Acţiune în constatare. Sentința nr. 3794/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3794/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 32790/215/2009*
Dosar nr._ - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3794
Ședința publică de la 11 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte-A. P.-Judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul M. C. în contradictoriu cu pârâta N. M., având ca obiect „acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. D. A., pentru pârâtă, lipsind reclamantul și pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect „acțiune în constatare”.
Av. D. A., pentru pârâtă, depune precizare la cererea principală. Învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul in dezbateri asupra fondului.
Av. D. A., pentru pârâtă, având cuvântul, a solicitat respingerea acțiunii, admiterea cererii reconvenționale, astfel cum a fost precizată la acest termen de judecată, instituirea unui drept de superficie și a unui drept de servitute asupra căii de acces, fără cheltuieli de judecată.
I N S T A N T A
Asupra acțiunii civile deduse judecății:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.04.2009, reclamantul M. C. a chemat în judecată pe pârâta N. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit prin accesiune imobiliară artificială proprietatea asupra unei construcții din cărămidă compusă din 2 camere, un hol, garaj și beci, construită fără autorizație de construire de pârâta N. M., pe terenul proprietatea reclamantului situat în mun. C., cart. Rovine, ., ., cu suprafața de 1628 m.p. cu număr cadastral provizoriu_ m.p.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a dobândit prin actul de ajudecare din data de 10.08.2005, eliberat de executor judecătoresc bancar S. G. din Banca Românească, terenul intravilan cu suprafața de 1628 m.p., cu număr cadastral provizoriu_, intabulat în Cartea Funciară nr._ a localității C..
Cu ocazia punerii în executare a actului de adjudecare, pe terenul proprietatea reclamantului s-a constatat fără echivoc că există 6 camere, bucătărie, 2 holuri, garaj, beci, construite din cărămidă și acoperite cu țiglă și o construcție de 16 mp - magazin.
S-a mai constatat că 4 camere, bucătărie, hol, construite din cărămidă, acoperite cu țiglă au fost ridicate cu forțe proprii fără autorizație de construire de N. D., tatăl debitoarei P. D. acesta fiind moștenitoarea în cotă de 1/1, certificatul de moștenitor nr. 138/06.09.2001, autentificat de B.N.P. D. T., identificate prin documentația cadastrală întocmită de Duina V. sub numerele 7- bucătărie; nr. 8- hol; nr. 10-11-12-13- camere.
A precizat reclamantul că aceste construcții nu fac obiectul prezentei cauze întrucât sunt deja supuse executării silite. S-a arătat că restul construcției ce se găsește pe terenul reclamantului compusă din 2 camere, hol, garaj, beci identificate în documentația cadastrală cu nr. 1-5 au fost construite de pârâtă fără autorizație motiv pentru care solicită admiterea acțiunii.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.488 cod civil și art.494 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 5646/01.04.2009 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. C. împotriva pârâtei N. M., s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului situat în C., Cartier Rovine 2 Troaca, astfel cum este individualizat în raportul de expertiză întocmit de expert B. C. depus la dosar la data de 22.10.2007, dispunându-se dijungerea cererii reconvenționale..
Împotriva sentinței civile menționate mai sus a declarat recurs pârâta N. M., iar prin decizia civilă nr. 2088/09.11.2009 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._ s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
Prin decizia civilă nr.2088/09.11.2009 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._ s-a admis recursul declarat de pârâta N. M. s-a casat sentința civilă recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria C. sub nr._ și repartizată aleatoriu la C 16, cu termen de judecată la data de 13.01.2007.
