Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 6692/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6692/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 2673/215/2013
Dosar nr._ -art. 403 C. civ. –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA-JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6692
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 23 Aprilie 2013
Complet minori și familie constituit din:
PREȘEDINTE – L. P. - PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER – V. P.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în cauza civilă privind pe reclamantul-pârât Vaideș V.-F. și pârâta-reclamantă Țoacă A. –C..
La apelul nominal au lipsit părțile .
Procedura legal îndeplinită .
Dezbaterile ce au avut loc, au fost consemnate în încheierea din data de 16 aprilie 2013, ce face parte integranta din prezenta sentința, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data de sub nr._ /29.01.2013 pe rolul Judecătoriei C., reclamantul- pârâtă Vaideș V.-F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta-reclamantă Țoacă A. -C. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modalitatea de exercitare a autorității părintești cu privire la minora Vaideș A. M. A., născută la data de 14.08.2003, la domiciliul său, după următorul program: de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână, de vineri de ia orele 16,00 până duminică orele 18,00, de ziua de naștere a minorei între orele 10°°-1600, în ziua de Paști între orele 10,00-13,00, în vacanța de iarnă o săptămână și ziua de C. între orele 10,00-1300 și o lună în vacanța de vară.
În motivarea acțiunii, reclamantul-pârât a arătat că prin sentința civilă nr._ din 16.12.2010 minora a fost încredințată pârâtei, iar acestuia i s-au încuviințat exercitarea dreptului de a avea legături personale cu aceasta la domiciliul reclamantei-pârâte, în următoarea modalitate: în a doua și a patra săptămână din fiecare lună în zilele de sâmbătă și duminică între orele 10-13, în ziua de Paști între orele 10-13, în ziua de C. între orele 10-13, de ziua de naștere a minorei între orele 10-16 și ținând cont de importanța relației afective dintre tată și fiică, precum și faptul că minora a crescut, acest program nu este îndeajuns.
A mai arătat că, acesta are domiciliu stabil, situat în ., km. 3, Ferma Cîmp, județul D., este liber profesionist și are un program de lucru flexibil care îi permite să petreacă mai mult timp cu minora, având în vedere că aceasta este destul de mare (vârsta de 4 ani și 4 luni) și poate petrece mai mult timp alături de el.
De asemenea, a arătat că părintele divorțat păstrează drepturile și îndatoririle părintești, dar exercițiul acestora de către părintele divorțat, căruia nu i-a fost încredințat copilul, suferă anumite limitări și particularități, însă acest părinte continuă a avea dreptul și a fi ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte și copil fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie precum și protecției speciale a drepturilor copiilor.
Dispozițiile art. 262 al. 2 Cciv., reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui divorțat care nu locuiește cu copilul său pentru a-și îndeplini îndatoririle față de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament".
Analizând așadar interesul minorilor în ce privește stabilirea de legături personale cu tatăl său,precum și împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minor și tatăl tău, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorului, ale cărui interese trebuie cu prioritate protejate.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, creată în aplicarea art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „din momentul și datorită însăși împrejurării nașterii copilului, între părinți și copil există o legătură constitutivă de viață de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanțe excepționale" - Cauza Berrehab contra Olandei- legătură personală care reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care împiedică aceste relații reprezintă o ingerință în dreptul la viața familială" - Cauza Johansen contra Norvegiei-.
Curtea europeană a decis că în executarea unor măsuri care țin de legătura părinților cu copii trebuie să se țină seama de interesele superioare ale copilului și în ipoteza în care contactele cu părinții ar risca să amenințe aceste interese sau să aducă atingere drepturilor sale, autoritățile naționale au îndatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru între toate interesele părților (cauza Ignaccolo-Zenide contra României).
Curtea a denunțat comportamentul ilicit al părintelui la care copilul locuiește, care se opune la legătura dintre celălalt părinte și minor și a apreciat că statul are obligația de a lua măsurile adecvate și suficiente pentru a fi respectate dispozițiile art. 8 (cauza Maire contra Portugaliei).
