Plângere contravenţională. Sentința nr. 696/2013. Judecătoria COSTEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 696/2013 pronunțată de Judecătoria COSTEŞTI la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 234/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA COSTEȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 696
Ședința publică de la 14 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. I.
Grefier E. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent O. M. R. și pe intimat I PJ ARGEȘ, având ca obiect „plângere contravenționala”.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la data de 7 mai 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 14 mai 2013, când a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la 07.01.2013, sub nr._, petentul O. M. R. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. ARGEȘ – SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE, anularea procesului-verbal . nr._ din 21.12.2012.
În motivarea cererii, în prima variantă, petentul a arătat că agentul constatator a reținut în mod corect că autovehiculul înmatriculat sub nr._ a circulat la data de 21.12.2012, pe DN 65, km 95+700, în localitatea L. Corbului și a recunoscut săvârșirea contravenției, însă a invocat starea de necesitate ca și cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001. A precizat că, la ora 10,30 a primit un telefon de la locul de muncă din C., prin care i s-a solicitat să se prezinte de urgență la fața locului, în vederea efectuării unei intervenții specifice, în regim de urgență. Astfel, agentul constatator a interpretat greșit art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001, art. 102 alin 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 și art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, în raport de adevărata stare de fapt.
În a doua variantă, petentul a contestat temeinicia faptei reținute în sarcina sa, apreciind că era imposibil să ajungă la viteza de 105 km/h în condițiile unui trafic dens și circulând în coloană. În subsidiar, a arătat că nu se afla în localitate când a fost înregistrat cu aparatul radar.
Ca și motive de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție, petentul a invocat încălcarea dispozițiilor art.1 din OG nr. 2/2001 și ale art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, deoarece, raportat la situația de fapt, contravenția descrisă de agentul constatator nu există și ale art. 181 alin. 1 din același act normativ, pentru că procesul-verbal atacat nu a fost întocmit potrivit modelului prevăzut în anexa 1D din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002.
Într-o a treia variantă, petentul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 7 alin 3 coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciind că raportat la urmarea produsă, presupusa faptă ilicită pe care a săvârșit-o prezintă un grad redus de pericol social, astfel că sancțiunea aplicabilă ar fi fost cea a avertismentului, conform art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 15, lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și al art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal contestat, în copie și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martori.
Prin sentința civilă nr. 1393 din 28.01.2013, instanța a dispus declinarea plângerii în favoarea Judecătoriei Costești, pe rolul căreia a fost înregistrată cauza la 13.03.2013.
La data de 10.04.2013, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, reluând situația de fapt expusă în procesul-verbal contestat.
În drept, intimatul și-a întemeiat susținerile pe art. 115-118 din Codul de procedură civilă, pe Legea nr. 180/2002, art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, art. 109, alin. 2 și 3 și art. 102, alin. 3, litera e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată și pe art. 19, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001.
A anexat, în copie, atestatul operatorului radar (fila 12); buletinul de verificare metrologică nr._ din 24.08.2012 (fila 13); trei fotografii radar și extras din registrul de abateri radar (fila 14)
La termenul de judecată din data de 09.04.2013, în temeiul art. 167 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile deja depuse la dosar și, de asemenea, proba cu un martor, pentru a se dovedi existența stării de necesitate, invocată prin plângere.
Din oficiu, în baza art. 129 alin. 5 C., instanța a solicitat petentului să precizeze, în concret, împrejurările de fapt ce constituie stare de necesitate; în ședința publică din 07.05.2013, apărătorul petentului a învederat că nu poate face aceste precizări, deoarece a reținut eronat că petentul ar fi medic și, în consecință, nu mai invocă starea de necesitate; în aceste condiții, a apreciat ca nemaifiind necesară comunicarea datelor de identificare a martorului și, implicit, audierea sa, având în vedere teza probatorie pentru care a solicitat audierea acestuia.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._, încheiat de intimat la data de 21.12.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei (9 puncte amendă) și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, în temeiul art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 raportat la art. 102, alin. 3, litera e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, reținându-se în fapt că, la data de 21.12.2012, ora 10,59, pe DN 65, în L. Corbului, km 95+700 m, petentul a condus autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 105 km/h în localitate, fiind înregistrat cu aparatul radar marca PYTHON seria_, montat pe auto nr._ .
