Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 12606/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._/2013
Ședința publică de la 11 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul S. C. FILANTROPIA C. în contradictoriu cu intimata B. C. V. având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea prin av. A. Digă, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. A. Digă depune delegație de substituire pentru av. A. C.. Mai depune înscrisuri prin care atestă că, inițial, nu a fost achitată tranșa de 5% către intimată, dar ulterior s-a achitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. A. Digă, pentru contestator, solicită admiterea contestației la executare având în vedere că CAS D. a dat curs popririi, fără cheltuieli de judecată.
In conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 04 04 2013 prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie C. sub nr._, contestatorul S. C. Filantropia C. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata B. C. V., solicitând anularea actelor de executare –somație și proces verbal de cheltuieli de executare din 19 03 2013 întocmite în dosarul de executare nr. 2/E/2013 al B. F. C. L. și suspendarea executării silite.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că actul a fost întocmit cu încălcarea OUG 71/2009, deoarece, potrivit prevederilor art. 1 (1) din OUG nr. 71/17.06.2009, cu modificările și completările ulterioare, "Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:a) în anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;b) în anul 2013 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;c) în anul 2014 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu", iar potrivit art. 1 (2) din OUG nr. 71/17.06.209, cu modificările și completările ulterioare, "În cursul termenului prevăzut la alin. (1)….orice procedură de executare silită se suspendă de drept."
Se arată că legea prevede clar că pot fi urmăriți in anul 2012 doar pentru 5% din debitul datorat, iar creditoare a înțeles să pornească executarea pentru tot titlul executoriu.
Contestatorul a mai arătat că somația și adresa de inființare poprire au fost emise cu încălcarea legii, iar prin procesul verbal de cheltuieli de executare se stabilește un onorariu care încalcă anexa la ordinul MJ 2550/C/2006, potrivit căruia onorariul este de 60 lei plus 2 % pentru suma ce depășește 1000 lei, iar onorariul maximal este de 10%.
În drept, au fost invocate prev. art. 401și urm C.pr.civ și OUG 71/2009.
La dosar s-au depus, în copie: sentința civilă ce constituie titlu executoriu, actele de executare contestate.
Intimata legal citată nu a depus la dosar întâmpinare, dar la termenul de judecată din 30 05 2013 s-a prezentat reprezentantul convențional al intimatei care a învederat că nu solicită probe in apărare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
La prezenta cauză s-a atașat dosarul de executare nr. 2/E/2013 al B. F. C. L. .
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată și reține următoarele:
Prin sentința civila nr. 1116/26 03 2009 pronunțată de Tribunalului D., Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, contestatorul a fost obligat la plata către intimată a sumelor de bani reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării în unitățile clinice pentru perioada 01 03_08, cu indexările și majorările survenite și salariile efectiv plătite în această perioadă și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al acesteia. Totodată, contestatorul a fost obligat să achite intimatei o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta potrivit zilelor lucrate lunar în perioada 01 03_09.
Hotărârea anterior menționată reprezintă titlu executoriu, fiind îndeplinite condițiile art 632 alin 1 Cciv.
Întrucât nu au fost executată de bunăvoie decizia anterior menționată, la data de 25 02 2013, intimata B. C. V. a declanșat executarea silită formulând cerere de executare adresată B. F. C. L. pentru suma de 3528,31 lei reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, fiind format dosarul de executare nr. 2/E/2013 al B. F. C. L..
Din analiza actelor dosarului de executare, instanța reține faptul că prin încheierea nr 2874/ 08 03 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost admisă cererea B. F. C. L. și încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1116/26 03 2013 a Tribunalului D. în ceea ce privește c/v tichetelor de masă.