Prin sentința civilă nr._ din 24.06.2010 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă acțiunea formulată de M. C. în contradictoriu cu pârâta Năstăsia M., a fost respinsa cererea reconventionala formulata de paratii reclamanti Panescu C. si Panescu D., s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilelor constructie cu destinatia de locuinta situate în C., Cartier Rovine 2 Troaca, astfel cum sunt individualizate în raportul de expertiză întocmit de expert B. C. depus la dosar la data de 22.10.2007 si completat la ulterior si a dispus evacuarea paratilor din imobilele mentionate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că reclamantul M. C. a chemat în judecată pe pârâta N. M., solicitând să se constate că a dobândit prin accesiune imobiliară artificială proprietatea asupra unei construcții din cărămidă compusă din 2 camere, un hol, garaj și beci, construită fără autorizație de construire de pârâta N. M., pe terenul proprietatea reclamantului situat în mun. C., cart. Rovine, ., ., cu suprafața de 1628 m.p. cu număr cadastral provizoriu_ m.p, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Astfel, instanța a constatat că, potrivit titlului de proprietate reprezentat de actul de adjudecare, încheiat la data de 10.08.2005, reclamantul M. C. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului-teren intravilan în suprafață de 1628 mp, identificat prin nr. cadastral_ și întabulat în CF nr._ a Municipiului C., situat în C., cartier Cernele Rovine, jud. D..
Prin urmare, instanța a apreciat că, potrivit proceselor-verbale încheiate la datele de 20.10.2006 și l 2.03.2007, în dosarul nr. 323/E/2006 al B. I. M., punerea în posesie și folosință a respectivului imobil-teren nu s-a putut realiza cu prilejul executării silite, întrucât pe acesta se aflau, între altele, edificate imobilele -construcții cu 13 camere identificate în documentația cadastrală ce constituie obiectul analizei instanței.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de epert D. D., s-a reținut că terenul situat în C., ., cu numărul cadastral_, este în suprafață de 1628 mp, cu următoarele vecinătăți, la N - Năstăsia M., pe distanța de 17,75 m, la E - Năstăsia M., pe distanța de 96,24 m, la S - De 133, pe distanța de 14,83 m, la V - B. G., pe distanța de 92, 22 m, în valoare de 35.086 lei.
Având în vedere că buna-credință a pârâtei este recunoscută, în mod explicit, de către reclamant și chiar în ipoteza tăgăduirii acestei prezumții relative este de necontestat că respectivele construcții au fost edificate anterior dobândirii dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului, ca urmare a executării silite prin vânzarea la licitație publică, așadar în perioada în care constructorii erau proprietarii acestui teren, instanța a constatat că, în temeiul accesiunii imobiliare artificiale, conferită de dispozițiile art. 494 alin. 3 C.civil, reclamantul, în calitate de proprietar actual al fondului, este îndreptățit să solicite dobândirea dreptului său de proprietate asupra construcțiilor ce fac obiectul acțiunii dedusă judecății.
Astfel, instanța a constatat că dreptul de creanță al pârâților-constructori de bună-credință, având ca fundament principiul îmbogățirii fără justă cauză, de a pretinde despăgubiri pentru edificarea respectivelor construcții, se naște odată cu preluarea de către reclamant, proprietar al imobilului-teren, a construcțiilor edificate de constructorii de bună-credință, creanța acestora certă și lichidă, devenind și exigibilă, după această dată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs paratii Năstăsia M., P. C. și P. D..
În motivele de recurs, pârâta Năstăsia M. a invederat că motivarea hotărârii este lapidară și contradictorie, în sensul că motivarea în ceea ce privește existența instituției accesiunii imobiliare artificiale în favoarea reclamantului privește doar faptul că reclamantul a dobândit, potrivit titlului de proprietate reprezentat de actul de adjudecare, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1628 mp.; tribunalul prin decizia nr.2088/09.11.2009, a arătat că se impunea a se clarifica data efectuării construcției și ce fel de raporturi juridice s-au născut în legătură cu aceasta, dacă este vorba de o convenție de superficie, de efectuarea unui act de dispoziție materială a terenului către proprietar sau de o altă instituție juridică; așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul B. C. în primul ciclu procesual, depoziția martorului audiat în cauză, imobilul construcție format din două camere, hol și pivniță a fost edificată înainte de anul 2000, deci anterior dobândirii dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului adjudecat la licitație publică.
În ceea ce privește convenția încheiată de recurentă cu fiica și cu ginerele său (P. D. și P. C.), s-a aratat că aceasta este probată în condițiile în care prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4629/06.09.2001 a convenit să le înstrăineze acestora doar terenul în suprafață de 1628 mp și să păstreze dreptul de proprietate asupra construcției în suprafață de 26,61 mp cu obligația de a avea dreptul să folosească suprafața de 96 mp, ca suprafață absolut necesară folosinței acestei construcții.
