fi acoperită de garanția oferită prin Contractul de linie motrică.
Ulterior însă. în urma unei analize detaliate și a unei diagnoze computerizate (în urma căieia au fost detectate o . coduri de eroare specifice înregistrate în calculatorul de bord al Autotractorului) (anexa nr. 5 la înlâmpinare), service-ul din Ceske Budejovice a ajuns la concluzia că tahograful Autotractorului (aparatul electronic care înregistrează durata de mers și de staționare al unui autotractor) ar fi fost manipulat cu un magnet.
În urma acestei noi constatări, Service-ul din Ceske Budejovice a informat S. România cu privire la aceste aspecte, iar reclamanta a transmis mai departe aceste informații către reprezentanții P. T. & A., comunicând totodată imposibilitatea acoperirii contravalorii Primei Reparații în baza Contractului de tinie motrică.
De asemenea, un alt motiv pentru care S. România a refuzat să acopere contravaloarea Primei Reparații în temeiul Contractului de linie motrică s-a datorat și constatării inaplicabiiității în cauză a acestui contract, deoarece acesta fusese încheiat cu P. & CO și nu era transmisibil celui de-al treilea utilizator, respectiv P. T. & A., astfel cum va arăta în cuprinsul motivării.
Ulterior, prin mijloacele proprii ale reclamantului, Autotractorul a fost transportat la service-ul autorizat S. din Kalsdorf, Austria, unde a fost descoperită și remediată o altă defecțiune - furca schimbătorului de viteze. Pentru acoperirea costurilor generate de A Doua Reparație, service-ul S. din Kalsdorf a emis o factură în valoare de 3.563,18 Euro, aceasta fiind (o parte din) suma pe care reclamanta o pretinde de la S. România.
Excepția lipsei calității procesuale active
Reclamanta P. T. & A. își întemeiază pretențiile pe un drept izvorât din Contractul de linie motrică. Cu toate acestea, așa cum a arătat, contractul respectiv este încheiat de S. România cu o altă societate, respectiv P. & CO si nu cu societatea reclamantă, P. T. & A.. Cu alte cuvinte, societatea reclamantă nu este titulara dreptului pe care îl invocă în contra pârâtei.
Mai mult, conform prevederilor Contractului de linie motrică, acesta se aplică doar primului proprietar/ utilizator, astfel că o eventuală convenție prin care s-ar transmite proprietatea sau folosința asupra Autotractorului unei alte persoane ar avea drept consecință inaplicabilitatea Contractului de linie motrică în favoarea noului proprietar / utilizator.
Totodată, susținerile reclamantei, potrivit cărora aceasta ar fi acționat ca un reprezentant al proprietarului nu pot fi primite. Astfel, Autotractorul nu a fost predat reclamantei, astfel cum în mod eronat susține aceasta, ci proprietarului, P. T. GmbH, la data de 14.10.2011 (a se vedea anexa 1 la întâmpinare), urmând ca ulterior, la o distanță de aproximativ 4 luni, respectiv la 6.02.2012, să fie încheiat contractul de întreținere cu P. & CO, dată la care Autotractorul avea parcurși deja 23.250 km, astfel cum reiese din acest contract.
Prin urmare, dacă acceptă faptul câ primul proprietar al Autotractorului este P. T. GmbH iar P. & CO este, cei mult, primul utilizator neproprietar, rezultă că reclamanta, P. T. & A., este în realitate al doilea utilizator neproprietar.
De asemenea, nu poale fi primită nio susținerea reclamantei potrivit căreia aceasta ar fi îndreptățită la plata sumelor de bani ce fac obiectul prezentului dosar în temeiul subrogației. Aceasta întrucât, potrivii prevederilor Codului civil, pentru a putea opera, subrogația trebuie să fie expresă, iar pentru a putea fi opozabilă terților, aceasta trebuie să fie exprimată în scris. Or, în cazul de față, niciuna din aceste două condiții nu este îndeplinită, motiv pentru care solicită să constate că nu se află în prezența subrogației și, pe cale de consecință să respingă această apărare a reclamantei.
În consecință, din moment ce reclamanta nu este parte a Contractului de linie motrică, reclamanta nu beneficiază de prevederile acestui contract, în cauză nu a operat subrogația, este evident că reclamanta nu este titulara dreptului pe care îl invocă, motiv pentru care solicită a fi respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.
Excepția lipsei de interes:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicita instanței constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute la art. 3 NI. b din Contractul de linie motrică.
Cu toate acestea, astfel cum a fost arătatat în descrierea situației de fapt, reclamanta nu este semnatară a Contractului de linie motrică. nefiind parte în acest contract. Astfel, reclamanta nu beneficiază de garanția extinsă oferită prin acest contract.
În atare context, invocă excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității punctului 3 lit. b din Certificatul de garanție și contract de linie motrică.
Acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, având în vedere două argumente esențiale: singurul contract încheiat cu reclamanta este Contractul de întreținere, însă acest contract nu are ca obiect efectuarea lucrărilor de reparație și chiar și în ipoteza în care reclamanta ar fi semnat un Contract de linie motrică, încălcarea condițiilor de exploatare a Autotractorului relevată prin diagnoza computerizată invalidează garanția extinsă, indiferent de cauza defecțiunii.
Reclamanta își întemeiază cererea pe existența unei obligații de garanție a S. România însă o astfel de obligație nu există în sarcina sa.
În fapt, singurul contract încheiat cu reclamanta cu privire la Autotractor este contractul de întreținere. Însă, astfel cum se arată la art. 3.1 acest contract are ca obiect obligația S. de a realiza operațiuni de întreținere, fiind exclusă în mod expres realizarea lucrărilor de reparație.
