Plângere contravenţională. Sentința nr. 647/2013. Judecătoria COSTEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 647/2013 pronunțată de Judecătoria COSTEŞTI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 2737/214/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA COSTEȘTI
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 647/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. I.
Grefier F. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul I. B. C. și pe intimat I.P.J. A. SERVICIUL RUTIER, având ca obiect - plângere contravenționala OUG 195/2002.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 23.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei astăzi, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 23.11.2012, pe rolul Judecătoriei Costești a fost înregistrată sub nr._, plângerea formulată de petentul I. B. C., în contradictoriu cu intimatul I. ARGEȘ – SERVICIUL RUTIER, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 18.11.2012.
În susținerea plângerii sale, petentul a arătat, în esență, că în data de 18.11.2012, în timp ce se deplasa cu autoturismul Dacia L., cu numărul de înmatriculare_ în localitatea L. Corbului, a fost oprit de echipajul de poliție deoarece ar fi circulat cu 133 km/h, fapt pe care nu-l recunoaște. A solicitat ca intimatul să facă dovada că înregistrarea vitezei s-a făcut în interiorul localității și că agentul constatator este polițist rutier, deoarece echipajul care l-a oprit nu avea în dotare aparat radar. De asemenea, a cerut ca intimata să depună la dosar atestatul de operator radar al celui care pretinde că a efectuat înregistrarea abaterii, precum și verificarea metrologică a aparatului radar.
În final, petentul a evidențiat existența unei inadvertențe în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, constând în aceea că, la prima faptă, punctul-amendă este de 70 lei, iar la a doua, de numai 60 lei.
Petentul nu și-a motivat plângerea în drept.
În probațiune, a anexat, în original, procesul-verbal de contravenție contestat.
Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru conform art 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimatul I. ARGEȘ - SRBDNE a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea sancțiunii aplicate și a arătat, în esență, că, în data de 18.11.2012, petentul a fost depistat în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe DN 65, km 95+700, pe raza localității L. Corbului, cu viteza de 133 km/h, fapt pentru care a fost sancționat contravențional.
În drept, intimatul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă, ale Legii nr. 180/2002 și ale O.U.G. nr. 195/2002, republicată și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie: planșă fotografică (fila 19), atestat operator radar (fila 20), buletinul de verificare metrologică nr._ din 24.08.2012 (fila 21), registru cu evidența constatărilor aparatului radar din data de 18.11.2012 (fila 19).
La termenul de judecată din data de 12.02.2013, în temeiul art. 167 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar; din oficiu, a solicitat relații la administratorul drumului DN 65, ce au fost comunicate la dosar prin adresa nr. 1858 din 11.03.2013.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._, încheiat de intimat la data de 18.11.2012 (fila 3), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei (9 puncte amendă) și reținerea permisului de conducere, în temeiul art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 raportat la art. 102, alin. 3, litera e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, respectiv cu amendă de 420lei (6 puncte amendă), în temeiul art. 147 pct. 1 raportat la art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 rep, reținându-se în fapt că, la data de 18.11.2012, ora 16,59, petentul a condus autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe DN 65, în localitatea L. Corbului, km 95+700 m, cu viteza de 133 km/h în localitate, depistat de aparatul radar marca Python – seria_, montat pe auto nr._ . De asemenea, petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere.
În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând îndeplinirea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16, alin. 7 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța nu poate admite critica petentului în sensul că agentul care a încheiat procesul-verbal nu avea calitatea de agent constatator, nefiind și operatorul radarului, întrucât, potrivit art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează fapta, denumite în mod generic agenți constatatori.
Din această dispoziție reiese că agentul constatator nu este, astfel cum sugerează petentul, persoana care percepe fapta contravențională prin propriile simțuri, ci persoana care constată contravenția prin încheierea procesului-verbal – verbul „a constata“ având înțelesul de stabilire și descriere a faptei contravenționale în cuprinsul procesului-verbal.
De altfel, art. 21, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 instituie regula că agentul constatator decide și asupra sancțiunii, însă, nu condiționează calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simțuri.
O interpretare contrară, ce ar impune identitate între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta și persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecință imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situații în care nu a fost de față la săvârșirea faptei contravenționale. Dacă ne referim numai la circulația pe drumurile publice, această concluzie ar duce, spre exemplu, la imposibilitatea încheierii procesului-verbal și a sancționării conducătorului auto vinovat de producerea unui accident rutier, având în vedere că, în regulă generală, agentul de poliție nu este de față la momentul producerii accidentului și deci, nu constată (percepe) prin propriile simțuri faptele contravenționale.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar împărtăși opinia petentului, instanța constată că, potrivit art. 180, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției. Când însă fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 181, alin. 1, polițistul rutier este cel care încheie un proces-verbal de constatare a contravenției.
Din interpretarea gramaticală și coroborată a celor două texte reiese că, în situația în care fapta contravențională a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevăzut expres că procesul-verbal va fi încheiat de agentul constatator, ci de polițistul rutier, deci o persoană care are competența de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006.
