Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 20132/215/2014
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 18.11.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta G. I. L., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – B. RUTIER C., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/20.05.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat Ș. N., pentru petent, care depune la dosar împuternicire avocațială și martorul I. L., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223, alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă.
Se audiază, sub prestare de jurământ, martorul I. L., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
La interpelarea instanței, apărătorul petentului arată că este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 244, pct. 3 Noul Cod de Procedură Civilă instanța ia act că apărătorul petentului este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 392-393 Noul Cod de Procedură Civilă instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Avocat Ș. N., pentru petent, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și restituirea permisului de conducere, fără cheltuieli de judecată. Arată că prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție a fost răsturnată prin proba testimonială administrată în cauză iar din partea intimatului nu există material probator.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.05.2014 sub nr._, petenta G. I. L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – B. Rutier C., anularea procesului-verbal . nr._/20.05.2014, cu consecința exonerării de plata amenzii aplicate, înlăturării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce și restituirii permisului de conducere, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, petenta a susținut, în esență, că nu se face vinovată de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Astfel, petenta a arătat că, în fapt, la data de 20.05.2014, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . localitatea C. a fost oprită de un echipaj al poliției rutiere pe motivul unui control de rutină.
După ce i-au solicitat actele la control, agentul de circulație i-a întocmit un proces verbal și i-a reținut permisul de conducere pe motiv că nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton care intenționa să traverseze . a arătat agentului că a acorda prioritate de trecere unui grup de trei-patru pietoni care au și traversat ., pe trecere nu mai era nici un pieton, agentul constatator i-a comunicat petentei că ar mai fi fost un pieton care ar fi intenționat să traverseze . de altă parte, petenta arată că, deși i-a solicitat agentului constatator să consemneze în procesul verbal prezența a cel puțin unui martor dintre persoanele aflate la fața locului, chiar și dintre pietoni, acesta a refuzat în mod categoric, fără vreun motiv anume.
De altfel, de la distanța la care se afla agentul de circulație față de trecerea de pietoni, acesta nu putea aprecia în mod obiectiv o eventuală intenție a pietonului de a traversa sau nu . mult decât atât, agentul de circulație observase presupus sa contravenție în oglinda retrovizoare a mașinii de poliție în care stătea, întrucât aceasta era staționată și orientată cu fața în direcția sensului pe care circula petenta.
De asemenea, agentul constatator a refuzat inițial să consemneze obiecțiunile petentei, însă datorită faptului că i-a spus că nu va semna procesul verbal, i-a permis să își menționeze obiecțiunile.
Mai mult decât atât petenta a solicitat să i se prezinte dovada presupusei fapte contravenționale, însă agentul nu a putut prezenta nimic în acest sens.
Un alt aspect care denotă reaua-credință a agentului constatator și totodată aplicarea greșită a legii constă în cuantumul amenzii aplicate ca sancțiune, raportat la gravitatea faptei contravenționale și la gradul de pericol social.
Astfel, organul de control nu a avut deloc în vedere respectarea și aplicarea acestui principiu al proporționalității sancțiunii în raport cu fapta, deși acesta este reglementat expres de legiuitor prin dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1 și art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
În susținerea plângerii a fost depus la dosar, în xerocopie, procesul-verbal de contravenție contestat.
La data de 03.06.2014 petenta a înaintat la dosar și originalul procesului-verbal de contravenție contestat.
La data de 12.06.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentaui, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentaui și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai arătat că fapta pentru care petenta a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări» nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, intimatul solicită instanței să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ales agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Intimatul a mai menționat că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
În dovedirea plângerii petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a probei cu un martor, probe apreciate de instanța ca fiind utile cauzei și încuviințate ca atare.
În cadrul probei cu înscrisuri a fost depus la dosar exemplarul doi al procesului verbal de contravenție iar în cadrul probei testimoniale a fost audiat martorul I. L., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/20.05.2014 s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 135, lit. h) din H.G. 1391/2006, constând în aceea că petenta a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ pe . la trecerea de pietoni de la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe marcajul pietonal, petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și cu sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentaui de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și declarația martorului I. L. audiat, conform căruia pe trecerea de pietoni nu se afla nici un pieton angajat în traversare în momentul trecerii autoturismului condus de petentă, instanța reține că petenta a făcut dovada contrară stării de fapt reținute de agentul constatator, prezumția de temeinicie fiind răsturnată sub acest aspect.
Pe cale de consecință, instanța va dispune anularea procesului verbal contestat, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta G. I. L., având C.N.P._, cu domiciliul în C., ., nr. 6, .. 1, ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. - B. RUTIER C., cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 20.05.2014 și exonerează petenta de plata amenzii contravenționale în sumă de 340 lei.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B. / Tehnored. A.S.
4 ex. / 03.12.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9202/2014.... | Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc.... → |
|---|