Astfel, în dosarul de executare nr. 2/E/2013 al B. F. C. L., la data de 19 03 2013 s-a întocmit încheiere privind cheltuielile de judecată și, în aceiași dată, a fost emisă somație către contestator . Totodată la data de 09 04 2013 s-a dispus înființarea popririi in mâinile terților popriți DGFP-AFP C. și CAS C. asupra conturilor contestatorului debitor pentru acoperirea sumei de 3 895,44 lei ce reprezintă c/v tichete de masă conform titlului executoriu – sentința nr.1116/2009 a Tribunalului D. plus cheltuieli de executare stabilite prin încheierea executorului.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de contestatoare la termenul din 11 07 2013, la data de 27 06 2013, terțul poprit CAS D. a virat in contul executorului judecătoresc suma de 3895,44 lei prin OP_/28 06 2013.
Prin prezenta contestație s-a solicitat anularea somației și a procesului verbal de cheltuieli de executare.
În ceea ce privește somația, singurul motiv invocat de contestator a fost încălcarea disp OUG 71/2009. Așa cum rezultă din art. 1 al acestui act normativ, ordonanța de urgență se aplică în ceea ce privește "plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar".
Instanța constată că, în speță, creditoarea intimată a pus in executare numai o parte din titlul executoriu, respectiv numai pentru suma de 3528,31 lei reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze intimata potrivit zilelor lucrate lunar în perioada 01 03_09, deci nu și pentru diferența de drepturi salariale.
Potrivit disp art 56 din Codul fiscal care era în vigoare in perioada 01 03_09, tichetele de masă nu reprezintă drepturi salariale și nici nu sunt impozabile.
Față de dispozițiile OUG 71/2009, de disp Codului fiscal sus-menționate, reținând și faptul că terțul poprit CAS D. a și efectuat plata sumei reprezentând c/v tichete de masă către executorul judecătoresc spre deosebire de alte cauze in care se execută silit creanțe reprezentând drepturi salariale și terțul poprit comunică doar faptul că executarea silită este suspendată în temeiul art 1 din OUG71/2009, instanța apreciază că somația a fost legal emisă.
Analizând încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare raportat la motivele invocate, la anexa 1 la Statutul executoriilor judecătorești și la prevederile Ordinului M J 2550/2006 modif, instanța reține următoarele: Executorul judecătoresc a stabilit, prin încheiere, cheltuieli de executare in cuantum de 367,13 lei din care 14,3 taxe de timbru și timbru judiciar și suma de 352,83 lei onorariu executor.
Potrivit prevederilor art. 371 indice 7 alin. 2 Cod proc. Civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, prin executare voluntară.
Practica în materia cheltuielilor de judecată, care include și cheltuielile de executare, inclusiv a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României), a stabilit că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Cheltuielile suportate trebuie să fie echitabile și raționale, să asigure acoperirea unui onorariu just, iar nu exagerat, disproporționat față de previziunile firești ale părților în proces (opinio necessitatis), susceptibil de a fi o cauză de sărăcire a uneia dintre părți și de îmbogățire a alteia sau de pedeapsă civilă stabilită în folosul celui care triumfă în proces.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 371/7 alin. 2 Cod procedură civilă. În acest sens, instanța mai reține că, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită.
Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește. Se constată că, în cauză, executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, acesta fiind stabilit la limita de 10% din creanța pusă în executare, care, potrivit raportului de expertiză este de 3528, 31 lei.
Instanța nu poate primi motivarea contestatorului in sensul că executorul judecătoresc a calculat un onorariu ilegal, peste onorariul maximal deoarece această susținere nu este reală în raport cu înscrisurile depuse la dosar.
Ca urmare a considerentelor sus reținute, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S. C. Filantropia C. în contradictoriu cu intimata B. C. V., împotriva actelor de executare emise în dosarul 410/E/2012, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S. C. Filantropia C., cu sediul în C., ., nr. 3, jud. D., în contradictoriu cu intimata B. C. V., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva actelor de executare emise în dosarul 410/E/2012.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 11 07 2013.
Președinte, V. F. | ||
Grefier, C. R. |
Red /Tehnored. V.F.
4 expl./16 Iulie 2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