Astfel, conform art. 3.3 din contractul de întreținere, “reparațiile nu constituie obiectul acestui contract, iar costurile reparațiilor nu sunt incluse in acest contract
Pin urmare, în temeiul Contractului dc întreținere (de altfel singurul contract încheiat între S. România și P. T. & A.), nu există obligația S. de a acoperi cheltuielile ocazionate de remedierea defecțiunilor Autotractorului.
Pe de altă parte, S. nu ar putea fi obligată la plata sumelor pretinse de reclamantă nici în temeiul Contractului de linie modică, având în vedere inaplicabilitatea acestuia în cauză în ceea ce o privește pe reclamantă. Cu alte cuvinte, conform principiului relativității efectelor contractului, beneficiază de garanția extinsă prevăzută de acest contract doar societatea menționată în calitate de client în cadrul Contractului de linie motrică, iar nu o terță parte, cu care acest contract nu a fost semnat.
Concluzionând, nu se poate susține că prejudiciul reclamantei este cauzat de neîndeplinirea obligațiilor societății pârâte, pentru că, pe de-o parte, S. România și-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate prin Contractul de întreținere și, pe de altă parte, reclamanta nu are obligația de a acoperi costurile reparațiilor în temeiul garanției extinse, având în vedere că nu a încheiat cu P. T. & A. un contract de linie motrică.
Garanția oferită prin Contractul de linie motrică a fost invalidată ca urmare a nerespectării condițiilor de exploatare a Autotractorului
În mod suplimentar față de cele de mai sus, având în vedere rezultatele diagnozei realizate de service-ul din Cehia, chiar dacă pârâta ar fi încheiat cu societatea reclamantă un contract de linie motrică, aceasta din urmă nu ar fi beneficiat oricum de garanție. Aceasta întrucât remedierea eventualelor defecțiuni se poate face gratuit numai în situația în care beneficiarul respectă condițiile de întreținere și de exploatare prevăzute în certificatul de garanție, în cartea service și în manualul de utilizare (a se vedea preambulul si prevederile art. 2 din Contractul de linie motrică).
În speță, testele pe calculator efectuate de service-ul din Cehia asupra Autotractorului au relevat existența mai multor coduri de eroare (a se vedea Anexa 5 la întâmpinare):
”Conform termenilor și condițiilor prevăzute în acest Contract- Societatea se obligă să efectueze pentru Client (reclamantul) operațiunile de întreținere astfel cum acestea au fost definite la punctul 2 lit. e).
Potrivit art. 2 lit. e din Contractul de întreținere, operațiunile de întreținere sunt definite ca fiind “lucrările, reglajele și verificările (care nu sunt lucrări de reparație) efectu te în conformitate cu recomandările și standardele S..
- codul de eroare C00719 (viteza măsurată cu senzorul de viteză diferă de cea măsurată prin sistemul ABS), înregistrat de 58 de ori. Conform diagnozei computerizate, cauza apariției acestui cod de eroare ar putea fi manipularea senzorului de viteză;
-codul de eroare BIViS_, înregistrat de 204 ori. care poate avea drept cauza perturbarea electromagnetică a tahografului;
-codul de eroare GlViS_, înregistrat de 135 de ori, care indică faptul că tahograful nu înregistrează în mod corect timpii de repaus și de mișcare
-codul de eroare BMS2789, înregistrat de 28 de ori. Concret, codurile de eroare înregistrate în calculatorul de bord al Autotractorului au indicat că. deși eroarea la cutia de viteză a apărut când Autotractorul se afla în mișcare, tahograful se afla pe poziția oprit (staționare), fapt care a relevat manipularea tahografului prin folosirea unui magnet. Având în vedere rezultatul diagnozei, service-ul a respins cererea de reparare pe garanție.
Așadar, diagnoza computerizată a relevat existența mai multor coduri de eroare care indică fără dubiu încălcarea condițiilor de exploatare a vehiculului.
Simplele susțineri ale reclamantei în sensul că rezultatele diagnozei computerizate ar fi eronate nu pot fi primite, din moment ce reclamanta nu a făcut nicio dovadă în acest sens. În realitate, identificarea codurilor de eroare este o operațiune specifică, ce se realizează cu ajutorul unor echipamente tehnice speciale, în cadrul service-urilor autorizate S..
Manipularea tahografului cu un magnet face ca acest aparat să nu înregistreze în mod corect duratele și distanțele parcurse de un autocamion, astfel că este pusă în pericol circulația autotractoarelor pe drumuri publice, prin faptul că șoferii acestora parcurg distanțe mai mari decât ar fi avut voie în mod normal, contrar reglementărilor europene care prevăd limite maxime ale perioadelor de condus fără repaus.
Contrar susținerilor reclamantei, împrejurarea că defecțiunea Autotractorului nu a fost cauzată de manipularea tahografului cu un magnet, este lipsită de relevanță în acest context. Indiferent de cauza defecțiunii, folosirea unui magnet pentru manipularea tahografului reprezintă o practică contrară condițiilor de exploatare a autovehiculului, care conduce, conform prevederilor contractuale, la pierderea garanției. Întrucât nu au fost respectate condițiile de exploatare prevăzute în certificatul de garanție, în cartea service și în manualul de utilizare.
În consecință, solicită instanței să constate că indiferent de situație, nu există obligația de garanție în sarcina sa, așa cum în mod greșit susține reclamanta, și să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea
Cu privire la cererea reclamantei constând în obligarea pârâtei la plata sumei de 1.744 de Euro:
Existența clauzei de exonerare, prevăzute de art. 3 lit. h din Contractul de linie motrică
Reclamanta solicită obligarea la plata sumei de 1.744 Euro, sumă ce ar repreenta costuri întreprinse în vederea “închirierii trailerului pentru transportul capului tractor defect in Austria, incluzând și staționarea datorată refuzului pârâtei de a-l preda”.
