Plângere contravenţională. Sentința nr. 9343/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9343/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 5653/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 9343
Ședința publică din data de 14 iunie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul O. D. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile și martorul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța constată imposibilitatea administrării probei testimoniale cu martorul P. T. și, în temeiul art. 188 alin.3 C.proc.civ., pășește la judecata pricinii.
Nemaifiind cereri noi de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.03.2012, sub nr._, petentul O. D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ D., anularea procesului-verbal . nr._ din data de 11.02.2012 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale. În subsidiar, a solicitat aplicarea sancțiunii avertismentului.
În motivarea în fapt, petentul a arătat că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, respectiv că nu a prezentat permisul de conducere și actul de identitate, motiv pentru care a refuzat să semneze procesul-verbal de contravenție. De asemenea, petentul a învederat că sancțiunea aplicată, respectiv 6 puncte amendă și 6 puncte de penalizare, depășește limitele legale și este exagerat de mare pentru un simplu control de rutină.
A menționat petentul că la data de 11.02.2012, se deplasa cu autoturismul cu nr._ cu o viteză regulamentară pe DJ 641 Pielești înspre Robănești. A fost oprit de un echipaj al Secției 5 Pielești, prezentând actele mașinii, certificatul de înmatriculare, permisul de conducere și cartea de identitate. Mai mult, legea nu prevede obligația prezentării și cărții de identitate.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
Au fost anexate plângerii procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 11.02.2012 și proces-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare.
Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept s-au invocat prevederile Codului de procedură civilă și ale OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
S-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă în baza art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind leglă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 11.02.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 420 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată potrivit art. 101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 11.02.2012 a circulat pe DJ 641 din direcția Pielești-Robănești, conducând auto cu numărul de înmatriculare_, fără a avea asupra sa permisul de conducere și actul de identitate.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, agentul constatator a perceput personal fapta săvârșită, astfel că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, simpla negare a faptei de către petent nefiind suficientă, atâta vreme cât nu invocă împrejurări sau nu aduce probe de natură să înlăture această prezumție.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
Însă, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că față dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, sancțiunea contravențională aplicată, respectiv amenda în cuantum de 420 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent, având în vedere modalitatea de comitere, urmarea produsă, apreciind că sancțiunea avertismentului, însoțită de imperativul necesității respectării dispozițiilor legale, este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra gravității faptei sale și pentru a preveni astfel de fapte.
În raport de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 11.02.2012 cu sancțiunea avertismentului și va atrage atenția petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale, în caz contrar expunându-se unor sancțiuni mai severe, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulata de petentul O. D., cu domiciliul în C., .. D2, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., cu sediul în C., ., județul D..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 11.02.2012 cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale, în caz contrar expunându-se unor sancțiuni mai severe.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș. C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 15.07.2013
2 ex. .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8961/2013. Judecătoria... → |
|---|
