Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 35160/215/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2013
Ședința publică din data de 12.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari T1-T5 BRAZDA LUI N. si pe pârât N. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 28.11.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea succesiv pentru termenul din 05.12.2012 si pentru termenul de azi, când, a hotărât următoarele,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.11.2010, reclamanta Asociația de Proprietari T 1-T 5 Brazda lui N. a chemat în judecată pe pârâtul N. M. solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 7.691,39 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pe perioada ianuarie-septembrie 2010 și penalități de întreținere.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a cotelor de întreținere pe perioada ianuarie-septembrie 2010.
La data de 14.01.2011, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că până în data de 6.10.2010 a achitat cheltuielile restante de întreținere pe perioada ianuarie-septembrie 2010, astfel că poate beneficia de dispozițiile Legii 175/2010.
La data de 31.01.2011, reclamanta a înaintat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat fie respingerea cererii formulate de pârât cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii 175/2010 menționând că la data de 6.10.2010 pârâtul avea o datorie restantă de 27.204,04 lei, astfel că achitând suma de 20.000 lei a rămas cu un debit restant de 7204,09 lei, sumă la care s-a adăugat întreținerea pe luna septembrie și penalitățile, rezultând un debit total de 7691,39 lei.
Cu privire la suma de 5.000 lei, reclamanta a menționat că pârâtul nu a achitat această sumă ca fond de rulment, ci s-a scăzut din datoria restantă.
La data de 20 aprilie 2011, pârâtul a înaintat la dosar cerere reconvențională prin care a solicitat să fie obligată reclamanta să încaseze doar cheltuielile restante de întreținere, fără penalități.
Pârâtul a menționat că pe data de 6.10.2010 a mers la sediul asociației de proprietari pentru a achita debitul, respectiv cheltuielile restante de întreținere, solicitând reprezentanților asociației să facă aplicarea dispozițiilor Legii 175/2010, dar aceștia au refuzat, iar mai mult decât atât au încasat reclamantului,în mod nelegal, suma de 5000 lei fond de rulment.
Prin sentința civilă nr. 8866/16.11.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari T 1-T 5 Brazda lui N. în contradictoriu cu pârâtul N. M..
A fost respinsă cererea reconvențională.
A fost obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 7691,39 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pe perioada ianuarie-septembrie 2010 și penalități de întreținere.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune, aferente spațiului pe care îl ocupă în imobil, astfel încât s-au acumulat restanțe în sumă de 7691,39 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pe perioada ianuarie-septembrie 2010 și penalități de întreținere stabilite de asociație, aspecte ce rezultă din situația centralizatoare privind cotele de întreținere si penalizările aferente depuse de reclamantă la dosar.
Referitor la cererea reconvențională,instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată întrucât pârâtul nu a achitat debitul în integralitate și în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 175/2010.
În consecință, instanța a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. i și art. 10 din Anexa nr. 2 a Legii locuinței nr. 114/1996 republicată si cu modificările ulterioare si art.46 din Lg.230/2007, fiecare proprietar din cadrul condominiului are obligația de a achita cheltuielile efectuate pentru plata unor servicii legate de proprietățile individuale si care nu pot fi înregistrate pe fiecare dintre acestea sau pentru servicii legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune.
Asociația de locatari poate impune o penalizare pentru neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute si a altor cheltuieli restante, oricărui proprietar care se va face vinovat de neplata acestora timp de mai mult de 30 de zile de la termenul stabilit. Art. 13 din O.G. nr.85/2001 dispune că penalitățile pentru întârzierea plații cotelor de întreținere, hotărâte, potrivit legii, de adunarea generala a proprietarilor, se vor aplica pentru fiecare cota de întreținere lunară numai după o perioada de 30 de zile, care depășește termenul stabilit pentru plata, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma cotei de întreținere lunare la care s-a aplicat, iar potrivit art.49 alin.1 din Lg.230/2007 asociația poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, însă penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Instanța a constatat că pârâtul nu și-a achitat sumele în cauză, astfel încât a admis cererea reclamantei si a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de a sumei de 7691,39 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pe perioada ianuarie-septembrie 2010 și penalități de întreținere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul N. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Tribunalul, în baza art. 312, alin. 1 și 3 C.p.c. a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare pentru soluționarea atât a cererii principale, cât și a celei reconvenționale, pentru soluționarea cererii reconvenționale urmând a fi administrate probele solicitate prin această cerere, însă și proba cu expertiza contabilă, probă care nu poate fi administrată în recurs.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.06.2012 sub nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu expertiza contabilă, potrivit îndrumărilor obligatorii ale instanței de control judiciar.