În principal, susține, ca și mai sus, faptul că nu poate fi obligată la plata acestei sume întrucât Contractul de linie motrică nu a fost încheiat cu reclamanta.
Pe de altă parte, chiar dacă prin absurd ar fi luate în considerare ca fiind aplicabile prevederile acestui Contract, solicită instanței să constate că pârâta nu poate fi obligată la plata acestei sume, având în vedere prevederile art. 3 din Contractul de linie motrică. Potrivit acestor prevederi, în temeiul Contractului de linie motrică, S. nu este ținută decât la acoperirea prejudiciului direct cauzat beneficiarului garanței extinse.
Astfel, conform art. 3 lit b, garanția nu acoperă:“cheltuielile suplimentare incluzând (fără nicio limitare) plățile pentru imposibilitatea utilizării vehiculului, cheltuielile de cazare, închirierea unui vehicul, alte cheltuieli de deplasare, pierderea de beneficii, etc... ”
Cu alte cuvinte, această clauză prevede o limitare de răspundere, respectiv o exonerare a prââtei cu privire la orice cheltuieli adiacente întreprinse de utilizatorul Autotractorului, precum cele constând în închirierea trailerului, transportul capului de tractor defect, ori alte plăți datorate imposibilității folosirii vehiculului.
Prin urmare, chiar și în ipoteza în care reclamanta ar fi beneficiat de garanție, aceste costuri nu ar fi putut fi acoperite în baza certificatului de garanție, întrucât ar fi devenit aplicabilă clauza 3 lit.b de exonerare a răspunderii.
Astfel, solicită instanței respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1774 Euro.
(a)Valabilitatea clauzei prevăzute la art. 3 lit. b din Contractul de linie motrică
Limitarea de răspundere cu privire la prejudiciul indirect, prevăzută la art. 3 Iii. b din Contractul de linie motrică este în deplină concordanță cu prevederile legale invocate de reclamantă.
Astfel, conform prevederilor art. 1355 afin. (1) Cod civil, "nu se poate exclude sau limita prin convenții răspunderea pentru piejudiciul material cauzat altuia printr-o faptă săvârșită cu intenție sau din culpă gravă”.
Analizând conținutul clauzei prevăzute la punctul 3 lit. b, se constata faptul că aceasta se rezumă la a enumera o . cheltuieli suplimentare ce nu vor putea constitui temei pentru a se antrena răspunderea civilă contractuală a pârâtei, nefăcându-se nicio precizare în sensul că pârâta se exonerează de răspundere pentru eventuale prejudicii materiale cauzate printr-o faptă ilicită săvârșită de către ea din intenție ori culpă gravă.
Prin urmare, în forma în care este redactată, ea nu contravine prevederilor legii, astfel încât nu se poate constata o nulitate absolută a acesteia.
Totodată, reclamanta nu a făcut dovada unei eventuale culpe grave ori intenții ce s-ar putea reține în sarcina pârâtei, astfel încât să se înlăture de la aplicare clauza de exonerare de răspundere.
Prin raportare la situația de fapt recunoscută de însăși reclamanta, nu rezultă nici intenția și nici culpa gravă a societății pârâte.
S. România nu a prevăzut și urmărit ori acceptat producerea unor prejudicii în patrimoniul reclamantei, și nici nu a acționat cu o neglijență sau imprudență pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o față de propriile ei interese, ci dimpotrivă, se remarcă buna-credință a pârâtei în executarea obligațiilor ce îi revin, având în vedere faptul că S. România, după ce a fost anunțată de defecțiunea autotractorului, a luat de îndată toate măsurile necesare pentru a oferi suport reclamantei îndrumând-o spre cel mai apropiat service.
În lumina celor expuse, solicită respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității clauzei prevăzute la punctul 3 lit. b în Contractul de linie motrică, ca lipsit de interes și pe fond ca neîntemeiat, întrucât clauza de limitare a răspunderii este una perfect valabilă, ce nu contravine prevederilor art 1355 din Codul civil.
Pentru toate motivele expuse mai sus, solicită respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar.
Deliberând asupra excepțiilor lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes, precum și asupra fondului cauzei, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța constată următoarele:
În fapt, se constată că la data de 29.09.2011, între pârâta S. România și P.A.M. T. GmbH (prima societate), o societate înmatriculată în Austria și cu sediul în această țară a fost încheiat un contract de vânzare cu privire la un autotractor marca S. tip R420L-A4X2MNB, . XLER4X200B5277087, cu numărul de înmatriculare_ . Autotractorul a fost livrat către P. T. GmbH în data de 14.10.2011.
Ulterior livrării, P. T. GmbH a transmis folosința Autotractorului către societatea P. & CO (a doua societate).
La data de 6.02.2012, între S. și P. & CO, utilizatorul Autotractorului, a fost încheiat un contract de întreținere cu privire la Autotractor, iar apoi, la data de 29.03.2012 a fost încheiat între S. România și P. & CO un certificat de garanție și contract de linie motrica, acesta având o perioadă de valabilitate de 2 ani, cu începere de la data de 18.10.2012.
La data de 01.10.2012, P. T. GmbH a încheiat cu P. T. & A. -reclamanta- un contract de locațiune prin care a fost transmisă reclamantei folosința asupra unui număr de 5 autovehicule, inclusiv Autotractorul în cauză.
Ca urmare a acestei transmiteri a dreptului de folosință, la data de 08.11.2012,pârâta S. România a încheiat un contract de întreținere cu reclamanta P. T. & A., context faptic în care se constată că la data de 04.07.2013, autotractorul S._ a suferit o defecțiune in Cehia, langa localitatea Ceske Budejovice, astfel ca reclamanta a anunțat atat reprezentanta S. ROMÂNIA, cat si S. ASISTENTA 24h ROMÂNIA, fiind prezentă astfel o echipa de asistenta S. din Ceske Budejovice, iar autotractorul fiind dus in service-ul S. din aceasta localitate.