În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16, alin. 7 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța nu poate primi nici argumentul petentului că procesul-verbal nu a fost încheiat potrivit modelului din anexa 1D, așa cum prevede art. 181, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, deoarece mențiunile specificate de această anexă, inclusiv datele de identificare ale aparatului radar (. și autoturismul pe care este montat) se regăsesc în procesul-verbal în cauză. Instanța poate verifica astfel dacă aparatul radar indicat în procesul-verbal contestat îndeplinește cerințele prevăzute de lege și dacă se coroborează cu buletinul de verificare metrologică depus, iar petentul nu a suferit nici o vătămare care să impună anularea procesului-verbal contestat, nefiind întrunite cerințele art. 105, alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Instanța va respinge ca nefondate și motivele de nelegalitate invocate în cadrul celei de-a doua variante a plângerii, ce constau în încălcarea dispozițiilor art.1 din OG nr. 2/2001 și ale art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, deoarece, raportat la situația de fapt, contravenția descrisă de agentul constatator nu există, urmând a analiza aceste susțineri cu ocazia verificării temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat, având în vedere că petentul invocă inexistența faptei materiale, iar nu inexistența în legislația românească a contravenției reținute în sarcina sa.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, prin art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevăzut obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Potrivit art. 49, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
În mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art. 102, alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, care stabilește că reprezintă contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, respectiv pentru
Cât privește legalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că acestea se încadrează în limitele prevăzute de textele incriminatoare, prin raportare la art. 98, alin. 4, lit. d) și la art. 102, alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195 din 2002 republicată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, într-o primă variantă a plângerii sale, petentul a recunoscut depășirea vitezei legale în localitate, pentru ca în cea de-a doua variantă, să conteste atât săvârșirea contravenției, cât și înregistrarea vitezei sale în interiorul localității, susținând că era imposibil să atingă viteza de 105 km/h, deoarece traficul era dens și circula în coloană.
Potrivit art. 102, alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, depășirea vitezei legale cu mai mult de 50 km/h se constată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Din această dispoziție reiese că sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatului, acesta fiind utilizatorul mijloacelor tehnice prevăzute de lege.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6, paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția și jurisprudența Curții fac parte din dreptul intern, în conformitate cu dispozițiile art. 11, alin. 2 și art. 20 din Constituția României), în care s-a arătat că, și în materie contravențională, în cazul unor sancțiuni de o anumită gravitate, precum reținerea permisului de conducere, sarcina probei săvârșirii faptei aparține acuzării (cauza A. contra României, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 oct. 2007, cauza N. contra României, decizia Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la admisibilitate din 18 noi. 2008). Astfel, obligația dovedirii vinovăției aparține acuzării, iar îndoiala îi profită celui acuzat (in dubio pro reo).
Faptul că petentul nu a respectat viteza legală este probat cu înregistrarea efectuată cu aparatul radar marca Python, omologat și verificat metrologic și utilizat de un operator atestat, care a indicat că autoturismul cu nr. de înmatriculare_, s-a deplasat în data de 21.12.2012, ora 10,59, cu o viteză de 105 km/h (planșe foto, fila 14).
Sub aspectul situației de fapt, petentul și-a făcut două apărări: în cadrul celei dintâi, a recunoscut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG 195/2002 rep (afirmând că agentul constatator a reținut în mod corect că autovehiculul înmatriculat sub nr._ a circulat la data de 21.12.2012, pe DN 65, km 95+700, în localitatea L. Corbului) și a invocat starea de necesitate; în cadrul celei de-a doua apărări, a contestat săvârșirea faptei, susținând că nu a circulat în localitate cu viteza de 105 km/h, deoarece traficul era dens și mergea în coloană.
Luând în considerare precizările apărătorului petentului din ședința publică din 07.05.2013 (potrivit cărora, a reținut eronat că petentul ar fi medic și, în consecință, nu mai invocă starea de necesitate), precum și lipsa oricărei probe care să susțină existența unei stări de necesitate în momentul săvârșirii faptei, instanța respinge prima apărare a petentului.
Având în vedere că recunoașterea petentului (din prima variantă a plângerii), privitoare la depășirea vitezei în localitatea L. Corbului, este irevocabilă și, în mod deosebit, că este concordantă situației de fapt ce rezultă din planșele foto depuse la dosar (din care nu reies împrejurările invocate de petent, respectiv că traficul era dens și circula în coloană), instanța reține temeinicia contravenției descrisă în procesul-verbal de contravenție contestat.
În privința sancțiunilor, pentru depășirea vitezei legale cu 55 km/h, agentul constatator i-a aplicat petentului 9 puncte amendă (630 lei), ceea ce reprezintă minimul prevăzut de art. 98, alin. 4, lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.
Potrivit art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Fapta imputată petentului este o faptă de pericol, rațiunea instituirii ei fiind, în primul rând, prevenirea accidentelor de circulație, iar limitele ridicate ale amenzii contravenționale (între 9 și 20 de puncte amendă), cele mai mari ce pot fi aplicate persoanei fizice, denotă un pericol social ridicat.
Întrucât petentul a depășit viteza legală în localitate cu 55 de km/h, circulând cu peste dublul vitezei legale admise, ceea ce a dus la reducerea cu mult a posibilității de frânare în localitate, în caz de nevoie și la punerea în pericol a celorlalți participanți la trafic și nici nu a avut asupra sa permisul de conducere, îngreunând efectuarea verificărilor prevăzute de lege, instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul O. M. R. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de intimat la data de 21.12.2012 și va menține procesul-verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea, formulată de petentul O. M. R., domiciliat în Municipiul C., . 30 A, județul D. în contradictoriu cu IPJ ARGEȘ- Serviciul Rutier, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr_ din 21.12.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, din 14 mai 2013.
Președinte, M. R. I. | ||
Grefier, E. D. |
Red/Tehred.MRI
4 ex/28.06.2013
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 984/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 682/2013.... → |
|---|
