Contestaţie la executare. Sentința nr. 3406/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3406/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 25805/215/2013
- contestație la executare -
ROMÂNIA
Dosar nr._
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3406
Ședința publică de la 11 martie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorii P. M. C. și M. C. PRIN PRIMAR și pe intimații G. F., B. S. C. D. și GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR. 23, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic C. I. pentru contestatori, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru a se pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a B. S. C., după care:
Instanța pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a B. S. C..
Consilier juridic pentru contestatori arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Consilier juridic pentru contestatori solicită admiterea acțiunii pentru aceleași motive invocate la termenul anterior.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.07.2013 contestatorul P. M. C. și M. C. prin Primar au formulat în contradictoriu cu intimații Gheoghievici F., B. S. C. D. și Grădinița cu P. Prelungit nr. 23 contestație la executare împotriva somației emise de B. S. C. D., în dosarul de executare nr. 161/E/2013, a somației și a încheierii din data de 12.07.2013 dispusă de B. S. C. D. în același dosar de executare, solicitând anularea executării însăși, suspendarea executării până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare, anularea somației și anularea încheierii din data de 12.07.2013 dispuse de B. S. C. D. precum a tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 161/E/2013.
În motivare a arătat că prin somația emisă de B. S. C. D., în dosarul de executare nr. 161/E/2013 și înregistrată la Primăria M. C. sub nr._/16.07.2012 s-a pus în vedere autorităților locale, în baza titlului executoriu dat de sentința civilă nr. 6650/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. să achite suma de_,8 lei reprezentând contravaloarea chiriei și cheltuielile de executare.
Prin încheierea din data de 12.07.2013 dispusă de B. S. C. D. și comunicată autorității locale o dată cu somația, în temeiul art. 669 C.pr.civ, au fost stabilite cheltuielile de executare în cuantum de 6423,8 lei reprezentând 5356,8 lei onorariu executor, 1000 lei onorariu avocat, 48 lei taxe poștale, 18 lei taxă timbru judiciar.
Problemele litigioase apărute cu prilejul executării silite, sunt soluționate de instanța de executare, prin intermediul contestației la executare, care apare ca fiind mijlocul procedural prin care părțile sau terțele persoane, vătămate prin executare, se pot plânge instanței competente cu scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare.
Așadar, procedura execuționala trebuie să se realizeze numai cu respectarea condițiilor precise de legiuitor . In măsura în care aceste condiții sunt nesocotite, cei vătămați prin executare silită pot recurge la mijlocul procedural, pus la dispoziție de lege, în acest sens pentru apărarea drepturilor și intereselor lor.
Învederează instanței de judecată că împotriva sentinței civile nr. 6650/2013 pronunțată de Judecătoria C. - Secția Civilă, în ședința publică din 22.04.2013, în dosarul nr._/215/2012, care constituie titlu executoriu, autoritatea locală a formulat calea de atac a recursului, fiind în curs de soluționare la Tribunalul D..
Arătă că, creditoarea G. F. a chemat în judecată pe debitorii M. C. prin Primar, P. municipiului C. și Grădinița cu PP T. D. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați în solidar la contravaloarea chiriei în cuantum de_ lei pentru imobilul situat în C., .. 35, compus din construcție în suprafață utilă de 329,49 mp și teren aferent în suprafață de 522 mp pentru perioada 30 octombrie - 2010- 31 august 2011, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
In motivarea acțiunii se arată că în data de 23.02.2010 Tribunalul D., a pronunțat sentința civilă nr.75 în dosarul nr._/63/2008 și că aceasta a rămas definitivă și irevocabilă, conform deciziei civile nr.230/5 iulie 2012 a Curții de Apel C. și a deciziei nr. 2377/16 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Creditoarea a mai arătat că prin sentința civilă nr.75/23.02.2013 s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în C., .. 35, cu obligația de a menține afectațiunea de grădiniță pe o perioadă de 5 ani, în baza art. 16 alin.l din Legea nr. 10/2001.