Reclamanta a închiriat un alt cap tractor din Austria pentru a transporta semiremorca la locul de descărcare generând astfel cheltuieli suplimentare semnificative-acestea constituind obiectul capătului al doilea al acțiunii introductive.
La data de 06.07.2013, in jurul orelor 18, i s-a comunicat reclamantei de către reprezentanții S. ROMÂNIA faptul că reparația s-a efectuat, dar cutia de viteze tot nu funcționează, si este necesara o noua reparație, care prespune achiziționarea unei piese din strainatate, aspect ce presupune noi costuri in vederea urgentării reparației.
Reclamanta a susținut ca este beneficiara unei garanții, astfel încât nu a considerat necesar să achite sumele de urgentare desi deținea marfa perisabila, lapte proaspat in mașina avariata, aspect necontestat de către pârâtă.
Ulterior i s-a comunicat reclamantei că reparația nu poate fi realizată pe garanție, ci doar contra cost, solicitandu-se în acest sens achitarea sumei totale estimată la 9.000 Euro, deși anterior, în urma unei analize preliminare privind defecțiunea aparută, cauza defecțiunii a fost identificată de către service-ul autorizat al pârâtei ca fiind elementele sincronizatorului de la cutia de viteze a Autotractorului ("Prima Reparație") și s-a comunicat reclamantei că, de principiu, reparația va fi acoperită de garanția oferită prin Contractul de linie motrica, aspect de asemenea necontestat de către pârâtă.
La data de 09.07.2013, reclamanta a comunicat paratei faptul că, in condițiile in care nu se dorește efectuarea reparației pe garanție, renunță la reparația în service-ul din Cehia si că va trimite un trailer care sa transporte capul tractor defect la service-ul S. KARSDORF, insa in ziua următoare a fost refuzată eliberarea capului tractor pentru că există o reparație de 3700 Euro pe care trebuie sa o suporte.
Întrucât in opinia reclamantei s-au schimbat piese ce nu erau defecte si nu a autorizat ca o astfel de reparație sa se facă pe cheltuiala sa, a refuzat plata solicitată astfel.
Ulterior în urma unei analize detaliate și a unei diagnoze computerizate (în urma căreia au fost detectate o . coduri de eroare specifice înregistrate în calculatorul de bord al Autotractorului), service-ul din Ceske Budejovice a ajuns la concluzia că tahograful Autotractorului (aparatul electronic care înregistrează durata de mers și de staționare al unui autotractor) ar fi fost manipulat cu un magnet.
In urma acestei noi constatări, Service-ul din Ceske Budejovice a informat reclamanta S. România cu privire la aceste aspecte (trimițând inclusiv raportul de service și diagnoză aferent) iar pârâta, la rândul ei a transmis mai departe aceste informații către reprezentanții reclamantei P. T. & A., comunicându-i totodată imposibilitatea acoperirii contravalorii Primei Reparații în baza Contractului de linie motrica.
De asemenea, un alt motiv (aspect care nu rezultă însă din înscrisurile atașate cauzei) pentru care pârâta S. România ar fi refuzat să acopere contravaloarea Primei Reparații în temeiul Contractului de linie motrica s-a datorat și constatării de către parată a inaplicabilității în cauză a acestui contract, deoarece acesta fusese încheiat cu societata P. & CO și prin urmare, nu ar fi fost transmisibil celui de-al treilea utilizator, respectiv P. T. & A..
Ulterior, prin mijloacele proprii ale reclamantului, Autotractorul a fost transportat la service-ul autorizat S. din Kalsdorf, Austria, unde ar fi fost descoperită și remediată o altă defecțiune - furca schimbătorului de viteze ("A Doua Reparație").
Pentru acoperirea costurilor generate de a doua reparație, service-ul S. din Kalsdorf a emis o factură în valoare de 3.563,18 Euro, aceasta fiind suma pe care reclamanta o pretinde de la parata S. România în cadrul primului capăt al acțiunii.
Astfel cum rezultă din conținutul certificatului de garanție atașat contractului de vânzare-cumpărare, pârâta S. oferă pentru toate autotractoarele marca proprie o garanție de producător de 1 an, care începe să curgă de la data livrării. În cazul Autotractorului, livrarea a avut loc la data de 14.10.2011, iar garanția de 1 an a început să curgă de la acest moment.
Pe de altă parte, instanța constată că suplimentar, conform chiar susținerilor sale, pârâta S. oferă clienților săi și posibilitatea de a încheia un certificat de garanție și contract de linie motrica (un singur contract, denumit generic contractul de linie motrica), în realitate, prin încheierea unui astfel de contract, acordându-se primului proprietar/utilizator al unui autotractor S. o garanție extinsă de 2 ani, însă doar cu privire la anumite componente și sisteme, expres identificate în contract.
Din această perspectivă, instanța constată că însăși pârâta a susținut că un contract de linie motrică se poate încheia doar dacă s-a încheiat și un contract de întreținere cu privire la același autotractor, raționamentul fiind următorul: garanția oferită în baza contractului de linie motrica se va aplica doar dacă întreținerea și reviziile autotractorului în cauză au fost efectuate la service-uri autorizate S., de către personal autorizat și folosind componentele originale.
În continuare, instanța constată că în conformitate cu procedurile aplicabile la nivel internațional ale producătorului de autocamioane S. (conform chiar susținerilor pârâtei din întâmpinare), încheierea contractului de linie motrica (și, implicit, acordarea garanției) se putea face doar cu condiția prealabilă a semnării, între aceleași părți, a unui contract de întreținere.
Astfel, Contractul de linie motrica a fost încheiat cu aceeași societate cu care a fost încheiat și contractul de întreținere, respectiv P. & CO.