La termenul de judecată din data de 12.09.2013, pârâtul-reclamant, prin apărător ales, a învederat că nu mai insistă în administrarea probei testimoniale solicitate prin cererea reconvențională.
Părțile au formulat obiecțiuni atât la raportul inițial de expertiză contabilă, cât și la completările ulterioare, acestea fiind admise doar în parte de instanță potrivit măsurilor luate prin încheierile de ședință pronunțate la termenele de judecată acordate în cauză.
La data de 11.10.2013, reclamanta-pârâtă Asociația de Proprietari T1-T5 Brazda lui N. a depus răspunsul la interogatoriul comunicat potrivit dispozițiilor art. 222 C.proc.civ.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Potrivit susținerilor necontestate ale reclamantei, pârâtul N. M. este proprietarul apartamentului nr. 8 situat în mun. C., ., nr. 43, ., județul D. și, în această calitate, îi revenea obligația de plată către reclamanta Asociația de Proprietari T1-T5 Brazda lui N., a cotelor corespunzătoare din cheltuielile de întreținere.
Din analiza coroborată a tuturor probatoriilor administrate pe parcursul cercetării judecătorești, instanța reține că pârâtul datora asociației-reclamante o restanță la plata cotei de contribuție la cheltuielile de întreținere în cuantum de 2693,9 lei (2682,38 lei +11,52 lei) pentru perioada ianuarie 2010-06 octombrie 2010 (extras de cont f.7 dosar primul ciclu procesual coroborat cu concluziile expertizei contabile f.61 dosar rejudecare).
De asemenea, prin sentința civilă nr._/04.11.2008, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, f.65 dosar prima judecată, pârâtul N. M. a fost obligat la plata către reclamantă a sumei totale de 8554,14 lei reprezentând cheltuieli de întreținere (4034,49 lei) și penalități de întârziere (4519,65 lei) aferente perioadei februarie 2007-ianuarie 2008.
Art. 3 din legea nr. 230/2007 modificată, arată că, în sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) clădire-. - proprietatea imobiliară formată din proprietăți individuale, definite apartamente sau spații cu altă destinație decât aceea de locuințe, și proprietatea comună indiviză. Poate fi definit condominiu și un tronson cu una sau mai multe scări, din cadrul clădirii de locuit, în condițiile în care se poate delimita proprietatea comună;
b) proprietate individuală - apartamentul sau spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință, parte dintr-o clădire, destinată locuirii sau altor activități, care împreună cu cota-parte indiviză din proprietatea comună constituie o unitate de proprietate imobiliară. Cu excepția unor situații pentru care există alte prevederi exprese în prezenta lege sau în acordul de asociere, dreptul de proprietate asupra unei proprietăți individuale dintr-un condominiu trebuie considerat în același mod ca și dreptul de proprietate asupra altor bunuri imobile;
c) proprietate comună - toate părțile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spații cu altă destinație decât aceea de locuință;
d) proprietate comună aferentă tronsoanelor sau scărilor care nu poate fi delimitată - cel puțin o instalație pe verticală care alimentează în comun tronsoane ori scări sau părți de construcție comune tronsoanelor ori scărilor, care nu pot fi definite separat din punct de vedere fizic ca poziție și suprafață;
e) cotă-parte indiviză - cota-parte de proprietate care îi revine fiecărei proprietăți individuale din proprietatea comună și este egală cu raportul dintre suprafața utilă a proprietății individuale și totalul suprafețelor utile ale tuturor proprietăților individuale;
f) proprietar al spațiului, respectiv al apartamentului - persoana fizică sau juridică, de drept public ori de drept privat, care are în proprietate acel spațiu, respectiv apartament, într-un condominiu;
i) cheltuieli ale asociației de proprietari - cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației care sunt legate de exploatarea, reparația ori întreținerea proprietății comune, precum și cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii și care nu sunt facturate individual către proprietățile individuale;
j) cotă de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari - suma corespunzătoare din cheltuielile asociației, pe care fiecare proprietar este obligat să o plătească lunar.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 modif. privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, iar conform art. 48 din același act normativ stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună.