Prin Dispoziția nr._/5 iulie 2011 P. municipiului C. a luat act de hotărârile irevocabile și s-a constatat restituirea în natură a imobilului cu obligația de a menține afectațiunea de grădiniță pe o perioadă de 5 ani.
Instanța admite acțiunea privind pe creditoarea G. F. în contradictoriu cu contestatorii M. C. prin Primar, P. M. C. și Grădinița cu PP T. D. cu sediul în .. 18 și obligă contestatorii în solidar, la plata către reclamantă a sumei de_ lei pentru imobilul situat în C., .. 35, pentru perioada 30 octombrie 2010 - 31 august 2011.
Criticile aduse hotărârii pronunțate de instanța de fond prin sentința civilă nr. 6650/2013, pronunțată de Judecătoria C. - Secția Civilă, în ședința publică din 22.04.2013, în dosarul nr._/215/2012, vizează modul de soluționare, soluția dată fiind lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În conformitate cu hotărârea judecătorească menționată unitatea administrativ teritorială învestită cu soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 a emis Dispoziția Primarului municipiului C. nr._/05.07.2011 prin care se restituie în natură imobilul sus menționat către G. F. . Conform art. 3 din dispoziție, în concordanță că legislația în vigoare, dispoziția face dovada proprietății asupra imobilului după îndeplinirea formalități lor de publicitate imobiliară.
Prin urmare, în anul 2011, reclamanta a formulat o primă cerere către Grădinița cu PP nr. 23 T. D. prin care solicită încheierea contractului de închiriere pe perioada menținerii afectațiunii de grădiniță a imobilului.
În conformitate cu dispozițiile HG nr. 1886/2006 chiria rezultată a fost de 4320 lei pe lună.
In temeiul dispoziției de restituire în natură nr._/05.07.2011, Grădinița cu PP „T. D." C., în calitate de locator, a încheiat cu G. F. două contracte de închiriere succesive respectiv nr. 303/2011, pentru perioada 01.09._12, și nr. 336/2012, pentru perioada 01.09._13, a cărei chirie a fost achitată în termenul contractual.
Instanța de fond reține în considerente că proba cu interogatoriul depusă de reclamantă la dosarul cauzei la data de 1 aprilie 2013 a fost înaintată pârâtului M. C. prin Primar, dar acesta din urmă nu a înaintat răspunsurile.
Susținerile instanței sunt total eronate întrucât pârâții, în data de 22.04.2013 cu nr de înregistrare_ au depus la registratura Judecătoriei C. o adresă de înaintare a răspunsului la interogatoriu însoțit de copie a contractelor de închiriere nr. 303/2011 și 336/2012, precum și adresa nr._/2011. Adresa respectivă a fost dusă de grefier în ședință publică și înmânată grefierului de ședință. Or, faptul că, deși există dovada înregistrării răspunsului la interogatoriu și a înscrisurilor menționate la Judecătoria C., instanța neagă depunerea la dosar a acestora este o eroare care afectează apărările pârâtului ce nu sunt luate în considerare de instanța de fond.
Arătă că neluarea în considerare a actelor dispuse de contestatori împreună cu răspunsul la interogatoriu a afectat soluția pronunțată de instanța de fond este și faptul că aceasta în mod eronat reține că pârâta nu a achitat contravaloarea chiriei aferente celor două contracte de închiriere încheiate în formă scrisă și că având în vedere că acestea nu și-au îndeplinit obligațiile de achitare a chiriei constată că acțiunea este întemeiată și urmează să o admită.
Din argumentul logico juridic invocat de instanță reiese fără putință de tăgadă că aceasta a admis acțiunea cu convingerea că suma solicitată este izvorâtă din contractele de închiriere nr. 303/2011, pentru perioada 01.09._12, și nr. 336/2012, pentru perioada 01.09._13.
Or, pe de o parte, există dovada de necontestat a achitării la zi a chiriei aferente celor două contracte de închiriere, iar, pe de altă parte, cererea reclamantei nu vizează aceste contracte.