Pe de altă parte, instanța constată că pârâta a susținut prin întâmpinarea formulată în prezenta cauză că nu a fost încheiat un nou contract de linie motrică cu reclamanta din prezenta cauză deoarece acest tip de contract se încheie doar cu primul proprietar/utilizator al unui autocamion marca S..
Din această perspectivă, instanța reține că în fapt deși autotractorul a fost livrat scriptic în temeiul contractului de vânzare către P. T. GmbH, totuși reclamanta a acționat direct în numele acestui prim proprietar, cu care a încheiat contractul de locațiune, iar ulterior a încheiat un contract de întreținere cu pârâta.
Cu privire la aceste împrejurări, instanța constată că, deși nu rezultă în mod direct din probele administrate în cauză, totuși o astfel de concluzie rezultă din modalitatea în care pârâta a înțeles să reglementeze situația juridică a autotractorului în cauză, aceasta, deși a susținut că ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu P. T. GmbH, totuși a încheiat contractul de garanție extinsă și de linie motrică cu P. & CO, societate cu care a încheiat și un contract de întreținere aferent garanției, iar ulterior a încheiat cu reclamanta un nou contract de întreținere pentru același autotractor, în cadrul perioadei inițiale de garanție extinsă.
Interpretând voința reală a părților cu privire la modul de transmitere și, respectiv de utilizare a acestui autotractor, instanța constată că în fapt pârâta a cunoscut că beneficiarul real al garanției a fost societatea P. T. GmbH, cel puțin de la data încheierii contractului de garanție și linie motrică cu societatea P. & CO, deși aceasta din urmă, conform contractului de vânzare-cumpărare semnat de către pârâtă, nu era primul proprietar/utilizator al autotractorului, astfel încât a acceptat cel puțin împrejurarea că acest contract de garanție și linie motrică privește pe P. T. GmbH, aceasta fiind scopul transmiterii și utilizării autotractorului, reprezentare care a fost în mod constant exprimată atât de către cumpărător, cât și mai ales acceptată de către vânzător, pârâta din prezenta cauză.
De altfel, această împrejurare rezultă cu evidență și din împrejurarea că deși contractul de garanție și linie motrică a fost încheiat inițial la data de 29.03.2012 cu P. & CO, valabil pe o perioadă de 2 ani, cu începere de la data de 18.10.2012, totuși pârâta a acceptat să încheie cu reclamanta din prezenta cauză la data de 08.11.2012 un alt contract de întreținere, arătând că nu este necesară încheierea unui contract de garanție și linie motrică, întrucât deja fusese încheiat unul cu primul proprietar/utilizator.
Prin urmare, vor fi înlăturate ca neîntemeiate susținerile pârâtei în sensul contrar celor reținute anterior, întrucât aceasta a fost societatea care a semnat, într-o perioadă scurtă, cu toate cele trei societăți contracte având ca obiect autotractorul în cauză, cunoscând că prin această modalitate înțelege să confere acestora, în cadrul perioadei de garanție extinsă, posibilitatea unică de a beneficia în solidar de această garanție, nefiind vorba despre o transmitere succesivă a dreptului de proprietate sau a dreptului de folosință specific unui contract de leasing, între proprietarul autotractorulului și reclamanta din prezenta cauză fiind încheiat un contract de locațiune care însă nu poate fi echivalent unuia de leasing, acesta din urmă având efecte specifice, printre care cel principal constând în dobândirea în final a dreptului de proprietate în urma achitării ratelor de leasing către locator/finanțatorul operațiunii de leasing, operațiune juridică a cărei existență însă pârâta nu a dovedit că ar fi intervenit între deținătorii autotractorului.
În acest sens, instanța va reține că de fapt intenția reală a părților, inclusiv a pârâtei, a fost de a reglementa utilizarea autotractorului în beneficiul dobânditorului acestuia, inclusiv prin posibilitatea acestuia, neinterzisă prin contractul de garanție și linie motrică, de a încredința temporar, folosința asupra autotractorului, singura interdicție expresă rezultată din convenția evocată fiind exclusiv transmiterea definitivă fie a dreptului de proprietate, fie a dreptului de folosință asupra unei terțe persoane fizice sau juridice, împrejurare nedovedită în cauză, astfel încât rezultă că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei este neîntemeiată, existând o identitate între beneficiarul real al acestui contract de garanție și linie motrică și persoana reclamantei, aceasta deținând și exercitând direct în numele proprietarului dreptul de folosință asupra autotractorului, inclusiv prin cedarea de către primul a tuturor drepturilor de garanție aferente folosinței autotractorului conform destinației acestuia-art. 3.2, lit. f din contractul de locațiune-fila 21 din dosarul inițial.
Totodată, o astfel de interpretare a convențiilor încheiate în mod succesiv între pârâtă și cele trei societăți,printre care și reclamanta, rezultă printr-o interpretare sistematică a clauzelor acestor convenții, precum și prin luarea în considerare a disp. art. 1266-1269 din NCC aplicabile raporturilor juridice născute între părți (garanția și contractul de linie motrică, precum și contractele de întreținere) ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare (acesta din urmă fiind încheiat sub imperiul C.civil 1864, respectiv la data de 07.07.2011), aceste convenții deși vizând obiectul contractului, neputând fi asimilate unor convenții accesorii acestuia, ci având natură juridică distinctă, vizând asumarea de către vânzător, sub imperiul NCC-intrat în vigoare la data de 01.10.2011-a unei noi obligații suplimentare de garanție în favoarea cumpărătorului, distinctă de obligația asumată inițial, de un an, acordată în mod obișnuit pentru acest autotractor, aspect confirmat chiar de către pârâtă prin întâmpinarea formulată în prezenta cauză.
