Plângere contravenţională. Sentința nr. 3479/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3479/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 32020/215/2012
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3479
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 05.03.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul Z. V., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/17.10.2012 întocmit de I.P.J. D. – Poliția Municipiului C. - Secția 5 Poliție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul învederează instanței că nu este în măsură să prezinte martorul, în vederea audierii și nici să precizeze numele și adresa martorului, în vederea îndeplinirii procedurii de citare.
Având în vedere că petentul a fost citat cu mențiunea de a preciza numele și adresa martorului în vederea îndeplinirii procedurii de citare sau de a-l prezenta în vederea audierii, iar petentul nu s-a conformat, instanța dispune decăderea petentului din proba testimonială încuviințată.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța a declarat, potrivit art. 150 C.p.c., închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fond.
Petentul a solicitat admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de plata amenzii.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.11.2012 sub nr._, petentul Z. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – Poliția Municipiului C. - Secția 5 Poliție, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/17.10.2012 și exonerarea de plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Astfel, petentul a arătat că, în fapt, în seara zilei de 17.10.2012 vecinul său Dăugaru D. C. a avut o discuție cu mama petentului, petentul a intervenit pentru a aplana această ceartă, întrucât vecinul său era în stare de ebrietate și, în lipsa petentului, numitul Dăugaru D. C. a dat telefon la Poliție care s-a prezentat la fața locului și a luat declarații fără să îi aducă la cunoștință petentului faptul că va fi amendat.
Ulterior, pe data de 17.11.2012, petentul a primit prin poștă procesul-verbal de contravenție.
În drept, au fost invocate prevederile Legii 61/1991.
În susținerea plângerii petentul a depus la dosar originalul procesului-verbal de contravenție contestat și dovada de comunicare a acestuia nr. 4859/17.11.2012.
La data de 04.01.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a probei cu un martor, probe apreciate de instanța ca fiind utile cauzei și încuviințate ca atare.
În cadrul probei cu înscrisuri a fost depus la dosar exemplarul doi al procesului verbal de contravenție, iar în ceea ce privește proba testimonială, având în vedere că petentul a fost citat cu mențiunea de a preciza numele și adresa martorului în vederea îndeplinirii procedurii de citare sau de a-l prezenta în vederea audierii iar petentul nu s-a conformat, instanța a dispus decăderea petentului din proba testimonială încuviințată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/17.10.2012 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991, constând în aceea că petentul, aflându-se în scara blocului 134D din cartierul Craiovița Nouă a adresat injurii și amenințări cu acte de violență la adresa numitului D. D. C., petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, precum și faptul ca petentul nu a probat cele susținute in plângere nefăcând astfel, în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată in procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ., lui îi incumbă sarcina acestei probe, instanța retine ca nu s-a făcut dovada contrara, procesul-verbal bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa
Cu privire la sancțiune, instanța reține că acesta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și de mijloacele de săvârșire ale acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul Z. V., domiciliat în C., . D, ., în contradictoriu cu I.P.J. D. – Poliția Municipiului C. - Secția 5 Poliție impotriva procesului verbal de contraventie . nr._ incheiat la data de 17.10.2012 .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B./Tehnored. A.S.
Ex. 2/13.03 .2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2953/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2956/2013.... → |
|---|