Pornind de la aceste reguli transformate în norme de drept, prin efectul art. 20 din Constituție, a apreciat că este în interesul minorei să aibă legătura cu tatăl său în afara domiciliului familiei mamei.
Totodată, a arătat că chiar dacă minora se află în grija mamei, nu s-a stins dreptul tatălui și în aceeași măsură al minorei, de a avea o relație firească, afectivă cu tatăl său în afara domiciliului pârâtei, mai ales că în prezent minora este la o vârstă la care trebuie să știe că nu este abandonată de către tatăl ei, iar sentimentul că și tata dorește să o vadă, că este iubită de ambii părinți poate da minorei o mai mare siguranță în plan afectiv, ajutându-o în evoluția ei viitoare și nu s-a dovedit că în cauză tatăl ar fi avut un comportament nepăsător față de minoră, că ar afecta prin manifestările sale viața și sănătatea copilului sau prin comportamentul său nu ar tinde să îndeplinească rolul de părinte cu tot ceea ce înseamnă aceasta din punct de vedere afectiv, educativ, formator.
Și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 401 cod civil, 262 cod civil și 112 Cod proc. civ.
În dovedirea acțiunii reclamantul-pârât a depus ,în xerocopie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr._ din 16.12.2010, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 945 din 13.04.2009 la BNP S. C., certificat de naștere am minorei, împuternicire avocațială, dovada achitării taxei de timbru si timbru judiciar
La termenul de judecată din 19.02.2013, pârâta-reclamantă a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ,menținerea legăturii personale a reclamantului cu minora conform programului stabilit prin sentința civilă nr._/16.12.2010, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_/215/2010 și majorarea pensiei alimentare, raportat la veniturile reclamantului.
În motivare, a arătat că prin hotărârea menționată, instanța a stabilit ca modalitate de păstrare a legăturii reclamantului-pârât cu minora la domiciliul acesteia, în prima și a patra săptămână a fiecărei luni în zilele de sâmbătă și duminică între orele 10-13, de Paști și de C. între orele 10-13 și de ziua de naștere a minorei între orele 10-16, prin prisma respectării interesului superior al copilului.
A mai arătat că desfășurarea legăturilor reclamantului cu minora la domiciliul său sunt de natură a proteja interesul superior al copilului la aceasta vârstă, cu atât mai mult cu cât majoritatea timpului și l-a petrecut cu mama, având și un program de grădiniță și activități extracuriculare pe care le frecventează, ori, având în vedere vârsta fragedă a minorei, atașamentul puternic al acesteia față de mamă, programul de zilnic de grădiniță intre orele 8-16 si sâmbăta cursurile de la Palatul copiilor, faptul că tatăl are domiciliul în B. și programul său de lucru este flexibil, este oportună stabilirea legăturii cu minora într-un cadru în care să îi fie respectat programul de odihnă și hrană, esențiale la această vârstă fragedă.
În ceea ce privește solicitarea de rămânere a minorei peste noapte în locuința reclamantului sau perioade mai lungi, este evident că aceasta nu corespunde interesului superior al copilului, interes ce trebuie să primeze față de orice alte interese și conflicte, este notoriu că la această vârstă copiii au un echilibru fragil, aflându-se în perioada de acomodare cu mediul și de cunoaștere a acestuia și orice fapt de natură a schimba obișnuitul din mediul copilului putând să-i afecteze echilibrul cu consecințe pe termen lung.
Totodată ,a arătat că aceasta s-a ocupat personal de creșterea și educarea minorei, încă de la naștere, fiindu-i puternic atașată,iar susținerile reclamantului în sensul că menținerea legăturii cu minoră la domiciliul mamei ar crea un dezechilibru emoțional acesteia sunt nereale și nedovedite.
A mai precizat că susținerile reclamantului în sensul că are domiciliu stabil în C. sunt nereale, întrucât acesta are în proprietate o casă în C., dar nu locuiește acolo, ci în altă localitate, ba mai mult, acesta a oferit spre vânzare casa din C..
