Plângere contravenţională. Sentința nr. 3344/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3344/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 40095/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3344
Ședința publică din data de 10 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.- judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei Civile formulată de petentul S. N. în contradictoriu cu intimatul C. Județean D. - Societatea Comercială pentru Lucrări de Drumuri și Poduri SA, având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul S. N., lipsind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect "plângere contravențională".
În raport de dispozițiile art. 219 alin. 1 Cpciv., instanța procedează la legitimarea petentului S. N., acesta având CI . nr._, CNP:_.
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 32 din OG nr. 2/2001 este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Instanța pune în discuție probele solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Petentul S. N. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul P. V., pentru a dovedi starea de fapt, martor care nu este prezent în sala de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 255 corob. cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează atât pentru petent, cât și pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că această probă este admisibilă putând duce la soluționarea cauzei.
Având în vedere că, prin plângerea dedusă judecății, petentul a solicitat proba testimonială, după caz, dar nu a indicat numele și domiciliul martorului, martor care nu este prezent nici la termenul de astăzi pentru a fi audiat, în raport de dispozițiile art. 254 alin. 1 Cpciv., instanța dispune decăderea petentului din proba testimonială.
Petentul S. N. învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în raport de dispozițiile art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului.
Petentul S. N., având cuvântul, a solicitat anularea procesului-verbal și a amenzii.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 28.11.2013 sub nr._, pe rolul Judecătoriei C., petentul S. N. a solicitat în contradictoriu cu intimatul C. Județean D. – Societatea Comercială pentru Lucrări de Drumuri și Poduri SA, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.11.2013, ca nelegal și netemeinic întocmit.
Pe cale de excepție, petentul a invocat nulitatea procesului-verbal contestat sub aspectul întocmirii acestuia, fiind întocmit la 06 noiembrie 2013 fără oră, iar descrierea locului săvârșirii contravenției este generică, cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute de OG 2/2001.
A mai arătat petentul că procesul verbal contestat este lovit de nulitate absolută întrucât au fost încălcate prevederile art. 16, alin. 7 și prevederile art. 19 alin. 1 din O.G. 2/2001 întrucât la rubrica alte mențiuni agentul constatator nu a făcut nicio mențiune, iar procesul verbal nu poartă semnătura unui martor asistent, în condițiile în care petentul nu a fost de față.
De asemenea, petentul a susținut, că nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa întrucât la data opririi în trafic de către agenții constatatori a prezentat acestora documentele solicitate, iar la fața locului nu se afla nici o instalație de cântărire, iar la locul efectuării controlului a staționat aproximativ 5 minute
În drept, a invocat disp. art. 31 OG 2/200.
La dosarul cauzei, petentul a depus, în scop probator, procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 06.11.2013, fotocopia cărții de identitate, legitimație, certificat, dovada de verificare, copie conformă nr._, carte de identitate a vehiculului, tichet cântar.
La data de 13.01.2014 intimatul C. Județean D.-Societatea Comercială pentru Lucrări de Drumuri și Poduri SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
Astfel, se arată că procesul verbal . nr._ încheiat la data de 06.11.2013 cuprinde ora întocmirii, respectiv 16.30 precum și că conducătorul auto a refuzat să permită cântărirea vehiculului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă și ale OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
La data de 30.01.2014 petentul S. N. a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de părți, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Cod de Procedură Civilă, că este admisibilă putând duce la soluționarea procesului și a constatat că petentul este decăzut din proba testimonială având în vedere că nu a indicat prin plângerea formulată numele și adresa martorului solicitat.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.11.2013 petentul S. N. a fost sancționat pentru că, în timp ce conducea vehiculul cu nr. de înmatriculare_ a refuzat verificarea prin cântărire a vehiculului.
Fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de dispozițiile art. 61 alin. 1, lit. o din O.G. 43/1997 conform cărora constituie contravenție refuzul de a supune vehiculul verificării prin cântărire și/sau măsurare a dimensiunilor, refuzul de a însoți vehiculul personalului cu atribuții de control în vederea cântăririi și/sau măsurării dimensiunilor transportului, precum și refuzul de a prezenta personalului cu atribuții de control documentele privind transportul.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul a invocat existența mai multor cauze ce ar putea atrage anularea procesului-verbal în sensul că procesul verbal contestat nu cuprinde ora întocmirii, descrierea locului săvârșirii faptei este generică, nu poartă semnătura unui martor fiind încălcate prevederile art. 19 din O.G. 2/2001 și nu sunt menționate obiecțiunile contravenientului.