Aceasta vizează pretenții pentru perioada anterioară emiterii dispoziției de restituire în natură a imobilului, precum și a deciziei civile a ICCJ ce a stat la baza acesteia și are ca temei HG 1886/2006.
Apreciază că, instanța a analizat în mod lapidar și eronat solicitarea dat fiind faptul că potrivit temeiului juridic invocat de reclamantă în speță art. 4 din HG 1886/2006 noul proprietar avea obligația de a incheia contractul de inchiriere in forma scrisa cu utilizatorul imobilului, in termen de 15 zile de la data emiterii dispoziției de restituire. In situația in care nu s-ar fi incheiat un contract de inchiriere in forma scrisa, obligația de plata a chiriei lunare devinea scadentă de plin drept la data de 10 a fiecarei luni. Prin urmare, actul normativ invocat are în vedere două situații: când contractul a fost încheiat în formă scrisă și când nu a fost încheiat un asemenea contract.
În speță, contractul de închiriere prin care s-a menținut afectațiunea imobilului ce face obiectul prezentului litigiu s-a încheiat în formă scrisă, potrivit actului normativ menționat, părțile convenind atât asupra cuantumului chiriei, modalității de plată și datei scadente și termenului locațiunii.
Prin urmare, chiria la care a fost îndreptățită creditoarea a fost stabilită în mod legal prin convențiile încheiate de către aceasta, în calitate de proprietar, cu locatarul imobilului.
Mai mult decât atât, conform dispozițiilor art.25 alin (4) din HG 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, "decizia sau, dupa caz, dispoziția de aprobare a restituirii in natura a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probanta a unui inscris autentic si constituie titlu executoriu pentru punerea in posesie, dupa îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliara".
Potrivit alin (5) din același act normativ " Proprietarii cărora, prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite in natura imobilele solicitate vor incheia cu deținătorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, in mod obligatoriu, in termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziției de restituire, termen dupa care, daca protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezenta executorului judecătoresc un proces verbal de constatare.
Așadar, legiuitorul a reglementat în mod expres termenul și condițiile în care dispoziția de restituire în natură face dovada dreptului de proprietate, respectiv după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. Or, pe de o parte, creditoarea nu face dovada momentului îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară, iar, pe de altă parte, această dată nu poate fi anterioară emiterii dispoziției.
D. fiind faptul că dispoziția de restituire în natură a fost emisă la data 05.07.2011 obligarea contestatorilor la achitarea contravalorii chiriei în perioada anterioară acesteia respectiv 30 octombrie 2010 - 31 august 2011 este nelegală.
Din cronologia actelor, creditoarea a devenit proprietară a imobilului ce face obiectul litigiului la o dată ulterioară datei de 05.07.2011 când a fost emisă dispoziția de restituire în natură, dată după care a avut posibilitatea să îndeplinească formalitățile de publicitate imobiliară. Prin urmare, reclamanta nu a făcut dovada continuării procedurii administrative cu procedura de publicitate imobiliară instituită de lege.
De asemenea, creditoarea nu a făcut dovada că ar fi solicitat în calitate de proprietar al imobilului încheierea contractului de închiriere cu contestatorii și aceștia au refuzat.
Raportat la situația de fapt și de drept, rezultă fără niciun dubiu buna credință a contestatorilor și respectarea de către aceștia a tuturor obligațiilor contractuale și legale ce le incumbă precum și netemeinicia pretențiilor formulate de creditoare și prin urmare solicită suspendarea cauzei pană la soluționarea formulat împotriva sentinței civile nr. 6650/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr_/215/2012 aflându-se în curs de soluționare la Tribunalul D..
Mai mult executorul judecătoresc folosește drept temei legal dispozițiile art 669 NCPC ce statuează că executorul întocmește în condițiile art. 388 cod procedură civilă un proces-verbal despre îndeplinirea executării stabilind totodată și cheltuielile de executare.