S-a mai arătat că hotărârea este nelegală cu privire la dispoziția de evacuare a recurentei din imobilele proprietatea sa, întrucât nu există nicio cerere în acest sens formulată de reclamantul M. C.; astfel, dacă inițial a existat o astfel de cerere de evacuare, aceasta a fost anulată ca urmare a netimbrării în primul ciclu procesual prin sentința civilă nr._/06.07.2009 și ca atare nu se poate spune că instanța a dat o dispoziție fără ca la dosarul instanței să existe o cerere prin care să fie învestită.
Cu privire la cererea reconvențională, recurenta a aratat că, instanța nu s-a pronunțat și nici nu a motivat motivele care să fi susținut o respingere a acestei cereri reconvenționale, făcând astfel o greșită aplicare a legii în ceea ce privește instituția juridică a constatării dreptului de superficie.
În recursul declarat, paratii P. C. și P. D. au arătat că hotărârea atacată este lovită de nulitate în condițiile în care aceștia nu sunt părți în dosar.
Astfel, atâta timp cât numiții P. C. și D. nu sunt părți în dosar prin cadrul procesual stabilit de către reclamant, nu au fost citați la nici un termen de judecată și nu au fost conceptați în nicio calitate în acest dosar.
Cu privire la evacuarea acestora din imobilele menționate mai sus, instanța a constatat că aceștia ocupă aceste imobile fără temei legal și pe aceeași motivare în cauză nu există nicio cerere în care să se solicite evacuarea numiților P., măsura fiind abuzivă și fără nici un corespondent în realitate.
Cu privire la cererea reconvențională, s-a aratat că aceasta face obiectul dosarului_/215/2009 aflat pe rolul Judecătoriei C. și că nu există nicio motivare a acestei soluții de respingere a cererii reconvenționale, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a mai arătat, nu au fost părți în dosar, nu au formulat cereri în acest dosar și nu au făcut probe care să contureze o convingere a instanței că nu au făcut dovada acestor cereri formulate.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., instanța de control judiciar a constatat că recursurile sunt fondate.
Astfel, s-a constatat ca prin decizia de casare nr. 2088/09.11.2009 a Tribunalului D. s-a stabilit ca in cauza se impune a se clarifica data efectuării construcției și cel fel de raporturi juridice s-au născut în legătură cu aceasta ,respectiv dacă este vorba de o convenție de superficie, de efectuarea unui act de dispoziție materială a terenului de către proprietar (edificarea unei construcții ) sau de vreo altă instituție juridică, ca trebuie avute în vedere efectul pe care le-a produs contractul de ipotecă încheiat de cei doi debitori doar cu privire la teren, în condițiile în care pe acesta erau edificate și niște construcții și drepturile pe care le putea dobândi adjudecatarul în acest context si ca pentru o corectă de rezolvare a pricinii trebuie sa se țina seama și de finalitatea instituției juridice a accesiunii imobiliare, care constă în necesitatea protejării situației juridice a proprietarului terenului atunci când, fără consimțământul său, se edifică o construcție pe acest teren de o altă persoană; cu alte cuvinte, accesiunea presupune consumarea unei situații de fapt, nașterea unui drept în baza textului de lege respectiv prin faptul juridic al construirii unui terț, particularitatea speței constând în aceea că se deduce judecății o situație consumată înainte ca reclamantul să devină proprietar în urma adjudecării.
F. de aceste probleme de drept dezlegate de instanta de casare si avand in vedere probatoriul administrat in cauza din care rezulta fara echivoc ca imobilul contructie in litigiu – compus din 2 camere, hol, garaj si beci, a fost construit in anul 2000 de catre parata reclamanta N. M. si ca la data construirii acesteia parata era coproprietara a terenului pe care s-a facut constructia, tribunalul a constatat ca este intemeiata critica formulata de parata N. M. care priveste solutionarea capatului de cerere privind accesiunea imobiliara, prima instanta retinand in mod gresit ca sunt indeplinite in cauza conditiile prev. de art. 494 C. civ., pentru ca reclamantul sa dobandeasca un drept de proprietate asupra construcției in litigiu, ca efect la accesiunii imobiliare.