De asemenea, a mai precizat că în ceea ce îl privește pe pârât, acesta a demonstrat dezinteres față de minoră, chiar și pe parcursul conviețuirii, neținând cont de nevoile specifice ale copilului, mai ales că are o vârstă fragedă, iar atitudinea pârâtului față de copil nu a fost responsabilă, acesta nu se implica în viața copilului, refuzând chiar să meargă cu minora la medic și provocând numeroase scandaluri atunci când aceasta solicita respectarea programului de somn al copilului, la ore târzii în noapte.
Faptul că mama pârâtă i-a cerut pârâtului să își viziteze fiica și să contribuie la întreținerea sa l-a supărat pe acesta și drept pedeapsă a luat-o pe minoră de două ori din grija mamei, fără haine de schimb, fără tratamentul care trebuia administrat (deși știa că se află sub tratament cu antibiotice, având febră și vomitând) și refuzând să spună unde se află, însă de fiecare dată când aceasta reușea să își găsească fiica, aceasta era foarte bolnavă, neîngrijită, cu buzele crăpate, și plângând în hohote, fiind lăsată să stea singură mai mult timp.
Totodată a mai precizat că pe întreg parcursul conviețuirii reclamantul-pârât, de mai multe ori, a dat dovadă de iresponsabilitate în raporturile cu minora, astfel, pe când se afla pe litoral, a urcat-o pe minoră în mașină si a condus sub influenta vădita a alcoolului pana la plaja, a luat-o adormita din scaunul de mașină și a mers cu ea în apa, fapt ce a provocat copilului un episod violent de plâns, reușind cu greu să liniștească copilul.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115 și urm din Codul de procedură civilă, art. 262, teza a II-a din Codul civil.
La termenul de judecată din 05.03.2013 , reclamantul-pârâtă a depus la dosar precizare la acțiune prin care a solicitat modificarea dreptului de a avea legături personale cu minora, la domiciliul său, stabilit prin sentința civilă nr._/16.12.2010 a Judecătoriei C., după următorul program: de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână, de vinerea de la orele 1600 până duminică orele 1800, de ziua de naștere a minorei între orele 10°°-1600, în ziua de Paști între orele 1000-1300, în vacanța de iarnă a copilului o săptămână și ziua de C. între orele 10°°-1300,în vacanța de vară o lună.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 403 Cod Civil.
În dovedirea acțiunii și în apărare pe cererea reconvențională reclamantul-pârât a solicitat proba cu înscrisuri ,interogatoriul pârâtei-reclamante și proba testimoniala cu martorii M. C.-M. și Mihașcă D.-A., iar pârâta-reclamantă a solicitat în apărare și în dovedirea cererii reconvenționale ,proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului-pârât si proba testimoniala cu martorii S. M.-C. și S. M., probe apreciate de instanță ca fiind pertinente, concludente si utile soluționării cauzei si încuviințate ca atare .
De asemenea, instanța a dispus efectuarea anchetelor psihosociale la domiciliile ambelor părți, fiind depus la dosar cu adresa nr. 2794/03.04.2013, referatul întocmit de Primăria comunei C., jud. D. și cu adresa nr._/20.03.2013, referatul întocmit de Primăria Municipiului C..
În cauză, s-au luat interogatorii reciproce părților, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar și au fost audiați sub prestare de jurământ martorii M. C.-M. și Mihașcă D.-A., propuși de reclamantul-pârât și S. M.-C. și S. M., propuși de pârâta-reclamantă, ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar .
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr._/16.12.2010, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2010, s-a dispus încredințarea minorei Vaideș A. -M. -A. născută la data de 14.08.2008 și stabilirea domiciliului acesteia la mama pârâtă -reclamantă și încuviințarea exercitării de către reclamantul-pârât a dreptului de a avea legături personale cu minora la domiciliul pârâtei- reclamante în următoarea modalitate: în a doua și a patra săptămână din fiecare lună în zilele de sâmbătă și duminică între orele 10-13, în ziua de P. între orele 10-13, în ziua de C. între orele 10-13 și de ziua de naștere a minorei între orele 10-16 .