Rezultă că legiuitorul dă dreptul acestuia să perceapă contravaloarea executării silite de la debitor numai după finalizarea executării silite, ceea ce în cauza de față nu s-a realizat.
Menționează și faptul că nu au fost depuse dovezi din care să rezulte plata celor înscrise în procesul - verbal conform art. 669 alin. 4 din-NCPC și, de asemenea, acesta nu cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 656 NCPC, respectiv sediul debitorilor P. municipiului C. și Primăria municipiului C. prin primar.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 656 si următoarele din Cod Procedură Civilă.
S-a depus: somație nr. 161 /E/2013, încheierea din data de 12.07.2013, sentința civilă nr. 7385 din data de 17.06.2013, adresa nr. 2721 din data de 17.07.2013, sentința civilă nr. 6650 din data de 22.04.2013, recurs formulat în dosar nr._/215/2012, chitanță, extrase de cont, adresa nr._ din data de 22.04.2013, răspuns la interogatoriu luat M. C. prin primar, adresa nr._ din data de 28.03.2013, contract de închiriere nr. 336 din data de 10.09.2012, contract de închiriere nr. 303 din data de 01.09.2011, adresa nr._ din 2011, adresa nr._ din data de 28.03.2013, dispoziția nr._ din data de 05.07.2011, proces verbal din data de 29.10.2010, certificat de deces al numitului D. Duminicatu M., decizia nr.230 din data de 05.07.2010 .
La data de 03.10.2013, contestatorii P. M. C. și M. C. prin primar a depus cerere de renunțare la suspendarea executării deoarece a fost achitată chiria și cheltuielile de executare conform ordinului de plată nr. 322 și nr. 324 pe care le anexează alăturat.
În cazul în care contestația va fi admisă se va recupera prejudiciul conform dispozițiilor legale.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către B. S. C. D. pentru a comunica în copie certificată cu originalul toate actele dosarului de executare nr. 161/E/2013 precum și costurile înaintării acestora, dosarul fiind înaintat pe rolul instanței de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014 instanța a dispus încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de contestatori.
La termenul de judecată din data de 11._, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a B. S. C. D..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată și reține următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. S. C. D., invocată de instanță din oficiu, instanța apreciază că cererea prin care se formulează contestația la executare este, in principal, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silita, o „plângere” specifica acestei proceduri, prin care se poate obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori, uneori, chiar si anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Cu privire la subiectele contestației la executare, trebuie precizat ca ea poate fi exercitata, în primul rând de către părțile interesate direct în procedura de executare respectiv debitorul urmărit și creditorul urmăritor, iar in cadrul executării prin poprire și de către terțul poprit, devenit parte în procedura de executare.
Astfel, se reține că părți în procedura executării silite sunt în principal creditorul și debitorul din titlul executoriu, nu si executorul judecătoresc.
Art. 53, alin. 2 si 3 din Legea nr. 188/2000 prevede ca in cazul refuzului nejustificat al executorului judecătoresc de întocmire a unui act, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc, iar judecarea plângerii se face cu citarea părților, deci si a executorului judecătoresc.
Deci plângerea împotriva refuzului nejustificat al executorului judecătoresc de a întocmi un act de executare este singurul caz in care executorul judecătoresc poate avea calitate procesuala pasiva.
Cum in cauza obiectul cererii de chemare in judecata, este o contestație la executare prin care se solicita anularea unor acte de executare, instanța apreciază ca parte in aceasta acțiune, in calitate de intimat ar fi trebuit sa apară doar creditorul care au pornit executarea silita pentru a-si putea apăra interesele și în unele situații terțul poprit, iar nu executorul judecătoresc.
Din aceste motive, va respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul B. S. C. D., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, potrivit art. 711 alin. 1 N.C.p.c, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Potrivit art. 712 alin. 1 N. C.p.c., dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, debitorul nu va putea invoca pe calea contestației motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Din aceste dispoziții legale, aplicabile conform art. 622 alin. 2 N.C.p.c. coroborat cu art. 3 din Legea 76/2012, ca urmare a faptului că cererea privind executarea silită formulată de creditor a fost înregistrată la biroul executorului judecătoresc la data de 10.06.2013, instanța reține că atunci când titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, pe calea contestației la executare nu se pot formula apărări cu privire la temeinicia acesteia și pe care le-ar fi putut opune într-o cale de atac, cale de care contestatorii au și înțeles să uzeze.