Mai mult, chiar și în ipoteza în care s-ar aprecia că toate raporturile juridice născute între părți ar fi fost guvernate de către VCC din 1864, instanța constată că ar fi aplicabile regulile generale de interpretare identice, preluate în NCC, sistematică a clauzelor acestor convenții, de natura și obiectul acestor convenții, de sensul rezultat din uzanțele invocate de către pârâta din prezenta cauză, respectiv în sensul de a produce efecte, iar nu de a produce niciunul, iar în final, în raport de natura contractului-unul de adeziune, astfel cum rezultă din formatul contractului de garanție, linie motrică și de întreținere, prin urmare, împotriva celui ce a propus clauze de exonerare a răspunderii contractuale de garanție.
Totodată, instanța constată că cesiunea dreptului de folosință temporară asupra autotractorul către reclamanta din prezenta cauză a vizat inclusiv cesiunea tuturor garanțiilor care însoțesc creanța în cauză, respectiv a garanției și a liniei motrice acceptată de către pârâtă în favoarea primului proprietar, cumpărătorul bunului în cauză, principiu acceptat de docrina și practica specifică C.civil 1864-art. 1396, respectiv art. 1568 din NCC.
De asemenea, instanța reține, contrar susținerilor pârâtei, faptul că în prezenta cauză nu era necesară o notificare a cesiunii către pârâtă având în vedere împrejurarea că aceasta a avut cunoștință că dreptul de folosință s-a transmis în urma locațiunii încheiată anterior cu vânzătorul bunului în favoarea reclamantei, cu care pârâta a încheiat și contractul de întreținere a autotractorului, având cunoștință că acesta nu este utilizat efectiv de către adevăratul proprietar, în favoarea căruia a acceptat totuși, să recunoască o garanție extinsă, prin societatea P. & CO, reprezentantul de fapt al cumpărătorului, împrejurare de fapt acceptată de către pârâtă prin încheierea contractului de linie motrică care nu putea fi încheiat decât cu proprietarul autovehiculului în cauză.
Față de aceste considerente, se constată că este neîntemeiată și excepția lipsei de interes invocată cu privire la cererea reclamantei de constatare a nulității clauzei de la art. 3 lit. b din certificatul de garanție extinsă și contractul de linie motrică conform căreia nu sunt incluse în garanție cheltuielile suplimentare efectuate de către către beneficiarul garanției fie pentru imposibilitatea utilizării vehiculului, fie cu închirierea altui vehicul sau alte cheltuieli de deplasare, respectiv pierderi de beneficii, urmând a fi respinsă această excepție având în vedere că deși strict formal reclamanta nu a fost parte semnatară a acestei convenții de garanție extinse, totuși avea posibilitatea de a invoca, asemenea proprietarului - în numele căruia utiliza autotractorul - inclusiv dreptul de a beneficia de astfel de garanție în cazul în care era necesar, justificând un interes imediat, direct, personal și legitim de a pretinde nevalabilitatea acestei clauze exoneratoare de răspundere a pârâtei.
Din aceeași perspectivă, instanța constată că pârâta nu a invocat, conform probelor administrate în cauză, în niciun moment anterior introducerii acțiunii, respectiv la momentul efectuării reparațiilor, ca motiv de refuz al acordării în favoarea reclamantei a garanției prin acoperirea costurilor aferente acestor reparații împrejurarea că aceasta nu ar fi semnat și nu este parte în contractul de garanție și linie motrică, ci exclusiv că ar fi utilizat în mod necorespunzător tahograful vehiculului printr-o pretinsă manevrare a acestuia cu un magnet.
De altfel, din analiza corespondenței electronice purtată între reprezentanții pârâtei-atașată în fotocopie în traducere legalizată la dosar și a cărei veridicitate nu a fost contestată de către pârâtă- instanța constată că singurul motiv de refuz al acordării garanției în favoarea reclamantei a fost manevrarea prezumtivă, conform codurilor electronice de eroare-cu magnet a tahografului.
Prin urmare, rezultă că reclamanta justifică un interes direct, personal, și legitim de a invoca răspunderea contractuală a pârâtei în temeiul contractului de garanție și linie motrică și înlăturarea efectelor clauzei al cărei conținut a fost expus anterior cu privire la cel de-al doilea capăt al acțiunii introductive.
Pe fondul cauzei, instanța constată că, sub aspectul răspunderii vânzătorului pentru buna funcționare a produsului, susținerile pârâtei nu sunt întemeiate.
Astfel, aceasta a susținut că deși potrivit contractului evocat îi revenea obligația de a asigura în favoarea beneficiarului garanției, în prezenta cauză, reclamanta, contravaloarea reparațiilor aferente remedierii defecțiunii apărută în perioada contractuală, inclusiv a defecțiunii constatată prin înscrisurile atașate la filele 47-48 dosar inițial, totuși o astfel de obligație nu este în sarcina sa întrucât a intervenit un impediment prevăzut în aceeași convenție, respectiv utilizarea necorespunzătoare a vehiculului prin manevrarea tahografului instalat pe autotractor, conform codurilor electronice de eroare depistate în urma diagnozei electronice în cadrul service-ului din Cehia.
Instanța reține că acest motiv de refuz este unul nejustificat și culpabil.
Astfel, deși din înscrisul tradus în limba română aflat la fila 145 a dosarului inițial ar rezulta că autovehiculul în cauză ar fi prezentat în urma acestei diagnoze două tipuri de coduri de eroare, pârâta a ales să invoce codul BMS 2789, având un nr. de 28 de înregistrări, apreciind că acesta s-ar activa și se înregistrează în timpul cursei, urmând ca prin compararea timpului apariției cu activitățile de pe tipărirea tahografului, să se constate repaus în același timp, astfel încât ar fi rezultat un semnal concludent de manipulare.