Sub acest aspect, tribunalul a retinut ca accesiunea este un mod de dobandire a proprietatii unui bun, prin incorporarea materiala a unui lucru mai putin important . important, in sensul ca in ipoteza in care cele doua lucruri au apartinut unor proprietari diferiti, titularul dreptului asupra bunului mai important devine si titular al dreptului mai putin important.
Art. 494 C.civ. reglementeaza situatia in care o persoana ridica pe terenul altuia constructii, plantatii sau alte lucrari, in baza acestui text legal, proprietarul terenului pe care au fost facute aceste constructii, plantatii sau alte lucrari devine, prin accesiune, proprietarul lor, avand obligatia unei anumite dezdaunari fata de constructor.
Din interpretarea acestui text legal rezulta fara echivoc ca nu se aplica dispoz. art. 494 C.civ. daca lucrarile, plantatiile sau constructiile au fost efectuate in temeiul unei conventii intre proprietarul terenului si constructor, ori atunci cand constructorul a edificat o constructie pe terenul proprietatea constructorului.
In speta din actele dosarului rezulta fara dubiu ca la data edificarii construcției in litigiu cu 2 camere si dependinte de catre parata N. aceasta era coproprietara asupra terenului aspect retinut in mod corect de instanta de fond, astfel incat in cauza nu poate fi incidenta institutia accesiunii imobiliare, asa cum gresit a apreciat instanta de fond, ci de tocmai de situația contrara accesiunii imobiliare, respectiv superficia.
Constructorul de buna credinta la care se refera reclamantul este acel constructor care la momentul efectuarii constructiei a posedat terenul ca un proprietar, in puterea unui titlu translativ de proprietate, ale carei vicii nu ii sunt cunoscute, constructorul de buna credinta ridicand o constructie pe un teren proprietatea altuia, avand convingerea eronata ca acel teren este proprietatea sa, ori in speta nu subzista o asemenea ipoteza, intrucat parata N. - constructorul - a cunoscut la data edificarii constructiei ca terenul ii apartine, devenind deci proprietar al constructiei de la data construirii.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat ca in cauza nu opereaza accesiunea imobiliara ca mod de dobandire a dreptului de proprietate, ci este incidenta instituia superficiei, fiind grestia solutia primei instante de admitere a actiunii formulate de reclamant si de respingere a cererii reconventioale formulate de parata N. ce avea ca obiect constatarea dreptului de superficie in favoarea paratei asupra terenului proprietatea reclamantului, teren pe care se afla constructia proprietatea paratei.
Dreptul de superficie dezmembreaza proprietatea asupra terenului, pentru ca atributul folosintei acestuia trece la superficiar, in literatura si practica judiciara retinandu-se in mod constant ca existenta dreptului de proprietate asupra constructiei, plantatiei sau asupra altor lucrari situate pe terenul proprietatea altei persoane atrage dupa sine un drept de folosinta asupra terenului respectiv, aceste drepturi concretizand dreptul real de superficie.
Astfel, tribunalul a constatat ca in cauza parata N. a dobandit un drept de superficie asupra suprafetei de teren proprietatea reclamantului, teren aflat sub constructia proprietatea paratei, pe toata durata constructiei, dat fiind caracterul perpetuu al dreptului de superficie.
Tribunalul a mai retinut ca dreptul de superficie s-a constituit ca urmare a situatiei consumate inainte ca reclamantul sa devina proprietar al terenului in urma adjudecarii din anul 2004, parata fiind proprietara constructiei in litigiu din anul 2000 respectiv de la data construirii acesteia.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a constatat ca se impune modificarea solutiei pronuntate de instanta de fond, in sensul respingerii cererii reclamantului de constatare a incidentei accesiunii imobiliare si admitere a cererii reconventionale formulate de parata N. si care are ca obiect constatarea dreptului de superficie in favoarea paratei asupra terenului proprietatea reclamantului, teren pe care se afla constructia proprietatea paratei, fiind intemeiate criticile formulate de recurenta parata N. cu privire la aceste cereri.