În cauză, agentul care a efectuat înregistrarea radar este atestat să desfășoare activități cu sistemul de supraveghere a traficului și măsurare a vitezei (atestat fila 20), iar procesul-verbal a fost întocmit de un agent de poliție folosit la oprire, menționat și el în registrul cu evidența constatărilor privind depășirea vitezei legale din data de 18.11.2012 (fila 19 din dosar), după ce i s-a comunicat prin stație viteza înregistrată, fiind respectate, deci, dispozițiile legale amintite mai sus.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, prin art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevăzut obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Potrivit art. 49, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța constată că, în mod corect, prima faptă contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art. 102, alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, care stabilește că reprezintă contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, respectiv pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
De asemenea, art. 147 alin 1 pct. 1 din HG nr. 1391/2006 prevede obligația conducătorului auto de a avea asupra sa actul de identitate și permisul de conducere, iar nerespectarea acestei obligații constituie contravenție, conform art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr 195/2002 rep, astfel că, în mod corect, cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului a fost încadrată în acest text de lege.
Cât privește legalitate sancțiunilor aplicate, se reține că acestea se încadrează în limitele prevăzute de textele incriminatoare, prin raportare la art. 98, alin. 4, lit. c) și d) din OUG nr. 195/2002 republicată. Deși petentul susține indicarea unor valori diferite ale cuantumului punctului-amendă, 70 lei pentru prima faptă și, respectiv, 60 lei pentru cea de-a doua, această inadvertență este lipsită de consecințe, deoarece agentul constatator a aplicat pentru prima faptă 9 puncte-amendă, iar pentru a doua, 6 puncte-amendă, în total 15, care prin raportare la valoarea punctului-amendă de 70 lei (conform art. 98 alin. 2 din OUG nr. 195/2002), determină o amendă de 1050 lei, egală cu cea care a fost aplicată petentului.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat, instanța reține că petentul a negat depășirea vitezei legale.
Potrivit art. 102, alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, depășirea vitezei legale cu mai mult de 50 km/h se constată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Din această dispoziție reiese că sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatului, acesta fiind utilizatorul mijloacelor tehnice prevăzute de lege.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6, paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția și jurisprudența Curții fac parte din dreptul intern, în conformitate cu dispozițiile art. 11, alin. 2 și art. 20 din Constituția României), în care s-a arătat că, și în materie contravențională, în cazul unor sancțiuni de o anumită gravitate, precum reținerea permisului de conducere, sarcina probei săvârșirii faptei aparține acuzării (cauza A. contra României, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 oct. 2007, cauza N. contra României, decizia Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la admisibilitate din 18 noi. 2008). Astfel, obligația dovedirii vinovăției aparține acuzării, iar îndoiala îi profită celui acuzat (in dubio pro reo).
Faptul că petentul nu a respectat viteza legală este probat cu înregistrarea efectuată cu aparatul radar marca PYTHON II, cu . de prelucrare-afișare PYT_, omologat și verificat metrologic (buletin de verificare metrologică nr._ din 24.08.2012 (fila 21) și utilizat de un operator atestat (atestat, fila 20), care a indicat că autoturismul cu nr. de înmatriculare_, s-a deplasat cu o viteză de 133 km/h, în data de 18.11.2012, ora 16,59 (planșa foto, fila 19, 23).
Din această planșă foto se distinge clar nr. de înmatriculare al autovehiculului, se vede data și ora înregistrării, precum și valoarea vitezei măsurate.
Cât privește critica petentului privind înregistrarea vitezei în afara localității, în procesul-verbal contestat s-a reținut că autoturismul condus de petent a fost înregistrat pe DN 65, pe raza localității L. Corbului, poziția kilometrică 95+700 m, aspect ce se coroborează cu mențiunea din registrul de evidență a constatărilor privind depășirea vitezei legale din 18.11.2012 (fila 19), în care este trecut ca loc al înregistrării DN 65, localitatea L. Corbului, poziția kilometrică 95+700 m.
Aceste mențiuni sunt susținute și de adresa Secției de Drumuri Naționale Pitești nr. 1858 din 11.03.2013 (fila 31), în care se arată că poziția kilometrică 95+700 m, pe DN 65 Pitești-Slatina se află pe raza localității L. Corbului.
Luând în considerare că petentul nu a contestat săvârșirea celei de-a doua contravenții și pentru argumentele susmenționate, instanța concluzionează în sensul caracterului temeinic al faptelor reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal atacat.
În privința sancțiunilor, pentru depășirea vitezei legale cu 51 km/h, agentul constatator i-a aplicat petentului 9 puncte amendă (630 lei), ceea ce reprezintă minimul prevăzut de art. 98, alin. 4, lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.
Potrivit art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Întrucât petentul a depășit viteza legală în localitate cu 63 de km/h – mai mult decât dublul vitezei legale admise pe acel sector de drum – reducând cu mult posibilitatea de frânare, în caz de nevoie și punându-i în pericol pe ceilalți participanți la trafic, instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizarea a acestora.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul I. B. C. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de intimat la data de 18.11.2012 și va menține procesul-verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul I. B. C., domiciliat în Tîrgoviște, ., ., județul Dîmbovița, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ – SERVICIUL RUTIER - Biroul Drumuri Naționale și Europene, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din 18.11.2012.
Cu recurs în termen 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2013.
Președinte, M. R. I. | ||
Grefier, F. J. |
Red./Tehnored. M.R.I.
2 ex./30 Mai 2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Fond funciar. Sentința nr. 1072/2013. Judecătoria COSTEŞTI → |
|---|
