Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 7214/215/2013
Dosar nr. 7._ - Partaj bunuri comune –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA - JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ 2014
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: R. B. - JUDECĂTOR
GREFIER: L. N. N.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 13 mai 2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind pe reclamanta G. (G.) M., pârâtul G. D. și intervenienții forțați G. I. și G. I., având ca obiect partaj bunuri comune.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 171/215/06.12.2005, pe rolul acestei instanțe, reclamanta G. M. a chemat în judecată pe pârâtul G. D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să se dispună partajarea bunurilor dobândite de părți pe timpul căsătoriei, precum și obligarea pârâtului la restituirea bunurilor proprii primite ca zestre de la părinți precum și pe cele primite cadou la căsătorie din partea colegilor de serviciu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 28 mai 1988, iar cu 2 luni înainte de introducerea prezentei cereri s-au despărțit în fapt, din acel moment, pârâtul rămânând să locuiască în domiciliul comun, pe perioada căsătoriei fiind dobândite următoarele bunuri: o casă cu 3 camere, bucătărie și baie din cărămidă, acoperită cu țiglă, situată in C., ., jud. D., precum si îmbunătățirile aduse acestei locuințe care au constat în montat rigips, gresie și faianță în baie și bucătărie, șapă ciment, tencuit interior și exterior, construit gard nou, o mobilă de bucătărie cu vitrină, 2 corpuri de mobilă, corp mobilă baie, 2 galerii, șifonier cu 3 uși, 2 lăzi frigorifice, un frigider, mașină de spălat rufe automată, un televizor color, aragaz cu 4 ochiuri, 2 casetofoane, anexă televizor, 1 instant baie, 2 carpete maro in dormitor, 7 carpete in living, 2 plăpumi, 4 pături,1 aspirator, 3 oglinzi cristal, 2 lustre, 4 aplice, fier de călcat, 12 m perdea P., un aparat de feliat mezeluri, 1 râșniță cafea, 1 prăjitor pâine, un cântar legume, 2 mașini tocat carne, 1 filtru de cafea, 2 mixere, 3 oale sub presiune, 2 tigăi teflon,3 servicii masă, 5 platouri mari de porțelan, 2 seturi de lighene, 4 tăvi cuptor,, 5 servicii pahare vin, 3 seturi de pahare mari, 12 castroane de porțelan, 12 căni ceai porțelan, 5 servicii de cafea, 2 fructiere, 5 vase de flori, bibelouri (5 coșulețe, 4 sfeșnice, 4 statuete, 10 balerine, 15 bibelouri diferite).
Ca bunuri proprii, reclamanta a solicitat a-i fi restituite următoarele bunuri, primite ca zestre de la părinți: mobilă dormitor, dulap pentru pantofi, măsuță mică de hol, frigider artic, televizor color, 3 galerii, set pat crem, 3 pături lină, 2 seturi de farfurii 12 persoane, 2 seturi tacâmuri de 12 persoane, garnitură lasetă – 2 fete de masă si 15 mileuri, precum și următoarele bunuri pretinse a fi primite cadou de la colegii de serviciu: covor sufragerie albastru, 4 carpete de sufragerie albastre, 3 carpete crem de baie, perdea dormitor, masă de călcat.
La data de 27 ianuarie 2006, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtului și la restituirea următoarele bunuri proprii: geacă de piele de culoare gri, haină scurtă din piele întoarsă, căciulă de vulpe culoare neagră și tensiometru. De asemenea, a mai precizat că, în cererea de chemare în judecată, din eroare, s-a consemnat că imobilul din cărămidă este acoperit cu țiglă, acesta fiind acoperit cu tablă.
La data de 4.02.2006, pârâtul a formulat și el întimpinare și cerere reconvențională, arătând că, în timpul căsătoriei, părțile au dobândit un imobil compus din 3 camere, bucătărie și baie, construit din cărămidă, însă cu bani împrumutați de la sora sa, T. M., conform contractului de împrumut nr. 2491/18.12.2003, în sumă de 20.000 euro, aceasta dându-le și 2000 euro pentru îmbunătățiri.
S-a mai arătat de pârât că, în anul 1982, tatăl său a cumpărat, pentru el, un apartament, plătind un avans de 60.000 lei, prețul integral fiind de 117.000 lei, în perioada 1982 -1988, ratele la acest apartament fiind achitate numai de el, iar în perioada 1988-2002, împreună cu reclamanta.
S-a susținut de pârât că, ulterior, imobilul respectiv a fost înstrăinat, sora sa dându-i suma de 17.000.000 lei, pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere și 5.250.000 lei, pentru plata impozitului aferent imobilului, sume ce nu au fost restituite.
În privința îmbunătățirilor la imobilul în litigiu, pârâtul a precizat că acestea au fost efectuate cu ajutorul sorei sale, a cumnatului său și a unor prieteni, iar, în privința bunurilor mobile, a recunoscut o parte din ele, referitor la altele făcând mențiunea că nu sunt bunuri comune.
În ce privește bunurile revendicate de reclamantă, pârâtul le-a recunoscut, doar în parte, făcând mențiunea că unele din ele sunt bunuri comune, iar altele bunuri proprii.
S-a mai precizat de pârât că, la plecarea din locuință, reclamanta și-a luat geaca, haina și căciula de blană.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat includerea în masa partajabilă și a următoarelor bunuri: 130 grame de aur, ce se află in posesia reclamantei, un autoturism Dacia 1310, aflat tot in posesia reclamantei, 15-20 prosoape mari, 3 lenjerii de pat, 15 fete de masă din damasc, precum și a îmbunătățirilor efectuate de părți în domiciliul părinților reclamantei constând în: construit verandă și geamuri, un puț-fântână, un gard nou de 6 ml cu postament de beton, betonat curtea -30-40 m.p., reparat casă și acoperiș, mărit o pivniță si turnat placă peste cameră, volieră păsări –plasă si stâlpi, 3 cotețe de porci, construit gard de fier.
S-a mai cerut de pârât a se constata și calitatea de bunuri proprii a următoarelor bunuri, aflate în domiciliul părinților reclamantei: tv. alb-negru, 2 mașini de spălat, comodă tv, corp mobilă bucătărie mare, un picup cu discuri, un radiocasetofon,, un covor iută, 2 pături de lină,, 2 pături normale, 2 carpete persane, 3 bucăți carpete lină, o față de masă persană,, 2 bucăți aragaz cu 4 ochiuri, butoi stejar capacitate de 500 l, capacitate 100 l, 3 damigene de 50 litri, căldare mare de aramă, un cazan de țuică,, 2 pâlnii mari inox, 2 canistre benzină, o ușă intrare de lemn,l 2 pături lină, 3 perdele si 3 galerii, precum și un autoturism marca Renault, aflat în posesia sa și pretins a fi cumpărat cu bani obținuți din vânzarea unui alt autoturism, bun propriu, cumpărat anterior căsătoriei.