Cu privire la cererea reconventionala formulata de parata N., tribunalul a mai retinut ca aceasta a invocat dreptul sau de superficie cu privire la o suprafata de teren 95,6 mp., din care parata a precizat ca 45 mp este suprafata ocupata de constructia proprietatea paratei iar o suprafata de 45,6 mp reprezinta un culoar de trecere spre calea publica cu o latime de 2 ml si o lungime de 22,8 ml si ca intrucat dreptul de superficie cuprinde un drept de folosinta asupra terenului pe care se afla constructia, iar nu si terenul ce constituie calea de acces spre drumul public, in speta se impune a se analiza si administra probe in vederea solutionarii cererii paratei de a i se recunoaste un drept de folosinta pe terenul reclamantului pentru iesirea la calea publica, cerere care nu a facut obiectul cercetarii judecatoresti in fata instantei de fond, si care nu poate fi analizata pentru prima data in recurs, data fiind necesitatea asigurarii principiului dublului grad de jurisdictie pentru parti.
Intemeiata a fost considerata si critica recurentei parate N. privind dispozitia instantei de fond de evacuare a paratei. Sub acest aspect, tribunalul a constatat ca acest capat de cerere de evacuare a primit o solutionare definitiva si irevocabila in primul ciclu procesual, prin sentinta civila nr. 5646/01.04.2009 a Judecatoriei C., asa cum a fost completata prin sentinta nr._/06.07.2009, fiind anulata ca netimbrata cererea de evacuare, in speta nefiind atacata de niciuna dintre parti solutia pronuntata cu privire la acest capat de cerere.
Intemeiate au fost apreciate si criticile formulate de paratii Panescu C. si D. privind solutia pronuntata de instanta de fond cu privire la acestia prin sentința civila nr._ din 24 iunie 2011. Astfel, s-a constatat ca prin aceasta sentinta, instanta de fond a respins cererea reconventionala formulata de paratii reclamanti Panescu C. si Panescu D., a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilelor constructie cu destinatia de locuinta situate în C., Cartier Rovine 2 Troaca, astfel cum sunt individualizate în raportul de expertiză întocmit de expert B. C. depus la dosar la data de 22.10.2007 si completat la ulterior si a dispus evacuarea paratilor din imobilele mentionate, dar numitii Panescu nu au fost conceptati si citati ca parti in dosarul de fond, in rejudecare, iar cererea reconventionala a acestora a facut obiectul unui alt dosar civil, instanta de fond in cadrul prezentului dosar nefiind investita cu vreo cerere care ii privea pe numitii Panescu, astfel incat in mod nelegal a dispus cu privire la acestia prin hotararea pronuntata la 24.06.2011.
Pentru considerentele expuse, constatand intemeiate criticile formulate de recurenti, dar totodata fiind necesara suplimentarea probatoriului cu o expertiza tehnica de specialitate care sa identifice suprafata de teren proprietatea reclamantului pe care se afla constructia in litigiu, precum si a se identifica separat terenul pentru care parata N. a solicitat a i se recunoaste un drept de folosinta pe terenul reclamantului pentru iesirea la calea publica, cerere care nu a facut obiectul cercetarii judecatoresti in fata instantei de fond, Tribunalul, prin decizia nr. 28/11.01.2012, în temeiul art.312 alin. 3 teza finala C.pr.civ., a admis recursurile, a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, in vederea administrării acestei probe.
Cauza a fost reînregistrată, la data de 21.02.2012, pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
În cauză, a fost întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, de către expert-inginer I. M. G. (filele nr. 61-63), precum și suplimentele la acest raport (filele nr. 69-70).
Prin precizarea depusă la acest termen de judecată, pârâta-reclamantă a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se instituie în favoarea acesteia un drept de superficie pentru suprafața de teren de 49 mp, suprafață ocupată de către construcția aflată in proprietatea sa, precum și stabilirea unei căi de acces la drumul public, cu suprafața de 82 mp, delimitată între punctele 71-72-8-70-10-1-2-3-81-80-71, astefel cum au fost aceste suprafețe identificate de către expertul M. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate in cauză și raportat la dispozițiile legale in materie, avand in vedere și dispozițiile art. 315 C. pr. civ., instanța reține următoarele:
Dreptul de superficie este un dezmembramânt al dreptului de proprietate care consta în dreptul de proprietate pe care-l are o persoana asupra constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari care se afla pe o suprafata de teren ce apartine altei persoane, teren asupra caruia superficiarul va avea un drept de folosinta. Astfel, suntem în prezenta a doua categorii de drepturi ce apartin unor proprietari diferiti: dreptul proprietarului asupra terenului si dreptul de proprietate al superficiarului asupra constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari la care se adauga dreptul superficiarului de a folosi terenul proprietatea altuia.