Cu referire la incidența acestui cod de eroare contestat de către reclamantă, instanța constată din analiza înscrisului aflat la filele 133-134 ale aceluiași dosar faptul că pentru acesta subzistă mai multe cauze de generare a acestui cod, respectiv fie tahograful nu ar fi fost calibrat, fie ar fi fost incorectă circumferința anvelopei, fie ar fi fost avariat senzorul de turații ale roților sau că senzorul în impulsuri-T 20 care conferă semnalul de viteză al tahografului ar fi defect sau că ar fi fost manipulat ilegal, astfel încât în raport de aceste posibile cauze se va acționa conform prescripțiilor stabilite de către producătorul vehiculului, în raport de fiecare posibilă cauză.
Din compararea prescripțiilor impuse de producător în cazul apariției acestui cod de eroare și modul în care pârâta a stabilit cauza efectivă a apariției acestuia în prezenta cauză, instanța constată că aceasta nu a făcut dovada că ar fi procedat conform acestor prescripții, nerezultând că ar fi verificat oricare dintre celelalte cauze de apariție a codului în cauză, iar în plus, nu a explicat în mod logic apariția celui de-al doilea cod, înregistrat de 58 de ori, care a generat concluzia pârâtei că senzorul de viteză ar fi fost nefuncțional, respectiv defecțiune a cutiei de viteză.
În continuare, instanța constată că tocmai această din urmă defecțiune a fost remediată la service-ul pârâtei din Kalsdorf-fila 48 a dosarului inițial, service la care însă nu a mai fost reluată verificarea pentru a se stabili dacă este înregistrat același cod de eroare ca în service-ul din Cehia, deși procedura impusă de producătorul însuși a fost ca în cazul verificării cutiei de viteze să se verifice în prealabil dacă într-adevăr este vorba despre o cauză ilegală de generare a codului în cauză-fila 158.
Mai mult, instanța remarcă conținutul discuțiilor purtate pe cale electronică între reprezentanții pârâtei-fila 39 verso din același dosar, discuții din care rezultă că atelierul din Karlsdorf a remontat sincronul split care a fost înlocuit de service-ul din Cehia pentru a demonstra că s-a făcut o diagnosticare/reparare greșită și că acest camion funcționează cu piesele vechi, răspunsul fiind-la fila 38 verso-în sensul că este clar că s-a făcut o diagnosticare greșită, recomandându-se suportarea costurilor de către service-ul din Cehia.
Totodată se constată că anterior unul dintre reprezentanții pârâtei-fila 33 verso- confirmă această versiune în sensul că după părerea sa o manipulare a înregistratorului de circulație nu poate avea nimic în comun cu o furcă defectă la transmisie, recomandându-se suportarea de către pârâtă a costurilor acestei reparații, inclusiv a costurilor primei reparații constatată a fi inutilă autovehiculul funcționând cu vechile piese înlocuite de service-ul din Cehia, împrejurare care nu a fost contestată de către pârâtă, aceasta neimputând în nicio modalitate în sarcina reclamante costurile primei reparații.
Coroborând toate aceste împrejurări, instanța reține că într-adevăr comportamentul contractual al pârâtei este unul grav culpabil, aceasta deși deținea calitatea de profesionist în materie, fiind vorba chiar despre producătorul vehiculului în cauză, nu a fost însă în măsură să asigure inițial, în mod corespunzător, reparația vehiculului utilizat de către reclamantă, imputându-i în mod nejustificat că l-ar fi utilizat contrar condițiilor contractuale, în împrejurările de fapt expuse anterior, necorespunzătoare realității, simpla înregistrare a codului, neconfirmată în mod cert de pârâtă prin probe obiective nefiind posibil a fi reținută în sarcina reclamantei, ci constituie un motiv formal de refuz al acordării garanției de bună funcționare a camionului, disimulat în mod culpabil.
Astfel, se constată că pârâta a acționat față de reclamantă din culpă gravă, în mod evident neconform propriilor prescripții, în scopul de a se exonera de această obligație contractuală asumată față de deținătorul autovehiculului, exigențele impuse pârâtei în calitate de profesionist în materie fiind extrem de ridicate, astfel cum chiar aceasta a pretins prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, însă nerespectate în fapt în privința acestui vehicul, din culpa sa, revenindu-i obligația de a suporta contravaloarea reparațiilor suportate de către reclamantă conform facturii emise chiar de către pârâtă, astfel încât să fie asigure utilizatorului o bună și normală funcționare a bunului în interiorul perioadei de garanție extinsă.
Din această perspectivă, se constată că revenea pârâtei-vânzător obligația de a asigura în favoarea cumpărătorului, prin reclamanta din prezenta cauză, buna funcționare a vehiculului, convenție care se impune a fi executată cu bună-credință și cu respectarea notorietății mărcii de vehicule în cauză, în considerarea căreia a fost cumpărat acesta, aspect care a fost determinant pentru vânzarea bunului în cauză, neputând fi reținută în sarcina pârâtei o cauză exoneratoare de răspundere sub acest aspect, context în care în temeiul art. 1020-1021 C.civil 1864, respectiv art. 1548 și art. 1516 din N C.civ. va fi admisă cererea reclamantei în sensul obligării pârâtei să îi plătească acesteia suma de 3563,18 Euro, în echivalent lei la cursul oficial al BNR din ziua plății debitului, urmare a întrunirii cumulative a elementelor răspunderii civile contractuale a pârâtei.
Vor fi înlăturate ca neîntemeiate susținerile pârâtei potrivit cărora prin contractul de întreținere nu s-a prevăzut și obligația de suportare a costurilor unei posibile reparații, ci exclusiv de întreținere a vehiculului, având în vedere că raporturile juridice născute între părți sunt mult mai complexe decât acelea invocate de către pârâtă, reparația efectuată de către pârâtă fiind circumscrisă condițiilor de acoperire prin contractul de garanție și linie motrică-poz. 05-20-mecanism schimbare viteză/opticruise, conform mențiunilor din factura atașată cauzei-fila 48 a dosarului inițial, aspect de fapt necontestat de altfel de către pârâtă.