În contraprobă, pârâtul a depus la dosar următoarele înscrisuri: contract de credit nr._/2004, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2492/18.12.2003, copie cărți de muncă, chitanțe și facturi fiscale, contract de construire nr. 268/1982.
În completarea probatoriilor, au fost luate interogatorii părților, la solicitarea acestora și au fost audiați martorii R. G. și Bitulescu Constanta, propuși de reclamantă și B. A. și P. A., propuși de pârât.
Prin sentința civilă nr._/14.12.2007, instanța a admis, în parte acțiunea precizată și, în parte, cererea reconvențională formulată de pârât, omologându-se rapoartele de expertiză efectuate în cauză, în unica variantă propusă de fiecare din cei 3 experți, pârâtul fiind obligat la restituirea următoarele bunuri proprietatea reclamantei: o măsuță mică din lemn furniruit, 2 corpuri de bucătărie, una căciulă din blană neagră, una giacă din piele gri, una haină scurtă din piele întoarsă, un tensiometru, 4 carpete de sufragerie albastră, 3 carpete crem de baie și o masă de călcat.
S-a respins capătul de cerere privind datoriile comune ale părților și s-au compensat, în totalitate, cheltuielile de judecată, stabilindu-se un termen de 3 luni, pentru plata sultei, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Împotriva încheierii de admitere în principiu, a încheierii suplimentare, pronunțate la data de 09.03.2007 precum și a sentinței civile nr._/14.12.2007 a declarat apel reclamanta, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că instanța de fond a ignorat probatoriul administrat, reținând, în mod nelegal, cote contributive diferențiate la dobândirea bunurilor imobile precum și a autoturismului marca Renault, respectiv 2/3 pentru pârât și 1/3 pentru ea, iar în privința bunurilor mobile cote de 1/2 pentru fiecare.
Prin decizia civilă nr. 101/2009, Tribunalul D. a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat încheierea de admitere în principiu din data 09.06.2006, încheierea suplimentară din data de 09.03.2007, precum și sentința civilă nr._/14.12.2007, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe, cu motivarea că instanța de fond a reținut cote contributive diferențiate pentru diferite categorii de bunuri, ceea ce încalcă principiul universalității, aplicabil în materia partajului de bunuri comune, instanța având obligația de a stabili aceleași cote pentru toate bunurile, pe de altă parte, prin încheierea suplimentară pronunțată la data de 09.03.2007, instanța reținând în masa partajabilă un teren pentru care a stabilit cote de 1/3 pentru reclamantă și 2/3 pentru pârât, fără însă a motiva încheierea, ceea ce atrage sancțiunea nulității acesteia.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat, pe rolul Judecătoriei C., sub nr._/215/2009.
La data de 02.03.2010, părțile și-au precizat cererile, reclamanta solicitând ieșirea din indiviziune a părților, în cote de 1/2 pentru fiecare, iar pârâtul solicitând ca, în privința imobilului casă și teren din C., ., județul D. precum și a autoturismului Renault, să se constate calitatea de bunuri proprii ale acestuia, referitor la restul bunurilor mobile, solicitând ieșirea din indiviziune în cote de 1/2 pentru fiecare, cu imputarea în lotul reclamantei a contravalorii a 130 grame aur și a contravalorii împrumuturilor contractate pe perioada căsătoriei și achitate numai de el.
Prin încheierea de ședință din data de 19.04.2010, instanța a admis, în parte, cererea de ajutor public judiciar formulată de pârât și a dispus obligarea acestuia la plata unei taxe de timbru de 1456 lei și a timbrului judiciar de 2,5 lei, reprezentând 50% din taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale precizate, în baza disp. art. 8 alin. 2 din O.U.G. 51/2008.
În suplimentarea probatoriilor, instanța a încuviințat la cererea părților, proba testimonială cu câte un martor, de fiecare, în vederea dovedirii contribuției acestora la dobândirea bunurilor.
În cauză, au fost audiați martorii U. G., pentru reclamantă și P. C., pentru pârât, fiind luat și un interogatoriu reclamantei, la cererea pârâtului.
La data de 04.05.2010, pârâtul a depus la dosar o nouă precizare la cererea reconvențională, evaluând împrumuturile ce le-a solicitat a se imputa în lotul reclamantei la suma de 19.070 lei, făcând mențiunea că au fost folosite pentru efectuarea îmbunătățirilor la imobilul în litigiu.
Prin încheierea de ședință din 25.05.2010, instanța a dispus introducerea în cauză, la cererea pârâtului, a numiților G. I. și G. I., în calitate de intervenienți forțați, raportat la cererea în pretenții cu privire la îmbunătățirile aduse în gospodăria părinților reclamantei.
La data de 24.06.2010, intervenienții au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii reconvenționale, cu motivarea că toate îmbunătățirile la casa proprietatea părinților reclamantei au fost efectuate numai de aceștia.
Pe baza materialului probator administrat în cauză, la 10.06.2010, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, prin care a admis, în parte și în principiu, acțiunea precizată și, în parte și în principiu, cererea reconvențională precizată formulată de pârât, constatând că părțile au dobândit, pe perioada căsătoriei, următoarele bunuri: un imobil compus din casă cu 3 camere, antreu, hol, baie, bucătărie, cămară și pivniță, pe un teren intravilan în suprafață de 190 mp, situat în C., ., jud. D., un gard, o mobilă de bucătărie cu vitrină, un corp mobilă baie, 2 galerii, un șifonier cu 3 uși, o ladă frigorifică, un frigider, o mașină de spălat automată, un tv. color, un aragaz cu 4 ochiuri, un instant baie, 4 carpete maro în dormitor, 7 carpete în living, un aspirator, 3 oglinzi cristal, un fir de călcat, 12 m perdea P., o rîșniță cafea, un cântar legume, 2 mixere, un serviciu de masă, 2 seturi lighene, 2 servicii pahare vin, 7 castroane porțelan, 2 servicii cafea, 3 vaze flori, 8 bibelouri, un autoturism ,,Dacia 1310”, o perdea în dormitor, un covor persan, 7 carpete persane, un autoturism ,,Renault”.
S-a constatat că imobilul casă și teren situat în C., ., jud. D., precum și autoturismul „Renault” sunt bunuri proprii ale pârâtului.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra celorlalte bunuri reținute în masa partajabilă, în cote de 1/2 pentru fiecare.
S-a constatat că următoarele bunuri sunt bunuri proprii ale reclamantei: o măsuță mică în hol și un frigider Arctic, aflate în posesia pârâtului.
S-a constatat că următoarele bunuri sunt bunuri proprii ale pârâtului, aflate în posesia părinților reclamantei: un tv. alb negru, un corp mobilă bucătărie mare, un pikup cu discuri, un covor de iută, o față de masă persană, un butoi de stejar, un cazan de țuică, 2 pâlnii mari de inox, o ușă intrare din lemn.