Prin cererea dedusă judecății așa cum a fost precizată, reclamantul –pârât a solicitat modificarea programului de vizitare a minorei, în sensul extinderii acestuia, având în vedere relația afectivă dintre ei, precum și împrejurarea că de la pronunțarea sentinței mai sus menționate, minora a crescut, având în prezent vârsta de 4 ani și 4 luni și poate petrece mai mult timp alături de acesta, care este liber profesionist și are un program flexibil.
Conform prevederilor art. 403 din Codul civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Martorul M. C.-M. audiat în cauză la solicitarea reclamantului -pârât, a arătat că pârâta-reclamantă i-a permis acestuia să o viziteze pe minoră la domiciliul său, până în luna noiembrie 2012 și aflându-se în mașină cu reclamantul-pârât, acesta a sunat-o pe pârâta-reclamantă întrebând-o ce face minora și dacă poate să o viziteze, aceasta spunându-i că nu poate, deoarece minora doarme .A mai precizat martorul, că l-a întâlnit pe reclamantul-pârât împreună cu minora și bunicul matern în supermarket-ul Real și a observat că minora se simte bine în prezența tatălui său .
Martorul Mihașcă D. -A. audiat tot la solicitarea reclamantului -pârât a arătat că după despărțirea părților, reclamantul -pârât a vizitat-o pe minora, însă nu de fiecare dată pârâta -reclamantă i-a permis acest lucru ,motivând că minora doarme, este obosită ,ori se află la bunici . A mai arătat că de fiecare dată când reclamantul -pârât a vizitat minora, aceasta a fost însoțită fie de pârâta -reclamantă, fie de bunicul matern și niciodată nu i s-a permis să rămână singur cu minora, care este atașată de tatăl său și se bucură de prezența sa .
Pe de altă parte, martorul S. M. -G., audiat la solicitarea pârâtei -reclamante, a arătat că aceasta i-a permis reclamantului-pârât să viziteze minora chiar și în afara programului stabilit de instanță ,iar după despărțire, reclamantul -pârât a luat-o pe minoră timp de o săptămână fără știrea pârâtei -reclamante și fiind sub tratament medical, boala de care suferea agravându-se .
A mai precizat că știe de la pârâta -reclamantă că reclamantul-pârât deține pistol și în urmă cu un an sau doi, aflându-se cu mașina la semafor, în prezența minorei și a bunicului matern, a scos pistolul la un copil care ștergea geamul mașinii ,iar minora s-a speriat .
De asemenea, martora S. M. -C. audiată tot la solicitarea pârâtei -reclamante, a arătat că aceasta i-a permis reclamantului -pârât să viziteze minora atât în cadrul programului stabilit de instanță cât și în afara acestuia ,ori de câte ori dorea, sau se afla în C. și l-a invitat la aniversarea zilei de naștere a minorei și la serbările de la grădiniță, iar în anul 2012, acesta a vizitat-o de opt ori, deoarece așa a dorit .
A mai arătat că în urmă cu patru ani, în perioada conviețuirii părților, când minora avea vârsta de 10 luni, aflându-se împreună cu acestea la mare, reclamantul -pârât a luat-o pe minoră transpirată din mașină, a dus-o direct în mare și a rugat-o să bea bere ,declarația martorei fiind însă singulară sub acest aspect, necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză .
A precizat martora că tot în timpul sejurului la mare, reclamantul -pârât a plecat cu minora timp de două zile, același lucru întâmplându-se și după despărțire ,precum și după alte 6 luni când din nou a luat minora, care se afla sub tratament și nu a comunicat cu pârâta -reclamantă ,iar atunci când a adus-o starea acesteia de sănătate era mult mai gravă .Acest aspect relevat de martoră nu a fost dovedit cu acte medicale de către pârâta -reclamanta, care a depus la dosar două buletine de analize medicale, de când minora avea vârsta de 1 an și 2 luni și respectiv 1 an și 6 luni, care nu fac însă dovada stării de sănătate a acesteia .