În ceea ce privește motivul de nulitate referitor la faptul că procesul verbal nu cuprinde ora întocmirii, iar descrierea locului săvârșirii presupusei contravenții este generică instanța constată că este neîntemeiat întrucât dispozițiile art. 16 din O.G. 2/2001 nu prevăd ca procesul verbal să cuprindă în mod obligatoriu ora întocmirii, ci doar data și locul unde este încheiat, iar agentul constatator a indicat în concret locul săvârșirii faptei, respectiv DJ652A-km 3.
Cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 19 din O.G. 2/2001 întrucât procesul verbal nu a fost semnat de niciun martor instanța reține că potrivit art. 19 alin. 1 teza finală din O.G. nr.2/2001 modif., procesul-verbal trebuie să cuprindă datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia, sancțiunea fiind nulitatea relativă virtuală, iar potrivit alin 3 al aceluiași articol „în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acel mod”, adică încheierea procesului verbal fără confirmarea de către un martor a faptului că cel vinovat de săvârșirea contravenției nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze este valabil efectuată dacă agentul constatator menționează motivul pentru care nu a fost semnat de către un martor procesul verbal.
Instanța constată că agentul constatator în cazul de față a respectat condițiile impuse de lege, precizând că a încheiat procesul verbal fără martor întrucât "ceilalți participanți la trafic refuză calitatea de martor".
Cu privire la cel de al treilea motiv de nelegalitate invocat de petent în sensul că au fost încălcate prevederile art. 16 alin. 7 din OG. 2/2001 întrucât procesul verbal nu cuprinde obiecțiunile contravenientului, instanța arată că sancțiunea ce intervine este nulitatea relativă virtuală motivat de faptul că este protejat prin aceste norme un interes individual, propriu al contravenientului, și nu un interes general, iar sancțiunea nu este prevăzută expres de actul normativ.
Prin Decizia în interesul legii nr. 22/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanțe, s-a decis că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.7 din O.G. nr. 2/2001 modif. se sancționează cu nulitatea relativă.
Având în vedere că sancțiunea este nulitatea relativă instanța arată că nu s-a făcut dovada vătămării, astfel cum prevăd dispozițiile art. 175 alin. 1 Cod proc.civ.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.
De asemenea, instanța mai arată că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv dovadă de verificare, carte de identitate, certificat de înmatriculare al autovehiculului, și tichet de cântar, nu sunt în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal având în vedere că petentul a fost sancționat pentru că a refuzat verificarea prin cântărire a vehicululuiși nu pentru că ar fi circulat cu depășirea masei totale maxime autorizate.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator, astfel că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului încălcarea prevederilor art. 61 alin. 1, lit. o din O.G. 43/1997.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța arată că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, dar având în vedere și atitudinea petentului, aceea de a nega săvârșirea faptei, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin procesul-verbal, respectiv sancțiunea amenzii în cuantum de 15.000 lei, pentru fapta prevăzută de art. 61 alin. 1, lit. o din O.G. 43/1997 este corect individualizată în raport cu realizarea scopului aplicării sancțiunii având în vedere că transporturile de marfă în România se desfășoară în baza unei legislații specifice care are rolul de a institui o disciplină necesară efectuării în condiții de siguranță, corectitudine și concurență loială față de ceilalți operatori de transport.
De asemenea instanța mai reține că gradul ridicat de pericol social al unei asemenea fapte rezultă și din limitele relativ mari ale amenzilor reglementate de actul normativ – art. 61 alin. 1, lit. o din O.G. 43/1997, legiuitorul stabilind astfel de sancțiuni având în vedere consecințele sociale și fiscale ale unor asemenea fapte.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S. N. împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 06.11.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul S. N., domiciliat în Târgu J., ., ., . în contradictoriu cu intimatul C. Județean D.-Societatea Comercială pentru Lucrări de Drumuri și Poduri SA, cu sediul în C., .. 10, jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2014.
Președinte, Grefier,
C.-F. DrăgoiDiana G.
Red. C.F.D./Tehnored. D.G
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 7592/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