S-a anulat, ca netimbrat, capătul de cerere din reconvenționala pârâtului privind constatarea unui drept de creanță asupra pretinselor îmbunătățiri realizate la imobilul proprietatea părinților reclamantei.
S-a respins capătul de cerere din reconvențională privind constatarea unor datorii comune ale părților.
S-a dispus efectuarea unor expertize în specialitățile construcții(pentru imobilul gard) și evaluări bunuri mobile, pentru evaluare și lotizare, cu un onorariu de 400 lei, pentru expertul constructor și 600 lei pentru expertul evaluator, în sarcina ambelor părți, urmând ca expertul evaluări bunuri mobile să evalueze și bunurile proprii ale părților.
Prin sentința civilă nr. 8908/17 mai 2011 pronunțată de Judecătoria C., s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta G. (fostă G.) M., domiciliată în C., ., .. 1, ., în contradictoriu cu pârâtul G. D., domiciliat în C., ., jud. D. și intervenienții forțați G. I., domiciliat în C., cart. Lăpuș Argeș, .. 1, . și G. I., domiciliată în ., s-a admis în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârât și s-a dispus anularea ca netimbrat a capătului de cerere din cererea reconvențională a pârâtului privind constatarea unui drept de creanță asupra pretinselor îmbunătățiri realizate la imobilul proprietatea părinților reclamantei.
S-a dispus respingerea capătului de cerere din reconvențională privind constatarea unor datorii comune ale părților.
S-a dispus confirmarea rapoartelor de expertiză efectuate în cauză de experți B. C. și B. M., în unica variantă propusă de fiecare expert, atribuindu-se bunurile părților conform acestor variante, astfel:
Lotul nr. 1 a revenit reclamantei, care a primit următoarele bunuri: 2 galerii lemn-80 lei, o ladă frigorifică Arctic cu 4 sertare-500 lei, un tv color-150 lei, 4 carpete maro în dormitor-90 lei, 7 carpete în living-140 lei, 2 oglinzi-120 lei, un fier de călcat-20 lei, 12 ml perdea P.-60 lei, o rășniță de cafea-20 lei, un cântar de legume- 50 lei, 2 mixere-50 lei, 2 seturi lighene plastic-16 lei, 2 servicii pahare vin-24 lei, 2 servicii cafea-30 lei, 3 vaze flori-50 lei, 8 bibelouri-100 lei, un autoturism Dacia 1310-1500 lei, un aspirator-50 lei.
Ea urma să achite sultă pârâtului suma de 678 lei.
Lotul nr. 2 a revenit pârâtului, care a primit următoarele bunuri: mobilă de bucătărie cu vitrină-200 lei, un corp mobilă baie-50 lei, o mașină de spălat automată-450 lei, un aragaz cu 4 ochiuri-200 lei, un instant baie-200 lei, un serviciu masă-90 lei, 7 castroane de porțelan-35 lei, o perdea de dormitor-20 lei, un covor persan-100 lei, un șifonier cu 3 uși-200 lei, o oglindă-150 lei.
El urma să primească sultă de la reclamantă suma de 678 lei.
S-a dispus obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a următoarelor bunuri, proprietatea acesteia: o măsuță mică în hol și un frigider Arctic.
S-a dispus obligarea reclamantei la restituirea către pârât a următoarelor bunuri, proprietatea acestuia: un tv. alb negru, un corp mare de mobilă bucătărie, un pik-up cu discuri, un covor de iută, o față de masă persană, un butoi de stejar, un cazan de țuică, 2 pâlnii mari de inox, o ușă intrare din lemn.
S-au compensat în parte, cheltuielile de judecată efectuate de părți în prezenta cauză și a mai fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 210,5 lei, reprezentând taxă de timbru aferentă cererii acestuia în revendicare bunuri proprii.
S-a dispus obligarea reclamantei la plata către stat a sumei de 1458,5 lei, reprezentând cheltuieli judiciare de care pârâtul a fost scutit, în baza OUG 51/2008, la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta G. (G.) M..
În motivarea apelului, reclamanta G. M. a susținut că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 31 lit.f din C.fam, care reglementează instituția subrogației reale cu titlu universal în ce privește imobilul casă și teren situat în C., ., jud. D..
Astfel, probatoriul administrat a confirmat calitatea de bun comun a imobilului, pentru achiziționarea căruia a fost contractat un împrumut, datoria contractată fiind comună, conform art. 32 lit.b din C.fam, împrejurarea că ulterior dobândirii acestui imobil, intimatul a înstrăinat apartamentul, achitând datoria comună, nu reprezintă un argument care să justifice incidența subrogației reale cu titlu particular, acesta putând eventual contesta cota contributivă la dobândirea bunurilor comunitare, regimul juridic al imobilului fiind de bun comun și nu propriu cum nelegal a reținut instanța de fond.
La acest imobil soții au făcut îmbunătățiri ce i-au sporit valoarea. De asemenea, reclamanta a criticat soluția de constatare a calității de bunuri proprii a bunurilor mobile, probatoriul confirmând că doar un TV alb negru și covorul de iută sunt bunuri proprii.
Instanța de fond a omologat în mod greșit expertiza de evaluare bunuri mobile în unica variantă, propusă de expert, în condițiile în care toate bunurile au rămas în posesia intimatului cu excepția autoturismului, așa încât doar acesta trebuia să-i revină în lot.
A fost criticată și soluția de obligare a sa la restituirea către intimat a bunurilor mobile indicate, în condițiile în care doar un TV alb negru și un covor de iută sunt bunuri proprii ale intimatului.
Un alt motiv de apel este și cel vizând obligarea sa la plata sumei de 210,5 lei, taxă de timbru aferentă cererii în revendicare bunuri proprii formulată de intimat, cât și la plata sumei de 1458,5 lei, cheltuieli judiciare de care intimatul a fost scutit în baza OUG nr. 51/2008, fiind aplicate greșit dispozițiile art. 274 C.p.c, cererile formulate de părți fiind admise în parte.
În drept, a invocat dispozițiile art. 297 al. 1 C., art. 295-296 C..
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 29 septembrie 2011, s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de apelantă și s-a redus cuantumul taxei de timbru de la 728 lei la 228 lei.
Intimatul G. D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
În motivarea cererii s-a susținut că sentința este temeinică și legală, suma cu care a fost cumpărat imobilul din . a provenit dintr-un împrumut, contractat la data de 18.12.2003, împrumut restituit imediat după încasarea sumei de_ lei, ca preț al vânzării apartamentului bun propriu, situat în C., cart. Rovine, ..2, apt.14, dobândit înainte de căsătorie.