Totodată, martora a arătat că știe de la pârâta -reclamantă că reclamantul -pârât deține pistol și în timp ce se afla cu minora și bunicul matern în mașină l-a scos la un copil care voia să-i spele parbrizul și minora apus mâna pe el ,iar tatăl reclamantei i-a relatat că într-o seară aflându-se cu minora în brațe în domiciliul reclamantului -pârât, unul dintre câinii acestuia a sărit la el, fiind potolit însă de reclamant ,iar într-o altă împrejurare, aflându-se tot în locuința reclamantului -pârât, acesta a jucat un joc cu săgeți împreună cu alte persoane, într-o încăpere în care se afla și minora, de care s-a ocupat în acest timp bunicul matern .
Astfel ,din probele administrate în cauză, instanța a reținut că după pronunțareasentinței civile nr._/16.12.2010, reclamantul-pârât a vizitat-o pe minoră în domiciliul pârâtei -reclamante, care i-a permis acest lucru, l-a invitat la zilele de naștere ale minorei și la serbările organizate la grădinița pe care aceasta o frecventează ,iar în afara domiciliului pârâtei -reclamante, legătura reclamantului -pârât cu minora s-a desfășurat de fiecare dată în prezența bunicului matern, aspect recunoscut și de pârâta -reclamantă în răspunsul la interogatoriu .
Analizând așadar interesul minorei în ceea ce privește stabilirea de legături personale cu tatăl său, instanța va avea în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minoră și tatăl său, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorei, ale cărei interese trebuie cu prioritate protejate .
De asemenea, exercițiul dreptului tatălui la legături personale cu minora, se presupune a fi efectiv, impunându-se ca dispozițiile adoptate în acest sens, să nu fie formale, ci susceptibile de aducere eficientă la îndeplinire și în mod necesar să asigure valorificarea optimă a dreptului .
In cauza dedusa judecății, s-a dispus ca legăturile personale să aibă la loc la domiciliul pârâtei -reclamante, care i-a permis reclamantului -pârât aceste legături ,iar în afara locuinței pârâtei -reclamante, ele s-au desfășurat numai în prezența bunicului matern și nu s-a dovedit de către pârâta -reclamantă că menținerea legăturilor personale dintre reclamantul-pârât și minoră pune în pericol dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a acesteia, dimpotrivă, din probele administrate s-a dovedit că minora este atașată de reclamantul -pârât, iar după despărțire, acesta a contribuit la cheltuielile privind creșterea și educarea sa cu o sumă mult mai mare de cât cea la care a fost obligat prin hotărâre și i-a cumpărat cadouri cu ocazia vizitelor efectuate, iar împrejurările relatate de martorii S. M. -C. și S. M. -G., datează de mai mult timp ,unele chiar anterior despărțirii părților, ele au fost izolate și nu au persistat .
Totodată din cuprinsul anchetei psihosociale efectuate la domiciliul reclamantului -pârât, rezultă că acesta locuiește în . imobil compus din 4 camere, hol ,baie, bucătărie și anexă ,foarte bine întreținute, în care se află condiții deosebite de locuit, iar minora are amenajată o cameră separată, dotată cu mobilier adecvat .
Astfel ,având în vedere considerentele expuse, faptul că de la pronunțarea sentinței civile nr._/16.12.2010, minora a mai crescut și este obișnuită cu tatăl său ,iar pârâta -reclamantă nu a dovedit că deplasarea acesteia în domiciliul tatălui ar avea consecințe vătămătoare pentru dezvoltarea sa fizică sau psihică, instanța apreciază că este posibil ca legătura reclamantului -pârât cu minora să se realizeze în domiciliul acestuia ,tocmai din necesitatea de a se asigura intimitatea necesară unei relații atât de delicate și care să nu fie stânjenită de prezența altei persoane .
