Plângere contravenţională. Sentința nr. 2320/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2320/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 30877/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 2320/2014
Ședința publică din data de 20 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent M. R. F. G. și pe intimat I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul personal si asistat de av. M. M. P. si martorul V. D., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
În temeiul art. 318-321 NCPC instanța procedează la ascultarea martorului V. D., CNP_ sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 NCPC, declarația acestuia fiind consemnată si atașată la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța in conformitate cu prevederile art. 392 NCPC, declară deschise dezbaterile si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
. plângerii, anularea procesului-verbal contestat, starea de fapt reținută nu este reală, restituirea permisului de conducere, iar in subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu "avertisment".
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și retine cauza pentru deliberare si pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.09.2013, petentul M. R. F. G., a chemat in judecată pe intimatul I. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/05.09.2013, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale si restituirea permisului de conducere.
Pe cale de excepție, petentul a invocat nulitatea procesului-verbal . nr._/05.09.2013, deoarece agentul constatator era obligat sa aducă la cunoștința contravenientului că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului sancționator, să arate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, procesul verbal trebuind totodată să cuprindă și ocupația, locul de munca al petentului, precum si semnătura unui martor asistent, invocând astfel prevederile art. 16, 17 din OG 2/2001.
Pe fondul cauzei, petentul a arătat că in timp ce se deplasa cu autoturismul de serviciu pe . C., după ce a livrat o comanda de pizza, a pătruns pe . oprit de către un agent de circulație, care i-a solicitat actele la control și văzând că sunt in regula i s-a solicitat trusa de prim ajutor, triunghiul reflectorizat si instinctorul. Întrucât si aceste obiecte le au fost prezentate, agentul constatator i-a reproșat faptul ca nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat in traversarea străzii pe marcaj pietonal, lucru total neadevărat, deoarece pe sensul său de mers nu era nicio persoana angajata in traversarea străzii, ci erau persoane angajate in traversare pe celalalt sens de mers despărțit de scuarul de pe mijloc.
Petentul a mai precizat că in apropriere de marginea scuarului, dar fără a pune piciorul pe carosabil era oprita o persoana care căuta in geanta si nu se angajase in traversare si nici nu manifesta intenția imediata de a face acest lucru.
În apărare, petentul a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie contravențională.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. OG 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată.
In dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal contestat in original, împuternicire avocațială nr._/09.09.2013, și a propus spre audiere pe martorii V. D. si F. L..
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Petentul nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 13.12.2013, s-a dispus efectuarea unei adrese către I. D. pentru a se comunica cazierul auto al petentului, relațiile solicitate fiind înaintate la data de 09.01.2014.
În scop probator instanța a încuviințat, pentru părți, proba cu înscrisuri iar pentru petent și proba testimonială cu martorul V. D., audiat în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 05.09.2013, petentul M. R. F. G. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus autovehiculul marca Smart cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. C. iar la trecerea de pietoni de la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversare prin loc marcat și semnalizat corespunzător, cu indicator și marcaj pietonal, pe sensul său de mers.
Petentul a semnat procesul-verbal cu obiecțiuni - "Cele menționate mai sus nu corespund realității".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Sub acest aspect, reține instanța că agentul constatator a descris în mod detaliat fapta, căreia i-a dat o calificare juridică corectă - art. 100, alin. 3, lit. b din OUG nr. 195/2002R corob. cu art. 135 lit. h din RAOUG nr. 195/2002 - așa cum s-a arătat anterior.
Va înlătura ca nefondate criticile de nelegalitate ridicate de petent în cuprinsul plângerii contravenționale referitoare la omisiunea agentului constatator de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001R, doar refuzul agentului constatator de a consemna obiecțiunile contravenientului se sancționează cu nulitatea procesului-verbal, dispoziții legale inaplicabile însă în cauză, în condițiile în care în cuprinsul actului sancționator sunt consemnate obiecțiunile petentului așa cum au fost redate mai sus.
Tot ca nefondate vor fi înlăturate și susținerile petentului referitoare la lipsa martorului asistent, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 din O.G. 2/2001R, martorul menționat în procesul-verbal poate doar să confirme împrejurările în care a fost întocmit procesul-verbal, respectiv dacă lipsa semnăturii contravenientului pe acesta se datorează lipsei, refuzului sau neputinței sale, iar, potrivit art. 19 alin. 3 din același act normativ, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acesta modalitate, dispoziții legale, de asemenea, inaplicabile în cauză, în condițiile în care actul sancționator poartă semnătura de primire a petentului.
Criticile referitoare la lipsa datelor privind ocupația și locul de muncă ale petentului, vor fi înlătutate ca neîntemeiate, nefiind probată nici în această situație, în condițiile art. 249 NCPC, vreo vătămare care să atragă anularea actului sancționator.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor norme este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În cauză, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, probe ce au fost administrate de către instanță.
Prin urmare, cum petentul, deși a uzat de toate garanțiile privind dreptul său de apărare, nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovăția petentului în savarsirea contravenției constatate.
Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei si susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, constată că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt constatările personale ale agentului de poliție, neinfirmate în cursul cercetării judecătorești de către petent, prin administrarea unui probatoriu veridic, pertinent și concludent.
Cât privește depoziția martorului audiat, care a declarat că, la momentul constatării contravenției, se afla întâmplător în zona unde a fost săvârșită fapta contravențională, fiind și clientul pizzeriei unde este angajat petentul, instanța reține că aceasta se coroborează doar în parte cu restul probatoriului administrat în cauză, martorul confirmând că petentul a circulat în zona intersecției . . mun. C., însă martorul susține că, în momentul în care petentul a circulat pe trecerea de pietoni corespunzător semnalizată, nu s-ar fi aflat angajată în traversare nici o persoană, fiind însă evident că prin modalitatea concretă de derulare a faptelor prezentată de acesta, nu se încearcă decât înlăturarea răspunderii contravenționale a petentului pentru fapta reținută în sarcina sa, motiv pentru care instanța va îndepărta ca părtinitoare și subiective aprecierile martorului în acest sens.
În plus, susținerile martorului cu privire la împrejurările concrete ale producerii faptei contravenționale sunt nesincere, în sensul că, deși martorul susține că se afla în zona respectivă doar întâmplător, iar pe petent îl cunoaște strict prin prisma calității acestuia de angajat al pizzeriei al cărei client este, acesta a fost în măsură să precizeze cu exactitate că petentului i s-a solicitat să prezinte la control trusa medicală și extinctorul, pe de o parte, iar pe de altă parte, în condițiile în care nu era un apropiat al petentului, a mers lângă agenții de poliție și a ascultat discuțiile purtate de petent cu agenții, deși nu a intervenit, acceptând ulterior, fără rezerve, calitatea de martor.
În aceste condiții, instanța constată că martorul nu a cunoscut în mod direct nici una dintre împrejurările relatate, ci doar reproduce susținerile petentului din cuprinsul plângerii pentru a conferi în acest fel credibilitate variantei prezentate de parte.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum acestea rezultă din fișa de cazier auto (f.26), și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sanctiunile aplicate sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora, dată fiind gravitatea sporită a faptei și conduita procesuală nesinceră a petentului care nu a conștientizat nici până în prezent consecințele comportamentului său, urmează să respingă plângerea formulată și să mențină ca temeinic și legal procesul-verbal . nr._/05.09.2013 întocmit de I. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. R. F. G., cu domiciliul in C., ., ., județul D., in contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul in ., C., județul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./28.03.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 298/2014.... → |
|---|