În legătură cu îmbunătățirile ce au sporit valoarea imobilului, apelanta nu arată în concret în ce au constatat acestea, cât valorează și care ar trebui să fie soluția instanței de fond, iar în legătură cu expertiza bunurilor imobile, reclamanta a formulat obiecțiuni la care ulterior a renunțat, așa încât aceste criterii nu mai pot face obiectul analizei instanței de apel.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de fond a obligat corect apelanta, deoarece ea a căzut în pretenții, cererea de revendicare bunuri proprii fiind admisă.
Prin decizia civilă nr. 223 din data de 29 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul D. – Secția pentru Minori și Familie, s-a dispus admiterea apelului declarat de apelanta reclamantă G. (G.) M., domiciliată în C., .. 73, ., împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile nr. 8908/17.05.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2009, în contradictoriu cu intimatul pârât G. D., domiciliat în C., ., jud. D. și intimații intervenienți în nume propriu G. I. domiciliată în com. Drănic, . și G. I., domiciliat în C., cart. Lăpuș Argeș, .. 1, ., având ca obiect partaj bunuri comune.
S-a mai dispus schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării reclamantei la plata către stat a sumei de 729,25 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile judiciare de care pârâtul a fost scutit în baza OUG 51/2008, diferența de 729,25 lei urmând a rămâne în sarcina statului.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, constând în suma de 500 lei, reprezentând parte din taxa judiciară de timbru de care apelanta-reclamantă a fost scutită, s-a dispus că vor rămâne în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a adus următoarele argumente:
Bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale părților, iar calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită, rezultând din dispozițiile art. 30 din Codul familiei.
Art. 31 enumeră bunurile care nu sunt comune, la litera f precizându-se că reprezintă bun propriu al fiecărui soț, valoarea care înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.
În cauză, așa cum corect a reținut și prima instanță, în timpul căsătoriei părțile au achiziționat cu suma de_ lei imobilul din C., ., prețul fiind achitat cu suma provenind dintr-un împrumut, conform contractului de la fila 108 din dosar.
Împrumutul a fost restituit ca urmare a vânzării de către pârât a apartamentului proprietatea sa, dobândit anterior încheierii căsătoriei, situație în care a operat subrogația reală, astfel încât bunul dobândit în timpul căsătoriei, fiind achitat cu bani proprii ai pârâtului, devine bun propriu al acestuia, chiar dacă actul de dobândire a proprietății s-a încheiat în timpul căsătoriei, pe numele ambilor soți.
Ca atare, susținerea apelantei în sensul că plata făcută de pârât îi dădea dreptul să solicite doar o cotă contributivă mai mare, nu poate fi reținută, în condițiile în care în raport de imobilul în cauză a operat o subrogație totală, soluția pronunțată de prima instanță sub acest aspect fiind temeinică și legală.
S-a înlăturat astfel susținerea reclamantei potrivit căreia contribuția pârâtului la plata prețului îl îndreptățește numai la stabilirea unei cote contributive mai mari, cu motivarea că pentru imobil a operat o subrogație reală.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat partajarea și a îmbunătățirilor aduse casei din C., ., constând în: tencuit interior și exterior, pus rigips, gresie, faianță în baie și bucătărie, șape ciment.
Sub acest aspect, instanța a considerat că participarea unui soț la îmbunătățirile aduse imobilului bun propriu al celuilalt soț, nu duce la schimbarea naturii juridice a bunului, decât dacă soții au transformat bunul în așa măsură încât în fapt el a devenit un bun nou.
Constituie bun comun sporul de valoare pe care l-a dobândit bunul propriu, celălalt soț având doar un drept de creanță.
Cum în cauză reclamanta nu a solicitat să se constate că are un drept de creanță împotriva pârâtului pentru contravaloarea acestor îmbunătățiri, în mod corect în baza principiului disponibilității, prima instanță nu le-a avut în vedere la stabilirea masei partajabile.
În ce privește bunurile mobile constatate a fi proprii ale pârâtului, deși apelanta afirmă că s-a făcut dovada în acest sens doar pentru TV alb negru și covorul de iută, probele administrate au demonstrat în realitate că toate cele reținute de prima instanță au acest regim juridic.
Astfel, corpul mobilă bucătărie mare, pick-upul cu discuri și fața de masă persană, au fost recunoscute, de reclamantă la interogatoriu (fila 26, întrebarea nr. 11), iar butoiul de stejar, cazanul de țuică, cele 2 pâlnii de inox și ușa intrare de lemn, au fost recunoscute de reclamantă prin întâmpinarea de la fila 16(verso), ca fiind proprii ale pârâtului.
Ca atare, în mod corect au fost astfel constatate de prima instanță, critica apelantei fiind nefondată și din acest punct de vedere.
Aceleași argumente sunt valabile și pentru critica vizând greșita obligare a sa la restituirea către pârât a bunurilor proprii ale acestuia, cu excepția TV alb negru și a covorului de iută, art. 480 cod civil fiind aplicabil.
Motivul de recurs vizând greșita omologare a raportului de expertiză bunuri mobile în unica variantă propusă de expert, este nefondat, prima instanță atribuind bunurile cu respectarea dispozițiilor art. 673 ind.9 C.p.c, în funcție de acordul părților, natura bunurilor, posesia acestora, în așa fel încât ambele părți să primească fizic în lot bunuri, conform art. 741 C. civil, cu plata unei sulte cât mai mici.
În ceea ce privește obligarea reclamantei la plata sumei de 210,5 lei, reprezentând taxă de timbru aferentă cererii acestuia de revendicare bunuri proprii, Tribunalul a reținut că în procesele de partaj, în care părțile sunt și reclamanți și pârâți, soluția pronunțată cu privire la ieșirea din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor. Ca atare, dacă ambele părți efectuează cheltuieli în legătură cu judecarea litigiului, se impune compensarea lor în raport de valoarea pretențiilor admise și eventual obligarea părții care a făcut cheltuieli mai mici la suportarea diferenței respective.
Cum în cauză pentru cererile având ca obiect revendicare bunuri proprii, reclamanta a achitat o taxă de timbru de 31 lei, iar pârâtul o taxă timbru de 240 lei, în mod corect s-a dispus obligarea reclamantei la plata diferenței de 210 lei.
În ce privește suma de 1458,5 lei reprezentând cheltuieli judiciare de care pârâtul a fost scutit prin încheierea din Camera de Consiliu din 19.04.2010, se reține că potrivit art. 18 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reducere, vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă acesta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretențiile sale va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
Prin urmare, cum cererea reconvențională pentru care pârâtul a beneficiat de o scutire de 50 % la plata taxei de timbru a fost admisă în parte, Tribunalul apreciază că reclamanta, căzută în pretenții doar parțial pentru această cerere, nu trebuie obligată la plata întregii sume, ci doar a unei părți din aceasta, conform art. 276 C. civil, urmând ca restul sumei să rămână în sarcina statului, conform art. 19 al.1 OUG 51/2000.