De asemenea, art. 49 din Legea nr. 230/2007 statuează că (1) asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. (2) Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. (3) Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă.
Conform art. 25 din HG nr. 1588/2007 privind normele metodologice de aplicarea a Legii nr. 230/2007, (1) Cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă. În vederea respectării termenelor legale de plată a facturilor către furnizorii de utilități, administratorii au obligația de a afișa lista de plată în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștă, certificată prin înscrisul de pe ștampila poștei, sau de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăși suma cotei restante la care s-a aplicat. (2) Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli de reparații ale proprietății comune sau pentru alte cheltuieli de natură administrativă.(3) Dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la: a) restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor; b) persoana împuternicită să achite facturile, dacă a întârziat plata facturilor la termen.
In raport de textele de lege anterior menționate, instanța reține in ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata debitului principal în cuantum de 2693,9 lei (2682,38 lei +11,52 lei) reprezentând restanță la plata cotei de contribuție la cheltuielile de întreținere pentru perioada ianuarie 2010-06 octombrie 2010, că acesta este neîntemeiat, suma solicitată pârâtului cu acest titlu fiind achitată conform chitanțelor de plată nr. 2052, 2053, 2054, 2055 din 06.10.2010, apecte rezultate fără dubiu din concluziile expertizei contabile.
Prin cererea de chemare în judecată, așa cum apărătorul ales al reclamantei a solicitat cu ocazia cuvântului pe fond, reclamanta pretinde că pârâtul nu a achitat nici suma de 5009,01 lei solicitată cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului principal menționat anterior, incluzându-le și pe cele aplicate de furnizori.
În acest sens, se reține, din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă în primul ciclu procesual, că pentru perioada ianuarie 2010-06 octombrie 2010, asociația a calculat pârâtului penalități de întârziere în cuantum total de 5009,01 lei, rezultată din însumarea debitelor din penalități înscrise în extrasul de cont al pârâtului depus la fila 7. Însă pentru această sumă pretinsă de la pârât cu titlu de penalități de întârziere, reclamanta nu a făcut dovada că există adoptată în cadrul Asociației de P. T1-T5 Brazda lui N., o Hotărâre a Adunării Generale prin care să fie luate astfel de măsuri și prin care să fie precizat procentul aplicabil.
Astfel, procesul-verbal depus ca și anexă de expertul contabil la fila 66 din dosar, a fost adoptat la data de 19.09.2006, deci mult anterior intrării în vigoare a legii nr. 230/2007, nefiind relevant, iar în privința susținerilor că penalitățile sunt aplicate de furnizori, instanța reține că nu s-a făcut dovada modului de repartizare a acestora către pârât. În acest sens, se constată că reclamanta s-a rezumat doar la depunerea unor facturi emise de RA Termoficare C., f.19-46, fără însă a indica în ce procent și în baza cărei formule de calcul a stabilit sumele pretinse cu acest titlu pârâtului chemat în judecată. Relevante sunt constatările expertului contabil în privința acestor penalități solicitate, care după studierea documentelor contabile prezentate de reclamantă a concluzionat că nu se poate stabili o modalitate de calcul a acestor sume, deși asociația a pretins că sunt aplicate de regia de termoficare.
În esență, în raport de probatoriul administrat, având în vedere concluziile expertizei contabile administrate în cauză, așa cum aceasta a fost completată ulterior, instanța reține că până la data de 06 octombrie 2010, pârâtul M. N. datora Asociației de P. un debit total în cuantum de _,52 lei din care suma de 8554,15 lei conform sent.civ.nr._/04.11.2008, suma de 9264,43 lei cheltuieli de întreținere aferente perioadei februarie 2008-06 octombrie 2010, suma de 6360,94 lei penalități de întârziere (calculate de expert în procent de 0,2% pe zi potrivit algoritmului stabilit de legea nr. 230/2007 modif.), suma de 1150 lei onorariu avocat iar suma de 1458 lei reparații pentru acoperiș.