Cu privire la capătul de cerere privind suma de 1744 Euro reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de reclamantă, instanța constată că acesta rezultă din factura atașată în traducere în limba română la fila 46 a dosarului, constând în costuri de remorcare-închiriere a autotractorului în vederea transportării acestuia la service-ul din Kalsdorf, operațiune strict necesară pentru deplasarea în vederea reparației corespunzătoare a vehiculului, asigurată chiar de către reprezentanța pârâtei din Austria, astfel încât, fiind generată de modalitatea culpabilă în care aceasta din urmă a acționat, nefiind în măsură să efectueze reparația vehiculului inițial în service-ul din Cehia, fără o justificare obiectivă, se impune a fi suportată de aceasta, cu titlu de reparație integrală a prejudiciului contractual generat în această manieră reclamantei, în considerarea raporturilor contractuale încheiate între părți, existând o legătură directă de cauzalitate între producerea acestui prejudiciu și refuzul inițial, nejustificat și culpabil, al pârâtei, prin service-ul din Cehia, de a efectua reparația necesară remedierii defecțiunii reale a vehiculului deținut de către reclamantă, urmând a fi admis și acest capăt în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1744 Euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății.
Vor fi înlăturate susținerile pârâtei, în sensul că nu ar fi fost obligată să asigure asistența tehnică, susțineri reiterate conform răspunsurilor date la interogatoriul luat acesteia-întrebarea de la pct. 3-, având în vedere că însăși asistența tehnică conform contractului de garanție presupunea îndrumarea la cel mai apropiat service autorizat și ulterior remedierea în condițiile garanției extinse a defecțiunii astfel înregistrată de către conducătorul auto, împrejurări care de altfel s-au și produs, nefiind însă suportat prin efectul garanției de către pârâtă costul acestor reparații.
Asupra clauzei 3 alin. 1 lit. b din convenția de linie motrică a cărei nevalabilitate s-a solicitat a se constata de către reclamantă-capătul al treilea al acțiunii, instanța constată că în fapt acest capăt nu poate fi analizat ca atare, ci doar în contextul angajării răspunderii contractuale a pârâtei.
Din această perspectivă, instanța constată că această clauză exoneratoare de răspundere operează în măsura în care nu se poate reține în sarcina pârâtei intenția sau culpa gravă în neexecutarea corespunzătoare a contractului, principiu acceptat atât de doctrina, practica judiciară și dispozițiile din VCC/art.970(Convențiile trebuie executate cu bună-credință.Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.), cât și de disp. art. 1355 alin. 1 din NCC, fiind evident că o astfel manieră concretă de ne/executare a contractului nu poate fi invocată împotriva beneficiarului garanției de către pârâtă, considerente față de care constatarea ca întemeiat a unui asemenea capăt de cerere nu ar avea un scop principal, prin sine însuși, pentru pretențiile deduse judecății, ci exclusiv în sprijinul pretențiilor evidențiate în cadrul celui de-al doilea capăt de cerere.
Pe de altă parte, o constatare a nevalabilității acestei clauze, în sensul nulității absolute a acesteia, astfel cum a fost invocată de către reclamantă, nu poate fi recunoscută, nefiind evidențiat un motiv de nulitate absolută, de fraudă la lege sau de cauză ilicită, care să afecteze cu titlu principal o astfel de clauză de exonerare a răspunderii pârâtei, reclamanta susținând în esență faptul că în privința pretențiilor solicitate față de pârâtă această clauză nu își produce efectele juridice, nefiind întrunită condiția premisă-îndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor contractuale de garanție în mod corespunzător sau, cel puțin, fără o culpă gravă.
Mai mult, instanța reține că cel de-al treilea capăt al acțiunii introductive nu a fost formulat în intenția de înlăturare totală și definitivă a acestei clauze din contractul de garanție și linie motrică, ci exclusiv ca și o apărare de fond, preventivă, împotriva eventualei apărări invocată de către pârâtă împotriva pretențiilor deduse judecății în prezenta cauză, respectiv ca și o excepție de fond, apreciată conform considerentelor evocate anterior ca întemeiată și având drept consecință admiterea primelor două capete ale acțiunii, considerente față de care va fi respins cel de-al treilea capăt al acțiunii în modalitatea în care a fost formulat ca neîntemeiat.
Va fi respinsă ca neîntemeiată și cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că aceasta se află în culpă procesuală, conform art. 451-453 C.proc.civ., iar în plus cu privire la soluția adoptată pentru al treilea capăt al acțiunii, se constată că pârâta nu a făcut dovada realității acestor cheltuieli de judecată prin atașarea unor înscrisuri în acest sens până la data reținerii cauzei în vederea soluționării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes invocate de către pârâtă.
Admite în parte acțiunea formulata de reclamanta . SRL, în faliment, cu sediul în Oradea, Calea Borsului, nr.15, ., ., J_, CUI RO30555470 prin lichidator judiciar SIS INSOLVENCY IPURL, cu sediul în Oradea, ..6, jud. Bihor, in contradictoriu cu pârâta ., cu sediul ales în ..10, sector 2, Bucuresti.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 3563,18 Euro, în echivalent lei la cursul oficial al BNR din ziua plății debitului, precum și de 1744 Euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, ambele cu titlu de prejudiciu contractual.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a clauzei prevăzute la art. 3 lit. b din certificatul de garanție si contract de linie motrica din data de 29.03.2012. Respinge cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. E. D. A. G.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4391/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4378/2015.... → |
|---|