În consecință, s-a dispus admiterea apelului, conform art.296 Cod procedură civilă, schimbarea în parte a sentinței, în sensul că a fost obligată reclamanta la plata către stat a sumei de 729,25 lei reprezentând jumătate din cheltuielile judiciare de care pârâtul a fost scutit în baza OUG 51/2008, diferența de 729,25 lei, urmând a rămâne în sarcina statului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Cum prin încheierea din data de 29.09.2011 instanța de apel a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de apelantă, reducând cuantumul taxei de timbru aferent cererii de apel, de la 728 lei la 228 lei, în baza art. 19 alin. 1 din OUG 51/2008, suma de care a fost scutită - 500 lei, rămâne în sarcina statului.
În baza dispozițiilor art. 299 c.proc.civ., împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 c.proc.civ.
Ea a susținut că hotărârea Tribunalului nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța nu a analizat toate motivele invocate și în special pe cele împotriva încheierii de admitere în principiu, care cuprinde dispoziții contradictorii.
Caracterul de bun propriu al imobilului dobândit în timpul căsătoriei s-a reținut prin interpretarea eronată a normelor care reglementează comunitatea de bunuri, având în vedere că ambele instanțe au constatat că bunul s-a achiziționat cu bani împrumutați, iar împrumutul a fost restituit ulterior din suma obținută de pârât ca urmare a înstrăinării unui apartament proprietate personală, ceea ce îl îndreptățește pe acesta la stabilirea unei cote contributive mai mari.
Îmbunătățirile aduse de soți imobilului urmează regimul juridic al acestuia, impunându-se includerea lor în masa partajabilă.
Privitor la atribuirea loturilor, reclamanta a arătat că majoritatea bunurilor mobile din lotul său( mai puțin autoturismul marca Dacia) au rămas în posesia pârâtului și deci este nejustificată atribuirea lor către reclamantă.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că regimul juridic al bunurilor a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 31 lit. F din codul familiei.
Prin decizia civilă nr. 3510/14 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._/215/2009, s-a dispus admiterea recursului reclamantei și s-a modificat decizia civilă nr. 223/29.11.2011 a Tribunalului D., în sensul că s-a admis apelul reclamantei împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile nr. 8908/17.05.2011 a Judecătoriei C., s-a desființat sentința și încheierea de admitere în principiu și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria C., cu următoarea motivare:
Dispozițiile art. 30 alin. 1 din codul familiei, în conformitate cu care bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, instituie prezumția legală a comunității, care se aplică tuturor categoriilor de bunuri, fără deosebire de natura lor, sub singura condiție ca ele să nu se încadreze în categoriile de bunuri pe care legea le califică drept bunuri proprii.
Așadar, în raporturile patrimoniale ale soților, sub incidența Codului Familiei, prezumția de comunitate se aplică atât în cazul bunurilor mobile, cât și imobile, astfel că în privința celor din urmă, achiziționate cu titlu oneros, dreptul de proprietate se dobândește în persoana ambilor soți, chiar în situația în care în cuprinsul actului juridic de dobândire ori în cel al înscrierii în Cartea Funciară, numai unul dintre ei este titularul dreptului respectiv.
Între bunurile exceptate de la comunitatea de bunuri de art. 31 din codul familiei, sunt enumerate la litera f bunurile dobândite prin subrogație, categorie în care se încadrează valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu, sau bunul în care a trecut această valoare.
Regula subrogației reale, prevăzute de text, are scopul conservării valorice a substanței grupei bunurilor proprii, împiedicând prin efectul aplicării ei ca sumele dobândite prin înstrăinarea unor asemenea bunuri să devină comune, în temeiul prezumției de comunitate.
Aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 30 alin. 1 și art. 31 lit. F din Codul Familei s-a făcut eronat prin hotărârile pronunțate în cauză.
Imobilul în litigiu a fost dobândit în timpul căsătoriei părților, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2412/18.12.2003 încheiat pe numele ambior soți, plătindu-se ca preț suma de_ lei, menționată în actul tranzlativ de proprietate.
Plata prețului s-a făcut din banii împrumutați de pârât de la sora sa – T. M. R., în baza contractului încheiat la data de 18.12.2003, depus în copie la fila 108 din dosarul Judecătoriei.
Apartamentul proprietate personală a pârâtului din C., cartier Dezrobirii-Rovine, . 2, apt. 14, județul D., a fost vândut de acesta ulterior, la data de 29.01.2004( fila 115 din dosar).
Având în vedere succesiunea actelor juridice încheiate pentru dobândirea imobilului în litigiu, contractarea împrumutului și înstrăinarea apartamentului proprietatea exclusivă a pârâtului, se constată că regula subrogației reale prevăzute de dispozițiile art. 31 lit. f din codul familiei, nu are aplicabilitate în cauză, în condițiile în care imobilul din ., cumpărat pe numele ambilor soți, a fost achitat cu sume de bani împrumutate.
Obținerea de către pârât, din vânzarea bunului propriu, a unui preț echivalent celui cu care s-a dobândit imobilul în timpul căsătoriei, este ulterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare și deci nu se poate concluziona că locuința din . valoarea bunului propriu înstrăinat.
Așadar, regimul juridic al imobilului este reglementat de prevederile art. 30 din codul familiei; deși textul instituie și o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, aceasta poate fi răsturnată, cota propriu zisă ce se cuvine din devălmășie fiecăruia dintre soți urmând a fi stabilită pe baza contribuției efective dovedită.
În acest context, chiar dacă unul din soți dovedește o cotă contributivă exclusivă în dobândirea unuia din bunurile comune, această contribuție nu poate fi privită individual, raportată numai la bunul respectiv, ci global, reflectându-se asupra întregii mase partajabile.
Față de considerentele expuse, s-a constatat că în mod greșit s-a stabilit caracterul de bun propriu al imobilului dobândit în timpul căsătoriei și pe cale de consecință și a lucrărilor de îmbunătățire, care urmează regimul juridic al bunului, apreciindu-se fondat recursul și urmând să fie admis, conform art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 c.proc.civ., să se modifice decizia Tribunalului D. și să se admită apelul declarat de reclamantă, cu consecința desființării sentinței și a încheierii de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria C. precum și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
S-a mai menționat în cuprinsul deciziei că în rejudecare, reținându-se caracterul de bun comun al imobilului și lucrărilor de îmbunătățire, se va verifica și cota contributivă a părților la achiziționarea bunurilor care compun masa partajabilă, urmând ca aceasta să fie stabilită asupra întregii mase partajabilă, în baza principiului universalității comunității de bunuri.
S-a mai indicat ca instanța să aibă în vedere și susținerile reclamantei privitoare la posesia bunurilor, urmând a se ține seama de aceasta la atribuirea loturilor.