Reține instanța că o mare parte din motivele contestației vizează chestiuni ce țin de fondul cauzei, cum ar fi critici privind soluția pronunțată în fond, temeinicia pretenției reclamantei și modul în care s-a făcut interpretarea dispozițiilor legale incidente.
Instanța de executare nu poate analiza pe calea contestației la executare motivele invocate de contestatori privind fondul raportului juridic dedus judecății și soluționat prin sentința civilă nr. 6650/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012. Aceste motive puteau fi invocate în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce le-a fost deschisă contestatorilor, astfel cum prevede art. 712 alin. 1 N.C.p.c.
Analizând motivul de contestație la executare invocat de contestatori privitor la începerea executării silite deși împotriva titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească aceștia au formulat calea de atac a recursului, instanța îl apreciază ca neîntemeiat.
Reține instanța că sentința civilă nr. 6650/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012 este supusă căii de atac a recursului, fiind deci, definitivă și executorie în sensul art. 377 C. din 1865 aplicabil ca lege în vigoare la data începerii procesului finalizat prin pronunțarea acestei hotărâri judecătorești.
Cum potrivit art. 632 alin. 2 N.C.p.c, constituie titlu executoriu hotărârea executorie și/sau hotărârea definitivă, instanța reține că în mod corect s-a pornit executarea silită în temeiul acestei hotărâri judecătorești, motiv pentru care solicitarea contestatorilor privind anularea executării silite înseși și a tuturor formelor de executare în dosarul de executare nr. 161/E/2013 al B. S. C. D. este neîntemeiat.
În ceea ce privește criticile formulate de contestatori care vizează cheltuielile de executare, instanța le apreciază întemeiate.
Astfel, potrivit art. 669 N.C.p.c., "partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor", iar în speță obligată la avansarea acestor cheltuieli este creditoarea intimată.
Chiar dacă aceste cheltuieli de executare silită sunt, în final, în sarcina debitorului urmărit, acesta nu poate fi obligat a le suporta în lipsa dovedirii efectuării.
A.. 4 al art. 669 stabilește că "sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii".
Prin urmare, executorul nu poate emite o încheiere prin care să stabilească aceste cheltuieli de executare în măsura în care nu sunt dovedite de partea interesată, respectiv de creditori.
Din cuprinsul dosarului de executare și al încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare se reține că onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 5356,8 lei nu a fost achitat de către creditoare, astfel că în mod nelegal a fost inserat în încheierea emisă la data de 12.07.2013 în dosarul de executare nr. 161/E/2013 al B. S. C. D., ce constituie titlul executoriu în contra debitorilor contestatori, în temeiul art. 669 alin. 6 N.C.p.c.
E adevărat că, potrivit art. 39 din Legea 188/2000, începerea executării silite nu este condiționată, conform legii speciale, de plata onorariului de executare, însă înțelegerea creditorilor cu executorul judecătoresc nu îndreptățește pe executorul judecătoresc să emită un act de executare în care să insereze cu titlu de cheltuială de executare și onorariul de executare și de consultanță neachitate.
În măsura în care onorariul de executare nu a fost achitat, executorul judecătoresc nu putea să le includă în încheierea de cheltuieli ce constituie titlu executoriu, atestând ca real un fapt nereal. Mai trebuie precizat că ceea ce consideră instanța ca fiind nelegal este nu începerea executării silite fără plata onorariului de executare și a celui de consultanță, ci emiterea unui act de executare în cuprinsul căruia este menționată suma de 5356,8 lei cu titlul de onorariu executor, act ce ar urma să fie pus în executare silită împotriva debitorului, deși acest onorariu nu a fost avansat de creditori, cum impune legea.