Pe cale de consecință, în temeiul art. 403 Cod civil, instanța va admite în parte acțiunea așa cum a fost precizată și va dispune modificarea parțială a măsurilor cu privire la drepturile și îndatoririle părintești față de minora Vaideș A. -M. -A., născută la data de 14.08.2008, măsuri dispuse prin sentința civilă nr._/16.12.2010 a Judecătoriei C., în sensul încuviințării ca reclamantul -pârât să aibă legături personale cu minora în următoarea modalitate: în prima și a treia sâmbătă și duminică din lună între orele 10,00-18,00, de ziua de naștere a minorei între orele 10,00-13,00, în ziua de P. între orele 10,00-13,00, în ziua de C. între orele 10,00-13,00, o săptămână în vacanța de iarnă și două săptămâni în vacanța de vară, la domiciliul reclamantului-pârât, cu obligația acestuia de a lua minora din domiciliul pârâtei și de a o aduce în acest domiciliu la sfârșitul programului de vizită .
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă prin care a solicitat majorarea pensiei de întreținere ,instanța reține că prin sentința civilă nr._/16.12.2010, reclamantul-pârât a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 126 lei lunar ,începând cu data introducerii acțiunii 11.06. 2010 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației de întreținere .
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere venitul minim pe economia națională la aceea dată.
Potrivit art. 499 alin.1 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația ,învățătura și pregătirea sa profesională, iar art .531 Cod civil, dispune în sensul că, dacă a intervenit o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor poate mări sau micșora pensia de întreținere, sau poate hotărî încetarea pății ei .
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 529 alin.2 din Codul civil, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii .
Din adeverința nr. 012/15.02.2013 depusă la dosar, rezultă că reclamantul -pârât realizează un venit net lunar de 400 lei și mai are în întreținere pe minorul Vaideș D. -A., născut la data de 28.02.2012, astfel că față de dispozițiile art. art. 529 alin.2 din Codul civil, acesta datorează o pensie de întreținere de 133,3 lei pentru cei doi copii, respectiv 66,6 lei pentru fiecare, suma care este inferioara celei pe care o achită în prezent pentru minora Vaideș A. -M. -A. .
Prin urmare, întrucât de la pronunțarea sentinței civile nr._/16.12.2010, veniturile reclamantului-pârât nu s-au majorat, instanța constata că cererea reconvențională formulată de pârâta -reclamantă este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare .
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată pârâta-reclamantă la 6,3 lei cheltuieli de judecată, către reclamantul-pârât, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de formulata de reclamantul-pârât Vaideș V.-F., cu domiciliul în comuna C., ., nr. 4,jud. D., împotriva pârâtei-reclamante Țoacă A. –C., cu domiciliul în C., ., etaj.4, ., așa cum a fost precizată.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Țoacă A. –C. .
Dispune modificarea parțială a măsurilor cu privire la drepturile și îndatoririle părintești față de minora Vaideș A. -M. -A., născută la data de 14.08.2008, măsuri dispuse prin sentința civilă nr._/16.12.2010 a Judecătoriei C., în sensul încuviințării ca reclamantul -pârât să aibă legături personale cu minora în următoarea modalitate: în prima și a treia sâmbătă și duminică din lună între orele 10,00-18,00, de ziua de naștere a minorei între orele 10,00-13,00, în ziua de P. între orele 10,00-13,00, în ziua de C. între orele 10,00-13,00, o săptămână în vacanța de iarnă și două săptămâni în vacanța de vară, la domiciliul reclamantului-pârât, cu obligația acestuia de a lua minora din domiciliul pârâtei și de a o aduce în acest domiciliu la sfârșitul programului de vizită .
Obligă pârâta -reclamantă la 6,3 lei cheltuieli de judecată, către reclamantul-pârât .
Cu apel, în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică de la 23 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. P. V. P.
Redactat: L.P.
Tehnoredactat: V.P.
Nr. exemplare: 4
Data redactării: 20.05.2013
| ← Tutelă. Sentința nr. 05/2013. Judecătoria CRAIOVA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