În rejudecare la Judecătoria C., dosarul a fost înregistrat cu numărul_/215/2009, iar la data de 4 septembrie 2012 pârâtul-reclamant G. D. a formulat o cerere prin care a solicitat instanței să se constate contribuția lui exclusivă la dobândirea imobilului situat în C., ., județul D., cu bani proveniți dintr-un împrumut acordat de sora lui, T. M., împrumut restituit acesteia din vânzarea apartamentului bun propriu dobândit anterior căsătoriei.
La data de 2 octombrie 2012 reclamanta a depus la dosar o întâmpinare la precizarea cererii reconvenționale, prin care a solicitat instanței respingerea acesteia și partajarea apartamentului în litigiu, în cote egale, pentru următoarele motive:
Nu se poate reține o contribuție exclusivă a pârâtului la dobândirea imobilului compus din casă și teren, situat în C., ., județul D., întrucât acest bun, având regim juridic de bun comun, fiind dobândit în timpul căsătoriei prin contribuția egală a reclamantei și a pârâtului, regimul său juridic a fost stabilit în mod irevocabil prin decizia de casare cu trimitere pronunțată de Curtea de Apel C..
S-a mai învederat de către reclamantă că probatoriul administrat în cauză a confirmat că prețul de achiziție al imobilului a fost plătit cu banii rezultați din contractul de împrumut, care reprezintă o datorie comună a ambilor soți, fiind contractat în timpul căsătoriei pentru achiziționarea imobilului.
Reclamanta a mai precizat că nu se poate reține o contribuție exclusivă a pârâtului la dobândirea imobilului, în condițiile în care apartamentul bun propriu al pârâtului a fost dobândit anterior încheierii căsătoriei dintre el și reclamantă, în anul 1986, însă la acest apartament pârâtul a achitat doar avansul, restul ratelor lunare din prețul final al apartamentului până la data achitării integrale a acestuia au fost plătite de reclamantă și de pârât prin contribuție egală.
Pe baza probatoriilor administrate, la data de 27 noiembrie 2012, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a admis în parte și în principiu acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta G. (G.) M., în contradictoriu cu pârâtul G. D. și intervenienții forțați G. I. și G. I. și s-a admis în parte și în principiu cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant G. D..
S-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune: un imobil compus din casă cu 3 camere, antreu, hol, baie, bucătărie, cămară și pivniță, pe un teren intravilan în suprafață de 190 mp, situat în C., ., jud. D., construcție la care soții au efectuat ca îmbunătățiri, montat rigips, tencuit exterior, tencuit interior, montat gresie și faianță în baie și bucătărie, turnat șape ciment, construit un gard ce împrejmuiește acest teren; o mobilă de bucătărie cu vitrină, un corp mobilă baie, 2 galerii, un șifonier cu 3 uși, o ladă frigorifică marca Arctic cu 4 sertare, un frigider marca Arctic furniruit, o mașină de spălat automată marca Whirpool, din anul 2002, un televizor color din anul 2000, un aragaz cu 4 ochiuri, un boiler instant - baie, 4 carpete maro în dormitor, 7 carpete în living, un aspirator românesc din anul 1980, 3 oglinzi cristal, un fir de călcat, 12 m perdea P., o rîșniță cafea, un cântar legume, 2 mixere, un serviciu de masă, 2 seturi lighene, 2 servicii pahare vin, 7 castroane porțelan, 2 servicii cafea, 3 vaze flori, 8 bibelouri, un autoturism ,,Dacia 1310”, având ._, nr. de identificare_, cilindree 1289 cmc, nr. de înmatriculare_, o perdea în dormitor, un covor persan, 7 carpete persane, un autoturism marca ,,Renault 18 ” break, având ._, fabricat în anul 1979, cu nr. de înmatriculare_ .
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de câte 1/2 pentru reclamantă și pârât.
S-a constatat că următoarele bunuri sunt bunuri proprii ale reclamantei: o măsuță mică în hol și un frigider Arctic, aflate în posesia pârâtului.
S-a constatat că următoarele bunuri sunt bunuri proprii ale pârâtului, aflate în posesia părinților reclamantei: un tv. alb negru, un corp mobilă bucătărie mare, un pikup cu discuri, un covor de iută, o față de masă persană, un butoi de stejar, un cazan de țuică, 2 pâlnii mari de inox, o ușă intrare din lemn.
Cu privire la cererile având ca obiect revendicarea bunurilor proprii, s-a menționat că instanța se va pronunța odată cu fondul cauzei.
S-a dispus numirea unor experți specialitatea construcții civile și industriale, topografie, cadastru, geodezie, autovehicule rutiere și evaluări bunuri mobile, pentru evaluarea la valoarea actuală de circulație a monedei naționale și lotizarea bunurilor, stabilindu-se onorarii de câte 1000 lei pentru fiecare din cei patru experți, în sarcina reclamantei și a pârâtului, cu mențiunea ca experții să întocmească mai multe variante de lotizare, prin care bunurile să fie incluse alternativ în loturile fiecăreia dintre părți, avându-se în vedere și posesia actuală a bunurilor, iar inegalitatea de valoare a loturilor să fie compensată prin sultă; de asemenea, se va dispune ca experții să evalueze și bunurile proprii revendicate de părți.
S-a stabilit termen pentru judecarea fondului cauzei la 8 ianuarie 2013.
Prin sentința civilă nr. 1.906/5 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 16._ *, s-a luat act de tranzacția încheiată și s-a consființit învoiala părților cu privire la partajarea bunurilor comune mobile, cerere formulată de reclamanta G. (G.) M., cu domiciliul în C., ., .. 1, apt. 1, județul D., împotriva pârâtului G. D., cu domiciliul în C., ., județul D. și intervenienții forțați G. I. cu domiciliul în C., cartier Lăpuș Argeș, ., județul D. și G. I., cu domiciliul în comuna Drănic, ., astfel:
,, TRANZACȚIE
ÎNCHEIATĂ AZI 05.02.2013
1 . G. D., în calitate de parat- reclamant in dosarul cu nr. de mai sus;
2. G. M., în calitate de reclamantă – pârâtă in dosarul cu nr. de mai sus.
Obiectul tranzacției îl constituie împărțirea prin buna învoială a bunurilor mobile ce fac obiectul partajului.
Giroiu D., dobândește următoarele bunuri mobile:
- o mobilă de bucătărie cu vitrină, un corp mobilă baie, două galerii, un șifonier cu trei uși, o ladă frigorifică marca Arctic cu 4 sertare, un frigider marca Arctic furniruit, o mașină de spălat marca WHIRLPOOL din anul 2002, un televizor color din anul 2000, un aragaz cu 4 ochiuri, un boiler instant baie, 4 carpete maro în dormitor, 7 carpete în living, un aspirator românesc din anul 1980, 3 oglinzi de cristal, un fier de călcat, 12 m. perdea de P., o rășniță cafea, un cântar legume, 2 mixere, un serviciu de masă, 2 seturi ligheane, 2 servicii pahare de vin, 7 castroane de porțelan, 2 servicii de cafea, 3 vaze de flori, 8 bibelouri, o perdea în dormitor, un covor persan, 7 carpete persane, un autoturism marca Renault 18, cu nr. de înmatriculare_, un tv. alb negru, un corp mobilă bucătărie mare, un pickup cu discuri, un covor de iută, o față de masă persană, un butoi de stejar, un cazan de țuică, 2 pâlnii mari de inox, o ușă intrare din lemn.