Numai după plata onorariului, se putea emite încheierea de cheltuieli de executare în care să fie menționat drept cheltuială și acest onorariu, aceasta și deoarece, conform alin. 4 al art. 669 N.C.p.c., emiterea încheierii de cheltuieli se face numai pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, iar în cauză o astfel de dovadă nu a fost făcută.
Prin urmare, în privința onorariului de executare în cuantum de 5356,8 lei, întrucât nu există dovada că a fost încă achitat de creditoare, încheierea din data de 12.07.2013, dar și somația din 12.07.2013 în care sunt cuprinse pe lângă debit și aceste cheltuieli de executare, emise de B. S. C. D. în dosarul de executare nr. 161/E/2013, sunt nelegal întocmite.
În plus, în cursul executării silite debitoarea Grădinița nr. 23 T. D. a achitat prin OP nr. 324/14.08.2014 (f. 144) către B. S. C. D. suma de 6423,80 lei reprezentând cheltuieli de executare, sumă pe care executorul judecătoresc a eliberat-o la cererea creditoarei (f. 143) către avocat cu titlu de onorariu avocat (f. 142) și către sine, prin ordinul de plată emis la data de 10.10.2013, cu titlul de onorariu executor (f.136). Toate aceste înscrisuri dovedesc faptul că la data emiterii încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 12.07.2013, aceste sume nu fuseseră achitate de creditoare, astfel că în mod greșit au fost inserate în cuprinsul încheierii.
În ceea ce privește celelalte cheltuieli menționate în aceeași încheiere, respectiv taxe de timbru și cheltuieli de transmitere prin poștă, instanța reține că acestea sunt dovedite prin faptul că au fost efectuate pentru încuviințarea executării silite și pentru transmiterea actelor de executare către debitori, transmitere constatată prin dovezile de comunicare aflate în dosarul de executare.
Mai reține instanța că o altă cheltuială de executare cuprinsă în încheierea contestată o reprezintă onorariul de avocat în cuantum de 1000 lei, onorariu a cărui plată este dovedită prin chitanța nr. 360/10.06.2013 (f.156), dar al cărui cuantum nu este justificat raportat la complexitatea activității efectiv întreprinse de avocat și actele întocmite de acesta.
Se reține că activitatea avocatului a constat doar în formularea cererii de executare silită, activitate pentru care instanța apreciază că un onorariu de 200 lei este corespunzător, astfel că va reduce onorariul de la suma de 1000 lei la suma de 200 lei.
Prin urmare, apreciind legalitatea începerii executării silite, dar și faptul că încheierea privind cheltuielile de executare este nelegală în parte,în ceea ce privește onorariul de executor în cuantum de 5356,8 lei, a cărui plată nu era dovedită la data emiterii încheierii, dar și în ceea ce privește onorariul de avocat achitat într-un cuantum exagerat de mare față de activitatea avocatului, onorariu redus cu suma de 800 lei, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte încheierea din data de 12.07.2013 și somația din 12.07.2013, emise de B. S. C. D. în dosarul de executare nr. 161/E/2013, pentru suma de 6156,8 lei reprezentând cheltuieli de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. S. C. D., invocată de instanță din oficiu.
Respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul B. S. C. D. cu sediul în C., .. 21, județul D., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorii P. M. C. și M. C. PRIN PRIMAR ambii cu sediul în C., ., nr. 7, județul D. în contradictoriu cu intimații G. F. cu domiciliul în C., ., ., . și GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR. 23 cu sediul în C., .. 18, județul D..
Anulează în parte încheierea din data de 12.07.2013 și somația din 12.07.2013, emise de B. S. C. D. în dosarul de executare nr. 161/E/2013, pentru suma de 6156,8 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2014.
Președinte, Grefier,
C.-M. B. S. A. G.
Red.jud. C.M.B
Tehnored. gref. S.A.G./
16.04.2014,5 ex
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 259/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 4140/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