Dreptul de superficie constituie o derogare de la regula inscrisă in art. 492 C.civ., potrivit cu care orice construcție, plantație sau lucru in pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa, și că sunt ale lui, până se face dovada contrară.
În cauza pendinte, sunt indeplinite condițiile de existență a dreptului de superficie, astfel cum rezultă din considerentele deciziei de casare, exercitarea acestui drept fiind delimitată de suprafața de teren afectată de construcția aflată in proprietatea pârâtei- reclamante, determinată de conturul punctelor 102-111-10-8-5-53-102, prezentate in anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză efectuat in cauză de expert I. M..
Întrucât pentru a ajunge la calea publică, pârâta- reclamantă trebuie să parcurgă terenul proprietatea reclamantului-pârât, conform actului de adjudecare emis la data de 10.08.2005, aspect ce rezultă din administrarea probei cu expertiză specialitatea topografie, sunt incidente dispozițiile art. 616 C. civ., conform cărora „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.”
În ceea ce privește terenul pe care urmează a se institui servitutea de trecere dispozițiile art. 617 impun ca trecerea să se facă pe calea cea mai scurtă, iar textul art. 618 C.civ. obligă la alegerea acelei treceri care produce o mai puțină pagubă aceluia pe al cărui loc urmează a se face trecerea.
Așadar, din aceste dispoziții legale coroborate și cu dispozițiile art. 634 C. Civ. instanța reține că, la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se țină seama atât de interesul interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere, cât și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele sevituții.
Instanța apreciază astfel că, calea propusă de expert prin ultimul supliment la raportul de expertiză, delimitată de conturul punctelor 71-72-8-70-10-1-2-3-81-80-71, prezentate in anexa nr. 4, corespunde cel mai bine cerințelor art. 634-635 C. civ., astfel încat să se asigure utilizarea in condiții normale a construcției proprietatea pârâtei-reclamantei și accesul la calea publică in mod efectiv, dar și o limitare cât mai restrânsă a dreptului de proprietate al reclamantului-pârât asupra terenului.
Față de dezlegarea dată problemelor de drept de instanța de casare și argumentele expuse anterior, instanța va respinge ca neintemeiată cererea principală avand ca obiect constatarea incidenței accesiunii imobiliare artificiale și va admite cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă N. M., cu consecința constatării existenței unui drept de superficie in favoarea paratei-reclamante asupra suprafeței de teren de 49 m.p., delimitată de conturul punctelor 102-111-10-8-5-53-102, prezentate in anexa grafică nr. 1 la raportul de expertiză efectuat in cauză, precum și a stabilirii unei servituți de trecere pe suprafața de teren de 82 m.p., determinată de conturul punctelor 71-72-8-70-10-1-2-3-81-80-71, prezentate in anexa grafică nr. 4 a aceluiași raport de expertiză.
În temeiul art. 274 alin.1 C. pr. civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea principală formulată de reclamantul M. C., cu domiciliul procedural ales în C., .. 62, jud. D..
Admite cererea reconvențională formulată de parata-reclamantă N. M., domiciliată în C., cart. Rovine 2 (..
Constată existența unui drept de superficie in favoarea paratei-reclamante asupra suprafeței de teren de 49 m.p., delimitată de conturul punctelor 102-111-10-8-5-53-102, prezentate in anexa grafică nr. 1 la raportul de expertiză efectuat de expert I. M..
Stabilește servitute de trecere pentru parata-reclamantă, pe suprafața de 82 m.p., determinată de conturul punctelor 71-72-8-70-10-1-2-3-81-80-71, prezentate in anexa grafică nr. 4 la raportul de expertiză efectuat de expert I. M..
Ia act că nu s-au solicitat de către parata-reclamantă cheltuieli de judecată.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 11.03.2013.
Președinte,Grefier,
A. PătruDiana G.
Red. A.P./Tehnored. D.G.
4 ex./
| ← Pretenţii. Sentința nr. 30/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