G. M. dobândește următoarele bunuri imobile:
- un autoturism marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, o măsuță mică în hol, un frigider Arctic.
Această tranzacție reprezintă voința părților liber exprimată de împărțire a bunurilor mobile ce fac obiectul prezentului dosar.
Prezenta tranzacție nu privește imobilul situat in C., ., împreună cu gardul împrejmuitor, cotele părți pe care părțile le pretind asupra acestui imobil și modalitatea de împărțire a acestuia, părțile înțelegând să continue judecata în această privință .
Prezenta tranzacție s-a încheiat azi 05.02.2013, în trei exemplare original, unul pentru instanță și câte unul pentru fiecare parte.
PÂRÂT- RECLAMANT S.S.indescifrabil
RECLAMANTA- PÂRÂTĂ S.S.indescifrabil
PREȘEDINTE S.S.indescifrabil
GREFIER S.S.indescifrabil ”.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus disjungerea capetelor de cerere având ca obiect partajarea celorlalte bunuri imobile și s-a acordat termen pentru soluționarea acestora la data de 26 februarie 2013.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cererea de partaj disjunsă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. cu numărul_, iar în cadrul acestui dosar, la data de 16.04.2013, atât reclamanta, cât și pârâtul au formulat cereri de renunțare la judecarea capetelor de cerere având ca obiect revendicare bunuri mobile proprii, părțile înțelegând ca obiectul partajului să îl constituie imobilul compus din casă cu 3 camere, antreu, hol, baie, bucătărie, cămară și pivniță, pe un teren intravilan în suprafață de 190 mp, situat în C., ., jud. D. precum și îmbunătățirile efectuate la acest imobil.
Prin adresa nr._/23.09.2013 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. expert specialitatea topografie-cadastru și evaluarea proprietății imobiliare D. D., prin care s-a individualizat bunul imobil supus masei partajabile, evaluându-se construcția în litigiu( casă, pivniță și împrejmuire) la suma de 23.152 lei, terenul la suma de 91.200 lei, valoarea totală a bunurilor imobile fiind de 114.352 lei, valoarea lotului fiecăreia dintre părți fiind de 51.176 lei.
Totodată, s-au propus 2 variante de lotizare fizică a bunurilor imobile, prin care acestea au fost incluse în mod alternativ în loturile fizice ale fiecăreia dintre părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 28 mai 1988, iar ulterior s-a dispus desfacerea acestei căsătorii, în urma pronunțării . ianuarie 2006 de către Judecătoria C.. Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, a recunoașterilor părților la interogatorii și a depozițiilor martorilor audiați, rezultă faptul că în timpul căsătoriei, reclamanta și pârâtul au dobândit ca bun comun, un imobil compus din casă cu 3 camere, antreu, hol, baie, bucătărie, cămară și pivniță, pe un teren intravilan în suprafață de 190 mp, situat în C., ., jud. D., construcție la care soții au efectuat ca îmbunătățiri, montat rigips, tencuit exterior, tencuit interior, montat gresie și faianță în baie și bucătărie, turnat șape ciment, construit un gard ce împrejmuiește acest teren.
În ceea ce privește acest imobil, instanța reține că a fost dobândit în timpul căsătoriei părților, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2412/18.12.2003 încheiat pe numele ambilor soți, plătindu-se ca preț suma de_ lei, menționată în actul tranzlativ de proprietate.
Plata prețului s-a făcut din banii împrumutați de pârât de la sora sa – T. M. R., în baza contractului de împrumut autentificat cu nr. 2491/18.12.2003 la BNP P. E. (depus în copie la fila 108 din dosarul nr._/C/6.12.2005 al Judecătoriei C.), suma fiind aceea de 22.000 euro( echivalentul a_ lei ROL).
Apartamentul proprietate personală a pârâtului din C., cartier Dezrobirii-Rovine, . 2, apt. 14, județul D., a fost vândut de acesta ulterior, la data de 29.01.2004( fila 115 din dosar).
Însă din probele administrate în dosarul din care s-a disjuns cererea de partaj a imobilului, rezultă că banii împrumutați de pârât de la sora sa, au fost restituiți ulterior de către acesta din sumele de bani strânse împreună cu soția reclamantă, din veniturile comune ale familiei, astfel încât se poate considera în mod just că ambii soți au contribuit la achiziționarea lui, prin plata prețului în comun.
Din înscrisurile depuse și depozițiile martorilor audiați rezultă că apartamentul bun propriu al pârâtului a fost dobândit anterior încheierii căsătoriei dintre el și reclamantă, în anul 1986, însă la acest apartament pârâtul a achitat doar avansul, restul ratelor lunare din prețul final al apartamentului până la data achitării integrale a acestuia au fost plătite de reclamantă și de pârât prin contribuție egală.
Așadar, instanța urmează a introduce la masa de partaj întreg imobilul compus din casă și teren situat în C., ., județul D., cu privire la care aceștia au avut contribuție egală.
Potrivit art. 339 din codul civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.
În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția bunurilor prevăzute de art. 340 din codul civil, care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.
Proprietatea soților asupra bunurilor comune este o proprietate comună în devălmășie care se păstrează și după desfacerea căsătoriei prin divorț, până la data când se face împărțirea lor. În acest sens, dispozițiile art. 356 din codul civil prevăd că „ Dacă regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei – părți ce revine fiecăruia”.
Soții sunt obligați să își acorde sprijin material reciproc, fiind obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenție matrimonială nu s-a prevăzut altfel, aceste obligații fiind instituite prin dispozițiile art. 325 din codul civil.
În cadrul procesului de partaj se stabilește contribuția fiecărui soț la dobândirea tuturor bunurilor comune, iar cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția fiecăruia, efectivă, reală, la dobândirea și la conservarea bunurilor.
Prezumția relativă de comunitate prevăzută de art. 339 din codul civil, poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor.
Conform art. 343 din codul civil, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, iar dovada că un bun este propriu se poate face între soți prin orice mijloc de probă.
Bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt considerate comune, deoarece legea presupune că ambii soți au avut o contribuție la această dobândire. Contribuția poate fi directă, constând în munca sau mijloacele ambilor soți, ori indirectă, prin economisirea unor mijloace comune, ca în cazul muncii depuse de oricare din soți în gospodărie.