De asemenea, până la aceeași dată de 06 octombrie 2010, pârâtul M. N. a efectuat către asociației plăți în cuantum total de _ lei, din care suma de 6900 lei a fost achitată în cursul anilor 2008-2009 iar suma de_ lei a fost plătită la data de 06.10.2010, conform chitanțelor menționate anterior, plăți al căror total depășește debitul datorat reclamantei cu suma de 112,48 lei.
Referitor la suma de 5000 lei încasată scriptic cu titlul de fond rulment potrivit chitanței de plată nr. 2054/06.10.2010, f.71, instanța reține potrivit concluziilor expertizei contabile că această plată a fost imputată asupra cheltuielilor de întreținere aferente perioadei septembrie 2009-ianuarie 2010 (parțial) în cuantum total de 1574,53 lei + 1967,47 lei penalități calculate de asociație + 1458 lei reparații acoperiș.
În privința celei din urmă sume, respectiv 1458 lei cu titlu de cheltuieli aferente construirii acoperișului, instanța reține că acestea sunt prevăzute expres de art. 3 lit. i, text anterior redat în preambulul considerentelor, coroborat cu art. 45 alin. 3 din legea nr. 230/2007 modif. .
În concluzie, în raport de textele de lege anterior menționate și de înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pretențiile solicitate de reclamantă în cuantum de 7691,39 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie-septembrie 2010 sunt neîntemeiate.
Având în vedere motivele de fapt si de drept sus mentionate, instanta va respinge cererea principală.
Asupra cererii reconvenționale, potrivit dispozitiilor alin. (1) al art. II din legea nr. 175/2010 privind modificarea legii nr. 230/2007, proprietarii care isi achita integral cotele de contributie la cheltuielile asociatiilor de proprietari in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi vor fi scutiti de la plata penalitatilor generate de suma restanta cu titlu de baza. Prin cotele de contributie la cheltuielile asociatiilor de proprietari se intelege datoria cu titlu de baza fara suma rezultata din penalitati, iar potrivit alin. (3) prevederile alin. (1) se aplica familiilor al caror venit net minim lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, nu depaseste suma de 1.000 lei.
Paratul-reclamant deși a facut in cauza dovada achitarii integrale a debitului – filele 70-72, dosar_, aspect de altfel confirmat si de concluziile expertizei contabile completate, nu a depus însă nici un inscris privind veniturile realizate de acesta și/sau de către membrii familiei sale, nici pe parcursul primului ciclu procesual, dar nici în rejudecarea cauzei după casarea cu trimitere. Reiese astfel că, pentru o perioadă de aproximativ 3 ani cât au durat cele două cicluri procesuale parcurse până la data pronunțării instanței de fond în rejudecare, pârâtul-reclamant, beneficiind de apărare calificată prin apărător ales, nu a înțeles să-și dovedească pretențiile deduse judecății pe cale reconvențională, deși acestă obligație îi revenea potrivit dispozițiilor art. 1169 C.civ. coroborate cu art. 129 alin. 1 C.proc.civ. .
Pentru considerentele expuse, reținând că partea nu a probat incidența în cauză a dispozitiilor alin. 1 si 3 ale art. II din legea nr. 175/2010, obligație ce-i incumba în exclusivitate, instanța urmează să respingă și cererea reconvențională formulată în acest sens.
În temeiul art. 274-276 C.proc.civ., va compensa în parte cheltuielile de judecată și va obliga reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 250 lei cheltuieli de judecată reprezentând diferență supliment onorariu expert contabil, reținând culpa ambelor părți în declanșarea procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI T1-T5 BRAZDA LUI N., cu sediul in C., ., nr. 41, ., județul D., in contradictoriu cu pârâtul-reclamant N. M., cu domiciliul in C., ., nr. 43, ., ..
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant N. M..
Compensează în parte cheltuielile de judecată și obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 250 lei cheltuieli de judecată reprezentând diferență supliment onorariu expert contabil.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM.
4ex./31.01.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 16/2013. Judecătoria... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