În stabilirea aportului fiecărui soț se va lua în considerare așadar și munca depusă în gospodărie, această activitate fiind esențială în viața ambilor soți. În acest sens sunt și dispozițiile art. 326 din codul civil, în care se menționează că „ Munca oricăruia dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătoriei”.
C.-parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune, iar când nu se poate determina contribuția fiecărui soț în dobândirea bunurilor comune, instanța va împărți bunurile comune în părți egale între soți.
Legislația noastră admite ca în virtutea unei contribuții mai mari a unuia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune acestuia să i se stabilească și o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însă această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, soluție ce contravine principiului unității patrimoniului comun al soților.
În cuprinsul dispozițiilor art. 357 din codul civil se prevede că în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi cota - parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
Se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 364 alin. 2, în care se prevede că soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea și educarea copiilor.
În speță, ambii soți au avut venituri în timpul căsătoriei și întrucât din probele administrate nu s-a putut determina contribuția certă a părților la dobândirea bunurilor comune ce urmează a fi reținute la masa partajabilă, instanța va constata că bunurile dovedite în cauză sunt dobândite prin contribuția egală a reclamantei și a pârâtului, întrucât aprecierea unor contribuții diferențiate trebuie să se întemeieze pe probe convingătoare, din care această situație să rezulte neîndoielnic.
În raport de cele arătate, instanța constată că acțiunea civilă formulată de reclamantă este întemeiată și urmează a fi admisă în parte, iar cererea reconvențională este de asemenea întemeiată în parte și urmează a fi admisă în parte.
Astfel, instanța va reține în masa partajabilă bunurile imobile dovedite și potrivit principiului conform căruia nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, prevăzut de art. 1143 alin.1 teza 1 din codul civil și conform prevederilor art. 355 alin. 1 și 2 și art. 357 din codul civil, art. 983 C.proc.civ., instanța va dispune împărțirea bunurilor comune imobile în cote de câte 1/2 pentru reclamantă și pârât.
Instanța va dispune omologarea raportului de expertiză efectuat de ing. expert specialitatea topografie-cadastru-geodezie D. D. și va atribui bunurile imobile( casă, teren, îmbunătățiri) părților conform variantei a I-a propuse de expert, prin care bunurile rămân în posesia pârâtului, acesta urmând a achita sultă reclamantei, avându-se în vedere posesia actuală a bunurilor, părțile fiind de acord cu această variantă, criteriile de adoptare de către instanță a unei astfel de măsuri fiind acelea că bunurile imobile sunt mai ușor de administrat astfel, de către cel care are posesia lor precum și dispozițiile art. 676 din codul civil și art. 987c.proc.civ. privitoare la criteriile de atribuire în natură a bunurilor.
În temeiul dispozițiilor art. 988 c.proc.civ., instanța va stabili un termen de 6 luni pentru plata sultelor, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
La data de 16 aprilie 2013, s-au depus la dosar de către reclamantă și de pârât, cereri de renunțare la judecarea capetelor de cerere având ca obiect revendicare bunuri proprii.
Având în vedere susținerile reclamantei și a pârâtului, faptul ca aceste susțineri se înscriu în limitele principiului disponibilității în procesul civil, a actelor permise părților pe parcursul judecării unei cauze, instanța urmează ca în conformitate cu art. 406 alin. 1 C.proc.civ. să ia act de renunțarea reclamantei și a pârâtului la judecarea cererilor având ca obiect revendicarea bunurilor mobile proprii( cereri formulate la data de 16.04.2013).
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 50 indice 2 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă - republicată, instanța urmează să oblige reclamanta să achite către stat suma de 1.225 lei reprezentând restul ratelor cu privire la care s-a acordat ajutor public judiciar privind eșalonarea plății taxei de timbru( în cuantum total de 2.455 lei, din care se achitaseră 3 rate de câte 410 lei), acordat prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu a Judecătoriei C., la data de 18 februarie 2014, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
În baza aceluiași text legal, pârâtul va fi obligat să restituie către stat sumele de 912,9 lei, 1.000 lei, 1.757 lei, reprezentând ajutor public judiciar privind reducerea, respectiv scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, acordate prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu a Judecătoriei C., la data de 23 decembrie 2012, 16 aprilie 2013 și 3 decembrie 2013, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Văzând și prevederile art. 453 alin. 2 c.proc.civ., instanța va compensa în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta G. (G.) M., cu domiciliul in C., ., nr. 5, ., apt. 53, județul D., în contradictoriu cu pârâtul G. D., domiciliat în C., ., județul D., și intervenienții forțați G. I., domiciliat in C., cartier Lăpuș Argeș, .. 1, apt. 1, județul D. și G. I., domiciliata in comuna Drănic, . .
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant G. D..
Constată că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei ca bun comun, un imobil compus din casă cu 3 camere, antreu, hol, baie, bucătărie, cămară și pivniță, pe un teren intravilan în suprafață de 190 mp, situat în C., ., jud. D., construcție la care soții au efectuat ca îmbunătățiri, montat rigips, tencuit exterior, tencuit interior, montat gresie și faianță în baie și bucătărie, turnat șape ciment, construit un gard ce împrejmuiește acest teren.
Dispune ieșirea din indiviziune a părților în cote de 1/2 pentru reclamantă și pârât.
Confirmă raportul de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea topografie-cadastru-geodezie D. D. și atribuie părților bunul imobil conform variantei I-a propuse de expert, astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 57.176 lei, se atribuie reclamantei, care nu va primi bunuri în natură, iar față de valoarea lotului său, acela de 57.176 lei, urmează a primi de la pârât sultă în cuantum de 57.176 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 114.352 lei, se atribuie pârâtului, care va primi în natură imobilul sus menționat, iar față de valoarea lotului său, aceea de 57.176 lei, urmează a plăti reclamantei cu titlu de sultă suma de 57.176 lei.
Stabilește termen de 6 luni pentru plata sultei, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Ia act că reclamanta și pârâtul renunță la judecarea cererilor având ca obiect revendicarea bunurilor mobile proprii( cereri formulate la data de 16.04.2013).
Obligă reclamanta să achite către stat suma de 1.225 lei reprezentând restul ratelor cu privire la care s-a acordat ajutor public judiciar privind eșalonarea plății taxei de timbru( în cuantum total de 2.455 lei, din care se achitaseră 3 rate de câte 410 lei), acordat prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu a Judecătoriei C., la data de 18 februarie 2014, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Obligă pârâtul să restituie către stat sumele de 912,9 lei, 1.000 lei, 1.757 lei, reprezentând ajutor public judiciar privind reducerea, respectiv scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, acordate prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu a Judecătoriei C., la data de 23 decembrie 2012, 16 aprilie 2013 și 3 decembrie 2013, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 mai 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
R. B. L. N. N.
Red. R.B.
Tehn. L.N.- 6 ex.
21.05.2014
| ← Filiaţie. Sentința nr. 3842/2014. Judecătoria CRAIOVA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 4595/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
